9,377 matches
-
ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc, neliniștită să aflu că noaptea își depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fragilă, trecătoare ca o apă, că, o vreme, m-am îndoit că ar și exista, întoarsă cum tot timpul era după simpla ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
altul decât aflarea adevărului; această obsesie, fatală în cele mai multe dintre cazuri, l-a purtat pe tenacele ascet până în pragul nebuniei; și al lucidității, fără doar și poate, fiindcă într-o noapte, pe la patru dimineața, ia o hotărâre capitală: dacă până la răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor. Soarele se arată și omul pleacă, străbate câmpul de la marginea satului și merge până ajunge la o linie de cale ferată; acolo se culcă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să exprim în cuvinte gândurile și simțirile ce mă asaltează. Cuvintele și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care recurg uneori, sunt soluția salvatoare în asemenea momente dificile. Splendoare Cel ce nu a vibrat admirând un răsărit sau un apus de soare, Nu a cunoscut a Naturii neîntrecută splendoare. Bijutier Bijutieri sunt cei ce fac sau vând giuvaieruri. Scriitorii, realizatori ai unor opere de certă valoare, adevărate bijuterii literare, pot fi incluși în rândul acestora. Creație Creația
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
recrutați din rândul scriitorilor cu un oarecare prestigiu, ieșeau în arenă. Zaharia Stancu își intitula pamfletul Pleava din căruțele dușmanului: "Legionarii se află astăzi în slujba Germaniei revanșarde a lui Adenauer și în slujba cercurilor agresive americane care pregătesc împotriva Răsăritului și împotriva noastră războiul. Oare nu se jenează nici astăzi Mircea Eliade de faptele camarazilor săi de altădată și cu care continuă să se afle și astăzi în urâtă și criminală cârdășie? Se pare că nu, de vreme ce le tăinuie crimele
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula o informație? Poate cineva să spună, de pildă, ,,ieri, 20-l0-l900 și..., Comitetul Consultativ pentru Disecția României s-a întîlnit în orașul X și a hotărît următoarele..." sau: ,,în ședința de la răsăritul soarelui, la propunerea lui Ștefan cel Mare și Sfînt (a nu se confunda cu celălalt, doar cel Sfînt), Tatăl Ceresc a trimis către România, prin punctul de contact Babele, un nou transport de slavă etc. etc.?" Evident că nu! Dar
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
felul de scenarii de evoluție și identități insolite pentru această zonă "sărită" din schema obișnuită, prin care se străduiesc să valorifice niște prefabricate ideologice, de tipul "omul nou", înainte de 1989, sau "a treia cale", "istm" între Est și Vest, "Elveția răsăritului" - denominații pretențioase și absconse menite să camufleze aceeași (sau o altă) servitute a Basarabiei față de Rusia. A fost o perioadă când scriam cu patimă, nu reușeam să-mi reprim un anumit impuls moralizator, voiam neapărat să "învăț", să "trasez", să
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
lecturi și fără bunul obicei de a se compară cu alții, din generația cea mai fragedă și numeroasă. Ar constată că toți gândesc și scriu cam la fel. O mostră din creația personală a tânărului. (Fără diacritice!): "Biet fluture ce răsărituri rostogolești,/ Pe aripile tale ude încă/ De haosul din care te-ai desprins/ Amea cenușă se va amestecă/ În clepsidra aripilor tale/ Că un vânt, care se stinge/ În buclă fluturanda a norilor...// Adierea ta,/ E un fior, ce face
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
al României, am fost imediat îndrumat spre adresa respectivă. Clădirea - proprietate privată - există în bune condiții, pe o colină deasupra orașului, la întretăierea a două străzi. Cea mai mare parte a proprietății se află pe rua Alentejo - numele regiunii de la răsărit de Lisabona - și este de asemenea interesant de remarcat că la mică apropiere se găsește, pe aceeași stradă, un hotel cu numele "Lido"... Amintirea Bucureștilor persistă și după atâția ani pe aceste meleaguri îndepărtate. Numele regelui Carol este amintit pe
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
definitivă și cu neputință de înlocuit!" Și, aș îndrăzni să zic, iubire de munca altuia, cum și marii iconoclaști, sau mai ales ei, au avut. Spune Barbu: "dar pe deasupra întregei proze românești (în lumina "Fraților Karamazoff") cu vechiu suflet din răsărit, iubesc ŤCraii de Curtea Vecheť, romanul domnului Matei Caragiale". Între aceste laude esteticii, Blaga, într-o convorbire cu Marcel Iancu, în sala unei expoziții colective, o critică: "Omul de artă trebuie să-și facă de acum înainte educația în sensul
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
ideea eșecului, ordonă la întîmplare: "- Cavaleria înainte... Artileria lîngă oi, pe dealul din dreapta... Infanteria înapoi..." Manevra este executată, iar peste puțin în preajma căpitanului se ivește un cioban, căruia artileria îi gonise oile la vale: "- Mută antileria pe dealul celalt, dinspre răsărit... ascultă-mă pe mine... am îmbătrînit pe locurile astea; cîți au trimes-o acolo unde ai trimis-o dumneata nu s-a mai făcut maiuri... am fost și la Crănicean și la Anverescu..." Căpitanul urmează indicația ciobanului și obține astfel
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
nimeni nu mai izbutește să salveze nimic, nici un schimb de onoare nu se mai poate încheia cu bine și nici un avion nu mai e capabil de a survola eliberator & extatic lanurile de grâu. Roșul antiutopiei lui Bican nu vine de la Răsărit, ci neocolit și lichid din câte-o rană deschisă. Măcelarii lui, veniți de neunde, sunt în fond torționarii cu program și dogmă desprinși din rândurile clasei muncitoare. Citite separat, cărți ca aceasta, ca acelea bine documentate ale Anei Selejan sau
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
repetate eșecuri, segmentând jumătățile de reușită. însă acum aceste adâncuri se vedeau acoperite de o perdea de cețuri sulfuroase. Putea fi, desigur, una din tentativele bătrâneții de a-mi reteza elanul vital, pura bucurie de a trăi și a contempla răsăritul de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
putea glumi copios pe temă în savuroasa bucată O cronică de Crăciun, cronică transformată din greșeală în cronică de Paști și pe care Caragiale o făcea să înceapă așa: "Christos a înviat! De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
dorit ca celebrarea să învingă și la noi, măcar pentru o dată, agitația morbidă. Să fim și noi împreună cu oamenii normali din celelalte țări precum în articolul parodic și profetic al lui Caragiale: "De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi".
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
În sănătatea matale, primul și singurul secu ...știi mata’, cu care și pentru care Închin În loc să-l omor imediat, indiferent de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar adevărului cosmic. Așa trec mileniile, anotimpurile și marile iubiri, adevărate motoare ale lumii. (va urma)
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acuzat cineva de ceva, și tuși sec, îndelung, iar tusea lui sună ca boabele uscate de mazăre învârtite într-o tigaie. Vasăzică, n-ai auzit de satul meu, St Jean de Brinac? E cam la trei kilometri de oraș, spre răsărit. Acolo-i casa mea. Credeam că ești din Paris. —Lucrez la Paris, zise avocatul. Când o să ies la pensie, o să mă retrag la St Jean. Casa mi-a lăsat-o tata. Și lui i-a lăsat-o taică-său. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ai mai confundat cu Pidot o dată. Numele meu este Charlot. E a doua oară când îmi faci un serviciu, Monsieur Carosse. Asta înseamnă că mă răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întrețin familia numai din publicarea romanelor. Într-adevăr, avusesem datorii la edituri până în 1938, când Brighton Rock s-a vândut în opt mii de exemplare și mi le-am putut achita pe toate. Puterea și gloria, publicată cam odată cu invadarea Răsăritului, într-un tiraj de cam trei mii cinci sute de exemplare, nu a îmbunătățit substanțial situația. Nu aveam nici o încredere în viitorul meu ca romancier și am semnat bucuros ceea ce s-a dovedit a fi un contract înrobitor cu MGM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Când mămăliga aurie se răsfăța pe fundul de lemn, moș Dumitru a luat ața legată de piciorul mesei și a tăiat-o în dărăburi potrivite. Ca la un semn, s-au ridicat cu toții și s-au întors cu fața spre răsărit. Si-au făcut câte o cruce adâncă, așezându-se apoi în liniște... Poftă bună, gospodarilor! le-au urat Măriuța și Costache. Nu uita, Costăchele băiete, să aduci o oală de vin rece, ca să ne ostoim setea. Să știi că sete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]