827 matches
-
moartea lui Seth, Neftis soția sa pleacă în Alexandria. PEDEAPSA Șahul Persiei Cirus împreună cu fiul său prințul Cambyse, având o puternică flotă traversă rapid marea Roșie, lovind cu marea armată în inima Egiptului. După ce învinse slaba armată a faraonului, își răsfiră armata în toate cetățile mari, având mare grijă ca sub comanda sa, să oprescă elita armatei. Mii de care de luptă trase de câte patru cai, cu luptători înzestrați cu suliți, iatagane, arcuri și scuturi, îmbrăcați în zale, cu coifuri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Espinasse, având atașat corpul de trei mii de spahii algerieni, în frunte cu generalul Yussuf, în direcția Mangalia-Constanța, urmată, la 22 iulie, de divizia a 2-a a generalului Bousquet, cu misiunea de a înainta spre Bazargic și a-și răsfira batalioanele pe drumurile dintre Silistra, Rasova și Mangalia și, în sfârșit, la 23 iulie a părăsit bivuacul divizia a 3-a, comandată de principele Jérome-Napoléon, vărul împăratului Napoleon al III-lea, urmând să facă joncțiunea cu celelalte trupe la Constanța
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi lovește fără să vrea, cu cotul, sulul de planșe de pe birou, foile de hârtie se împrăștie pe jos, se desfac, planșele se răsfiră peste tot. — Ce e cu el ? întreabă Manole. — Nu știu. N-am observat, răspunde, fără chef, Vornicu. Tocmai voiam să te întreb. Mi s-a părut cam retras în ultimele zile. — Are și el, probabil, zilele lui. — El a făcut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochi ai săi. Se suie-n vârf de munte, o stea din cer coboară O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc, Pe ea șezând călare, în infinit el sboară, Stelele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Și răsfirați în spațiu îngeri duceau în poale A lumilor adânce și blânde rugăciuni Și întinzînd în vânturi aripele regale L-a lumii trepte-albastre le duc și le depun. Pe magul cel puternic ei îl salută-n cale, El trece dus de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care dau suma, întrucât fără ele nu se poate cunoaște nimic despre filosofia naturală. Ele sunt valabile în mod absolut în tot universul și în fiecare parte a sa». Nicola Abbagnano a fost cel care a afirmat că, deși sunt răsfirate printre elemente teologice, mistice și metafizice, noile cercetări «prevestesc un nou itinerariu cercetării filosofice și o reînnoire a orizonturilor acesteia». Și Ch. Singer a scris că «franciscanul Robert Grosseteste a determinat direcția pe care o vor urma studiile fizice în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui pește Mintea mea de azi, oarbă ca un liliac în privința viitorului, refuză din ce în ce mai des să se mai întoarcă și în trecut. Poate fiindcă și-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se retrage Într-un susur negrabnic, distonînd cu plesnetul anterior. Ceea ce auzi și vezi este unul și același și mereu altul. Un val se sparge și altul Îi urmează. Într-o parte și-n alta, În același timp, unul se răsfiră și altul se retrage. Concertul rezultă din aceste decalaje și suprapuneri realizate În mii și mii de variante. Este un freamăt permanent, dar pare să existe un tîlc pe care nu ții atît să-l deslușești, cît să te pătrunzi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și dragostea de vatră strămoșească, înseamnă a elogia statornicia firii românești. A vorbi doar de Șuletea, mai înseamnă a elogia o limbă românească limpede ca apa de izvor... frumoasă, pentru că este vie și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i place, Povestea din vise e scrisă frecvent, Acolo, sub pleoape, așa cum am spus-o, Mă-nclin spre iubire, cu gest elocvent, Venind ca un fur, să te am, nesupuso. Vin gnomi lângă mine, vin iele, dansând, Ce bal se răsfiră în vis și în viață, Un zeu din înalturi ne roagă, în gând, Să facem un foc din fragmente de gheață. Mă pierd prin hățișuri și chem ajutor, Îți cad la picioare, cu moartea în spate, De tine mi-e
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strecoară sub cap, neliniștit apoi se-ntoarce pe-o parte spre perete, își schimbă nemulțumit din nou poziția, lăsându-se să alunece pe spate, aproape gol, învelit cu un cearceaf alb în jurul coapselor, își ridică dreapta deasupra capului cu degetele răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, și mă înfior de fiecare dată când privesc înspre acest tablou, acum sub lumina neclară a unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tale urcând nu spre logofeți, de astă dată, buzele mele căutând, scriu la prezent, deși a fost ieri ca și cum ar fi fost acum, retrăiesc totul, și totul mă îndeamnă să-mi amintesc, degetele tale conturându-mi buzele, apoi obrajii, părul, răsfirând, timid, aproape întrebându-mă, implorând, eu neștiind ce să fac anume, crezând în sinea mea că totul trebuie să vină de la tine, eu doar să-ți aștept buzele, abia atingându-le pe ale mele, încă întrebând, și eu venind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picturile din biserică ale lui Grigorescu, fascinat de nimburile sfinților, ca și cum capetele acestora s-ar proiecta de-a dreptul în soare, aureola sfințeniei nu mai e trasată cu compasul ca în vechile picturi, tu îmi spui toate astea, ci se răsfiră împrejur până se pierde în culoarea mai întunecată a fondului, și grăbit, din câteva linii, schițezi în blocul tău de desen trăsăturile sfântului Gheorghe când în biserică se făcu deplin întuneric, tu nici nu-ți dai seama aplecat cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
americanii au ajuns deja, o sută treizeci și trei, și-n zâmbetul ei citesc, oare?! aceeași nelămurită senzație că ne leagă ceva indefinibil, o sută treizeci și cinci, o sută treizeci și șase, dorința ei de a sări de la al cinsprezecelea etaj?! Degetele delicate răsfirate printre bumbii de metal ai blugilor mei?! O sută patruzeci, o sută patruzeci și unu, cine să știe?! O sută patruzeci și două, ultima treaptă, ar trebui să-i întreb pe americani dacă le-a ieșit și lor tot atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Deficiență masculină, dragul meu! și degetele ei în părul meu îmi transmit fiori neînțeleși în tot trupul și cu toată dorința nestăpânită mă-ntorc spre buzele ei, zâmbetul de taină vreau să i-l sărut, părul vreau să i-l răsfir, imaginea aceea a toamnei strălucitoare în culori aurii când a coborât spre mine pe strada inundată de lumina dulce de miere cu solie îndepărtată, acea imagine vreau s-o am întreagă sau s-o distrug o dată pentru totdeauna, la trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbește mereu. A dormit lângă mine și nu m-a atins nici cu răsuflarea sa. Când eu Îmi apropiam șoldul de al său, și-l retrăgea instinctiv, ca și cum ar fi fost o atingere impudică. La fel, când părul meu se răsfira mângâindu-i obrazul, Îl da la o parte cu o mișcare reflexă. Martin nu mi-a spus niciodată, cu nici o ocazie, o vorbă obscenă, nu m-a privit niciodată ca pe o femeie; el te privește direct În ochi, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parruchieri de la Paris sau din Londra; la fel mă extaziază și mirosurile fetide, ignare, trădând degradarea, descompunerea fiziologică sau lipsa de Îngrijire, exalațiea animalescă; e o formă dezabuzată a unui rafinament În exces, o perversiune. E. avea plete lungi, bogat răsfirate pe umeri, de culoare neagră-lucioasă, bătând În albastru-violet, ca la fiicele șefilor de trib indieni văzute În filmele western; Își ținea capul sus, Într-o poziție mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcea decât să-și mângâie stomacul din când în când și să răsfoiască paginile, iar Adriana își dădu seama că fata era dublura Angelinei. — Tăiați! strigă Tobias. Cât ai clipi Gilles se duse glonț la actriță și începu să-i răsfire părul cu degetele. Nu părea să observe că ea stătea sprijinită în coate cu capul dat pe spate de parcă ar fi fost în extaz. Câteva minute mai târziu, în exact același decor ca și înainte, a urmat o nouă rundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aceea care, cu panerul pe braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt și limpede. Și sub păr, un chip numai zâmbet. „Sunt altul, sunt celălalt - urmă Augusto în timp ce-o urmărea pe fata cu panerul -; întrebarea însă e dacă nu sunt și altele? Da, sunt altele pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
următoare am plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ale templului. Din ochii mei se nășteau una câte una emoțiile albe încălzite în dorul meu de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri și ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE Am trăit prin viața unui asfințit de sânge, M-am răsfirat în bezna uitată de văpae Cu trupul alb de șoapte pe-o flacără ce plânge Și-un zâmbet adunat prin zgura de noroaie. Și-n frământări iscate în cruzime Am scris cu mâna dreaptă pe trupuri fără glas Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]