748 matches
-
de arin, strigam cu glas de apă pătrunsă de mister, impudic și sălbatic, de-a pururi și divin... iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că în viață nimic nu este întîmplător, zice domnul Președinte. — Aveți dreptate, spune Sena încrezător, dacă motorul n-ar fi pornit, să știți că ar fi fost o mare nedreptate. Hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu putea să simtă niciodată plăcere dînd în răspăr, dar făcea de fiecare dată compromisul ăsta pentru că rezultatul era excelent. Nu folosea aceeași lamă de două ori, numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun „bătrânii”. De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
omul de pe fotoliul de răchită încât, o clipă, m-am întrebat dacă nu fusesem un instrument al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonându-mă, apoi răsuflaseră mulțumiți, eram chiar mai bolnav decât ei, și mă ascultaseră încântați, îmbolnăvindu-se odată cu mine din ce în ce mai mult, până când incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai putea să se lase de felul în care se lua în răspăr. Se ferea totdeauna să îi prezinte vreo fată. Maică-sa ar fi înecat-o în formol cu limba ei otrăvită. Se ferea și să o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
feather on his hat/ And call it macaroni/ Yankee Doodle keep it up,/ Yankee Doodle dandy,/ Mind the music on the step/ And with the girls be handy”. Fără putință de tăgadă este În schimb faptul că, deși luați În răspăr, americanii s-au lăsați cuceriți de ritmul săltăreț, de muzica melodioasă și au preluat cântecul ca pe un fel de imn. Dar Întrebarea rămâne: cum a ajuns dandy pe câmpul de luptă? De unde l-a dobândit engleza? Alt mister. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
faptul că scriitorii din jurul revistei Le Décadent littéraire et artistique sau al rivalei sale, La Décadence, ambele apărute În 1886, și-i revendică drept Înaintași pe Baudelaire și Gautier. Sau că Huysmans, cu al său des Esseintes, eroul romanului În răspăr (1884), marchează un cap de serie pentru decadenți, dar și o nouă etapă În turmentata istorie a dandysmului francez. În ce privește Însă platformele estetice, atunci când Îi avem În vedere pe decadenții dandy, cu precădere pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tulbură cu asupra de măsură pe modestul funcționar din Ministerul de Interne, slujitor zelos al administrației franceze. În fața sa se află un om din altă lume. Zi după zi, imaginea viitorului personaj des Esseintes se limpezește. Romanul A rebours (În răspăr)1 stă să se nască. „Va fi curios, cred, cu atât mai mult cu cât În el se află rafinamentul epuizat al tuturor lucrurilor, al literaturii, al artei, al florii, al parfumurilor, al mobilelor, al pietrelor etc.” Sunt gândurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este? Ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? - nu. Ca talent? - nu. Ca avere? - nu. Ca onestitate? - nu. Ca bravură? - nu. Atunci... ca ce? Știu eu?3 Despre resorturile adânci care Îl silesc pe Caragiale să ia În răspăr lumea bună a Bucureștilor s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față cu Mateiu I. Caragiale, fiul răzvrătit. Lucru lesne de Înțeles, deoarece acesta din urmă alege să trăiască Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar „Înțelepciune grotescă” și „declamativă”. Însăși ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul rarefiat al tratatelor filosofice germane, cum face Carlyle la adăpostul personajului Diogenes Teufelsdröckh, profesor de „lucruri În general” la Universitatea Weissnichtwo („Nu-știu-unde”), Îl umple pe Wilde de iritare. „Necruțătorul, cinicul, ironicul Oscar Wilde nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
depind de regimul pe care Îl țin”. Volutele unui asemenea regim dandy sunt Însă descrise amănunțit nu În jurnale, memorii sau scrisori, ci Într-un roman despre care a mai fost de atâtea ori vorba, adevărată biblie a dandysmului: În răspăr al lui Huysmans, care preia ca pe niște documente sacre, adevărate table ale legii dieteticii, elegantele meniuri de la restaurantele lumii bune din Paris. Întreagul program de nutriție al dandysmului e conținut În aventura gastronomică a lui des Esseintes, de la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în răspăr. O viață de când ne cunoaștem (din liceu). Nu are chef. Îmi spune că e din ce în ce mai rău. Insuficiență respiratorie. Îi vine de la poliglobulie. Sângele îngroșat. Îi spun că și mie mi-au descoperit, demult de tot, în urmă cu peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu am aceleași drepturi, știu, asupra ei, cea din fața mea, bolnavă, scârbită de viață, speriată, poate, pe care cred că le am scriind despre ea. Pur și simplu ne mai leagă aceste întâlniri întâmplătoare în stație, aceste vorbe schimbate în răspăr și, în pagina pe care o scriu, răsfățul de a crede că pe Bulevard, în câteva rânduri, eu am hotărât dacă îmi schimb sau nu viața. Am avut, pe Bulevard, de câteva ori sentimentul că am ales, că am optat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost împlinite cu vârf și îndesat: refuzul mi-a fost acordat neimpunându-mi se nici un efort. Ar fi trebuit să flutur acest refuz ca pe un stindard însângerat și ofilit. Ar fi însemnat să-i cer gloria. O glorie în răspăr, gloria comportamentală care lasă pe trotuare amintiri. Aberația refuzului de sine determină refuzul celorlalți, care îți administrează astfel o lecție de îndoială. Îndoiește-te de tine însuți ca să poți primi compasiunea spectatorului. * Sunt zile de când întâmplarea asta îmi dă frisoane
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că cel care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu numai pe cele ale lui Horia înainte de fi tras pe roată, dar și pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea, cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică ar vrea să se dea bine cu valul. Pe Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
însuți te dai în bărci cu gălbejita aia de supervizoare care pute a transpirație? - făcu Iozefina pe un ton definitiv ridicat, parcă fără intenția de a-l mai coborî vreodată, apoi rosti vorbele când cu o ușoară solemnitate, când în răspăr-Mi-ar fi și rușine. Nu mă priviți așa, domnilor. Spune, iubite soț, cine pe cine a neglijat? Ha, ha, ha! Și cine pe cine acuză? Hai să bem, ‘tu-i amaru’! Soțul o privi dur. Ca și cum ar fi desființat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încălzească. “Ia-o dămol, amice, că calea - iertată să-mi fie cacofonia - îi lungă cât o zi de post” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Aveam de toate, doar tu îmi lipseai, nechematule” - i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că nu-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că întrebarea <ce a fost mai întâi, oul sau găina> nu funcționează în cazul nostru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fertile. De aceea, bănuiesc, își contemplă eroul în tot felul de episoade amoroase cu Teodora, uitând de vechile timidități ale romanticului de odinioară. Îl și văd zâmbind la gândul că acum, la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau băștinași) din România. După ce trecuse prin atâtea, voia să și regăsească „firea ascunsă” sub straturile de personalitate educată, „construită” pe un model
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]