988 matches
-
pierd un venit... - Papa, te rog, hai să ne mutăm. Moș Costache spuse Aglaei noua hotărâre. De altfel, își făcuse socoteala că ar putea să închirieze casa din Antim mai scump decât cealaltă. - Cine ți-a dat ideea asta? se răsti aceasta.Luat repede, Costache mărturisi: - Otilia. E departe de Conservator. - E departe de bărbați, îl parodie Aglae. N-ai să lași casăbună, bătrânească, pe mâini străine. Atât îți spun! Moș Costache nu îndrăzni să scoată nici un cuvânt și, când Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai adu pîine! zise el către servitoare. - Simioane, se răsti Aglae, ce comedii sunt astea? Estedestulă pâine. -- Moș Costache e sfătuit bine, medită tare Stănică, are pe Pascalopol îndărăt, care urmărește, se vede, să pună mâna pe averea bătrânului după moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică rana, să nu-ntoarcă foaia, dacă Otilia nu se mărită cu Pascalopol. Închide ochii, o ia de nevastă, moș Costache îi lasă toată averea, le mai dă ceva și Pascalopol pentru pagubele aduse, admirabil! Aglae se învineți și se răsti la Stănică: - Și mai taci odată din gură cu comediile tale! Ce mă privește? Cum o să-i lase Costache averea? Doar adoptînd-o, dacă o mai îndrăzni! - Da? Așa crezi dumneata, iubită mamă? Dar testamentenu sunt? Ce zici de o coală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit domnul doctor, ce, vrei să plătesc eu? Bătrânul, atunci, după îndelungă nemișcare, făcu semn cu mâna spre Felix, care se apropiase de pat, ridică cheile și cu mare dificultate alese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și scoase câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad, îți dau zece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiecare odaie, intrând până și-n camera Otiliei și a lui Felix, Stănică, pe de alta, scotocea peste tot și ciocănea, în căutare de trape misterioase, păzindu-se chiar de Olimpia, fiindcă, atunci când aceasta intră după el în salon, se răsti: - Ce te ții, frate, după mine, am și eu nevoie de liniște,după atâta zbucium, să-mi adun ideile. G. Călinescu Cum aceasta închidea ușa la loc, o chemă în șoaptă, se uită puțin prin odaie și scoase din perete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu testamentul, dacă el nu spune nimic? Dacă nu-l găsesc sau i-l fură cineva? - Atunci dumneata, mamă-soacră, zise Stănică, fiind unică moștenitoare de drept, iei tot, vreau să zic tot ce se vede. - Lăsă-mă în pace, se răsti Aglae, ca și când Stănică eravinovat de lipsa testamentului, iau casa, că nu-mi închipui c-o să aibă neobrăzarea s-o lase pe mâini străine, dar banii, bănișorii pe care i-a cules el vânzând bunătate de acareturi, cine-i ia? - Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începu: - Întâi arată un puț cu roată, pe urmă vine o fată cu o găleată mare, apoi apar doi bătrâni, un moș și o babă care vorbesc între ei, pe urmă arată cum trage fata găleata după ea, baba se răstește la ea și moșul o lovește cu un bici, apoi arată pe fată închisă într-o odaie goală, mâncând un codru de pâine, apoi e noapte și fata deschide geamul. - Ce-i asta, ce înseamnă asta? întrebă iritat moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele la niște servitori milităroși, schingiuiți la livrea... 76 DANIEL BĂNULESCU dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi asemeni Celui Prea Înalt"... Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îți pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sută! ...Hai, că fără taximetrul tău nu putem cârmi pe strădișoara aia... Dar în loc ca matahala la care zgâlțâia el să-i răspundă, se pomeni că, din somn, se răstește la dânsul, sfârâind și împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită... întîi ați intrat în spital... Nu vreți nici unul să vă căsătoriți... Și acum fuga la telefon, ca să-mi fie milă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ori erau scurți pantalonii, ori nu i se mai vedeau mâinile din mmeci. Marfă cusută cu economie pentru câștig. Aglaia se certa cu negustorul: - Potrivește-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot mai stăruise. Se răsteau unul la altul, se rugau, vecina se prefăcea că voiește să plece, îl trăgea de mână pe Stere până la ușă, negustorul alerga după ei, târând hainele și arătîndu-i-le, le răsuci pe toate părțile, lăudîndu-le croiala și calitatea. Vorbea tot mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei. Câteva căzură pe preșuri, la picioare. Bătrânul numără rar, cu luare aminte. Damful băuturii se risipise. Stere privea grămada de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare, că se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa cu o gozbă năprasnică, în care nevasta cfrciu-marului farîmase piper, salată, roșii și brânză moldovenească cu bucăți subțiri de vinete și inimi tocate. Mâncarea sârbească era pentru apelpisire. Iuțeala le făcuse râie în gjt. - Toarnă, Treanță, molan Stăpînului! se răsti Oacă la ăl bătrân. Mînă-mică le trăgea chiulul la băutură. Piele băgă de seamă. - Bă, astîmpără-te, îi strigă, că doar n-oi avea pâlnie de argint în beregată! Sandu nu se sinchisi. Uscase o sticlă pe dinăuntru. Ceru lui Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și te uită!" mi-a arătat el cotul. Si pe urmă, parcă aduseseră și lăutarii, pe Mitică Ciolan cu ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar se ținea. De la poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poarta raiului începuseră să cânte. "Ia zi-i, Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și stelele alea moarte, și luna... "Așa! Așa!" făcea Dumnezeu cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-Ei? - Domnu Bică, am strâns bani să-mi cumpăr un loc în gura gropii, să am și eu un metru de pământ al meu... - Ei? a mormăit stăpânul. - Și nu-mi ajung banii... 171 - Și ce-mi spui mie? Se răstise. Avea o voce spartă, cum au toți bărbații vocea dimineața, dar slugii i s-a părut că 1-a supărat. - Domnu Bică, a început iar cu inima cât un purice, mai îmi trebuie cinci sute de lei. Cu împrumut. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumea ailaltă am să mă fac pisică, domn' Bică, și tu, dușmanu meu, șoarece, ca să te chinuiesc cum m-ai chinuit tu pe mine! Veneau mai mulți împrejur și-l smoneau, că sluga vorbea ca din cărți. - Nu rîdeți! se răstea la ei Mielu. Nu râdea nimeni, cine să râdă, așa i se părea lui. - Nu rădeți, că Dumnezeu pe cei buni u face vânt, pentru că dacă ești pasăre, tot te vânează vânătorul, dacă ești broască, te mănâncă șarpele, pe când vântul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]