5,766 matches
-
aștepta așa la infinit, să știi. — Așteptăm atât cât e nevoie, zise Fidorous de sub șapcă. — Dar dacă Ward observă conexiunea, o să rămânem definitiv în derivă. Fidorous nu răspunse. Scout se întoarse cu spatele, își trecu degetele prin păr și se răsuci din nou cu fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să mergem mai repede? Tu ești expertul, spune-mi tu. Fidorous își săltă cozorocul șepcii cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața. — Doctore. — Ce vrei să fac eu în privința asta? Scout se holbă la el. — Nu știu. Să mai lăsăm hârtii? Să mergem mai repede? Tu ești expertul, spune-mi tu. Fidorous își săltă cozorocul șepcii cu degetul mare și se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de răbdare, Dorothy. Se răsuci înapoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și se răsuci în scaun. — Dacă mai aruncăm nadă în apă, o s-o ia mareea și, în câteva ore, o să acopere jumătate din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de răbdare, Dorothy. Se răsuci înapoi și-și trase șapca peste față. Aerul se retrase așa cum face înainte să lovească fulgerul. — Să am răbdare? Ce mama dracului s-a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou mintea. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fața ei familiară fu îngropată și cealaltă față ieși la lumină. Schimbarea nu era uriașă - nici una dintre amintirile pe care ludovicianul le luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nici nu le pasă că scriu mai mult decît citesc. Senzații au cu duiumul, nu și senzația de déjà lu. Tano m-a lăsat că curăț livingul. Urăște zgomotul de aspirator. Cînd mă folosesc de mop, participă. Trage de moațele răsucite în direcție contrară, ba și usucă gresia cu burta, pînă cînd blana i se udă mai tare decît mopul. "Mă ajuți, și io te ajut". Uite-l cu "Adevărul" în bot. Înseamnă că am poștă, că poșta a ieșit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul "întors", prelins prin ușa întredeschisă, iau haina din cui și ies. Nu dau nicio explicație. Nu că ar aștepta careva vreuna; copiii își văd de treaba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Părea că-și pune toate speranțele în acel somn, ca și cum el s-ar fi putut termina într-un coșmar ce ar fi derulat timpul înapoi, înainte de vizita ei la doctor. Și-atunci, întors în urmă, poate, timpul s-ar fi răsucit în mod miraculos și s-ar fi desfășurat altfel. Prin urmare, și-a luat în mod conștiincios medicamentele, plus un calmant, tocmai ca somnul ei în care-și punea toate speranțele să nu fie deranjat, să nu poată fi întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avea una aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă, capul ușor lăsat într-o parte, acoperit de o beretă cochetă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx numărul 51), plesnit și răsucit în toate părțile de gloanțele trimise din viitor, semn că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi probabil Revoluția era de vină Mioara Alimentară, la vârsta ei de 63 de ani, simți că e cuprinsă de pasiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau frunzele uscate ale iubirilor fulgurante din copilărie și adolescență ținute de mână, nu trebuie să faci asta și asta, trebuie să fie așa și așa, să privești, dar să nu atingi, pentru că lumea era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit la poartă, să nu te aștepți la cine știe ce. Locuitorii ies din casă la vederea ta ca și cum ai aterizat din Lună. Te studiază, îți pun întrebări, te răsucesc pe toate părțile, îți dai seama, la un moment dat, că ai uitat și limba română și rostul tău pe lume. Analizează mașina (aceeași marcă au și ei în curte), se uită la tine ca la o vietate care sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu sânii copți înmugurind sub bluza de mătase înflorată. Râdea și-și pieptăna părul lung cu degetele subțiri, privindu-mă până în suflet cu ochii ei negri de mânză nărăvașă. A zis mama să te grăbești și, făcând o piruetă, își răsuci clopotul fustei crețe și dispăru pe poartă. Se mai auzeau lipăind tălpile goale pe trotuar. În zorii zilei de marți, nea Costică s-a îmbrăcat încet, cu gesturi care-i trădau liniștea drumului împlinit, pacea încheierii unei vieți îndelungi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule? îl întreabă, pe unde îți mai faci veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic în ceafă, Roja se răsucește în direcția ușii. În pragul Feroviarului stă Gulie, avînd pe el un maieu găurit și strîngînd în mînă un caiet studențesc. Intri sau ieși? strigă o voce, un nor de musculițe i se rotesc în jurul capului, Gulie aruncă o privire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură, un set de pensete pentru nas, urechi, perciuni și sprîncene, creme, unsori, săpunuri parfumate aduse toate din import, și unghiera chinezeacă la care ține ca la ochii din cap, pentru că a primit-o cadou. — Va trebui să vă spun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la ce-ți stă capul Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol? Mai trebuie să reziști doar cîteva clipe pînă la pauza de masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că ceva rău o să se întîmple zilele astea, hai lasă că n-o fi cine știe ce, spune Angelina, slobozind un norișor de abur din vîrful fierului ei de călcat, încercînd s-o liniștească, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins al ibricului. Potrivește-ți-o cum îți place, îi zice Bătrînul, privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în jos, cine crezi că ar băga de seamă, cine crezi că o să le mai țină evidența? Nu fi naiv, e un sfat pe care ți-l dă un prieten, adaugă. Auzi, de unde mă cunoști tu așa de bine? se răsucește pe călcîie, în timp ce Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]