2,050 matches
-
eu mor aici și voi credeți toate prostiile pe care vi le spun ? Mi-am imaginat și eu ceva frumos ,că tot spun doctorii ăștia că sufăr de ipohondrie. - Ptiu ,bătute-ar să te bată , că tare m-ai speriat ,răsuflă ăl bătrân un pic mai ușurat. - Să vezi ce-o să te mai sperii acuma ,că iar mă-nțeapă inima ! Din nou , „au,crau” , de nu știam ce să-i mai facem . Doar cu un extraveral am reușit s-o adormim
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
Olt, și mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân și să slugăresc la mațele lui, eu care nu m-am băgât rândaș nici la boierul meu. Vrea trei părți și din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug și bici, înfășcat de ceafă, cine poftește. Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
descătușare. Câte un jucător nu rezista acestui ritm sau nu cunoștea foarte bine pașii, extrem de complecși. Atunci, forța centrifugă îl azvârlea din joc ca pe un titirez. Când se sufocau lăutarii, jocul se întrerupea intempestiv. Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii începeau să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
că era să-mi târăsc pe jos cățelul, deoarece prinsesem viteză la alergat. Huh!...am ajuns acasă! Restul zilei mele libere fusese normală, și, totuși, reușisem să uit pentru un moment de Liz. Chiar! Mai am o zi liberă -am răsuflat liniștită. Chiar dacă următoarea mea dimineață liberă am petrecut-o asemănător cu prima, de data aceasta m-am oprit la mama-soacră la o cafea -chiar dacă nu sunt fana acestei băuturi. Eram fericită că puteam gândi limpede din nou. Se spune
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
și închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși la destinație, au răsuflat ușurați. - În sfârșit, vom putea mânca. Sunt lihnită de foame! se răsfăța Mary. “Dacă măcăi într-una!” Alma nu se îndura să-l trezească pe Leon. Liniștea se așternuse pe fața lui. Dormea fără grijă. M.Joseph se urcă în
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
tine ... de trupul tău! Alma încremeni. Simțea că îngheață. Mary Morgan făcea declarații de amor. - Frumoaso, găsim noi un loc, să ne facem de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi infame erau amândoi! Ce planuri murdare, urzeau? -Nu, iubito
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
ai să faci carieră în avocatură. Gânditor, Leon a murmurat : - Voi discuta cu tata despre asta. Familia lui M.Joseph era specială. Cu siguranță, monotonia nu făcea parte din viața la conac. Rolul ei în acea seară luase sfârșit. Putea răsufla ușurată. -Copii, ora de culcare ! *** Nu putea rezista să stea departe de petrecere. Găsise un loc bun ferit de ochii celorlalți. Putea urmări ce se întâmplă și bineînțeles că nu pierdea manevrele lui Mary Morgan de-a fi în preajma lordului
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura. Apoi ajungea în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o liniște și libertate mândră. Parcă toți, și noi și animalele, răsuflam ușurați când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcușul libertății tuturor. Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” și „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
un cavaler cu chipul acoperit de o glugă neagră și-i răpea fata. Se temea ca vreo bandă mafiotă să n-o răpească în străinătate. Acum, că fiica revenise în sânul familiei, Margareta se refăcu în două săptămâni, iar Paul răsuflă ușurat că totul revenise la normal. Narcisa le povesti cu elanul specific tinereții despre peripețiile de la Paris și Londra, apoi mai amănunțit despre călătoria din peninsula italică alături de prietenul său Angelo, zis și Contele de Napoli. După acest voiaj, Narcisa
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
privesc personal, răspunse Deea pe un ton conciliant sesizând nervozitatea din glasul prietenei sale. A recunoscut că s-a comportat ca un mojic când a plecat fără să-și ia la revedere și să-ți propună o nouă reîntâlnire. - Aha, răsuflă ea ușurată. Din acest punct de vedere are dreptate. Credeam că ți-a povestit altceva. - Ce anume? - Lasă, să trecem peste amănunte. Și ce ți-a mai spus? - Că te roagă să-l ierți și să vă vedeți astăzi după
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
batistă la gură să înăbușe orice pornire necontrolată. Rostea fără întrerupere o rugăciune pentru fratele său, simțind că se sufocă. Aproape că îi venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Lăură au răsuflat ușurate când l-au văzut pe Iustin că ridică încet brațele și se întoarce puțin spre stânga să. A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
trupul lui bătrân nu va putea învinge boala, știa că se sacrifică. Mama aceea și copilul ei nu au știut, și nu vor afla niciodată prețul pe care el l-a plătit pentru sănătatea copilului.Acum e întins în pat, răsuflă greu. - Mâine n-o să mai fiu aici, îmi spune el privindu-mă în ochi. - Nu pleca maestre, nu mă abandona, ce mă fac eu fără tine? - Sunt pe patul de moarte și tu mă faci să râd cu întrebările tale
MOARTEA MAESTRULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354220_a_355549]
-
și asta este mulțumirea pe care ți-o transmite. M-a “adoptat” din prima clipă după o privire luuungă și pătrunzătoare de mi-a venit să mă întorc să văd... dacă nu mai este cineva în spatele meu. Stăpânii lui au răsuflat ușurați în clipa aceea. „O să ai zile bune aici. Mitu te-a “primit”. Știam ce înseamnă asta. Intrând în odaia mică și-n care miroase a mere și a busuioc, parcă au trecut zeci, sute de ceasuri de când nu am
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
nici nu lătrau furioși la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată și destul de convinsă că, în sfârșit, primăria a făcut un lucru bun și folositor. Referință Bibliografică: MISIUNEA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
certe pentru rochie, așa că, fără să mă vadă, m-am strecurat în odaia de la drum și după ce mi-am tras la repezeală un trening pe mine, am aranjat rochia pe un umeraș în șifonier, cât mai puțin la vedere. Am răsuflat ușurată și am ieșit din casă, nu fără oarecare regret că îmi pierdusem și a doua ocazie să fiu frumoasă duminică, în biserică. Tataie mesteca de zor în ceaunul cu mămăligă și îi povestea mamaiei scena petrecută la prima oră
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
blocurile blocau trotuarul. Blocurile isolate arătau ca noi. Culorile deschise înviorau aspectul. Ne săturasem de cenușiul folosit de comuniști la vopsirea blocurilor, ce întrista ochiul. Am, coborât pe carosabil, privind atenți în jur. Autoturismele treceu în viteză pe lângă noi. Am răsuflat ușurați când am ajuns la marginea cartierului. De aici începe pădurea. Înainte de a intra în aceasta, am trecut prin Parcul sportiv „Unirea”, renovat și având o alfel de amenajare. Zeci de tineri jucau fotbal, alții tenis, pe cele șase terenuri
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
lăsam și genunchii moi, să nu fim văzute. În mintea noastră credeam că dacă noi nu o vedeam pe tovarășa învățătoare, nici ea nu ne vedea pe noi. -Voi cele două cu codițe, veniți în față! am auzit-o când răsuflam fericite. Toate capetele s-au întors spre noi deodată. Am simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-a scos degetul din gură și cu ochii măriți de mirare că fusese văzută, s-a uitat la mine speriată
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
se putea întâmpla oricui. Principalul este că trebuie să fii atentă cu călimara și dacă a trebuit să înveți ceca, este mai bine în prima zi de școală, decât mai târziu, când caietele or să fie pline de exerciții. Am răsuflat ușurată și mai cuminte ca niciodată, am ascultat-o pe mami: -Nu ne-ai făcut de rușine! Și tu ai fi râs dacă alt elev își murdărea caietele! Așa te-au cunoscut și te-au reținut din prima zi, nu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
care nu știau ce să facă. La un moment dat s-au ridicat amândouă, rușinate, dar ea a fost mai curajoasă, a mers să-i ridice cârja și i-a înmânat-o tănărului care numaidecât s-a sprijinit pe ea, răsuflând ușurat. Roșu la față, ca un rac, acesta i-a privit fermecat chipul și i-a zis de parcă ar fi vrut să audă numai el: ,,Mă numesc Vasile. Mulțumesc frumos!” Asta a fost atunci, prima dată. Apoi au venit necazurile
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Oltului cu o seară înainte în portbagajul autoturismului. Erau bucuroși că scăpa măcar pentru scurt timp de vacarmul din București. Înaintau cu greu prin aglomerația bulevardelor. Trecând prin fața Universității zidurile acesteia încă mai păstrau urmele revoluției din decembrie '89. Au răsuflat ușurați când au luat drumul Piteștiului ieșind pe la Leul. Intrând pe autostradă motorul torcea lin, iar distanțele se înfășurau pe roți. Imaginile câmpurilor și satele care abia se vedeau în depărtare constituiau, pe fondul melodiilor trasmise de radioul de la bordul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
trebuia să ne sperii, f...i mama mă-sii de treabă! Prost obicei ai, bă, Viorele! Ți-am mai zis-o eu... Nu te astâmperi... Hai, ia paharu’ cela în mână și... noroc, să trăiești! l-a întrerupt bietul om, răsuflând ușurat după ce a umplut paharele cât să dea peste ele. - Noroc și sănătate la toată lumea, a închinat musafirul paharul și a ciocnit doar cu Vasile. Da’ băiatu’, femeia... nu ciocnesc cu noi, nu... - Eu nu beau și nici băiatul meu
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi ști dacă îl ascult. E simpla nevoie de spațiu, de singurătate. Adopt poziția omului cult, cu mâna sprijinind bărbia, răsuflu adânc, apoi îmi încep agonia. - E imposibil! îmi zic rumegând speranțe deșarte ce s-au prins într-un dans fără ritm în jurul capului meu. Dovadă sunt tristele mele încercări din anii ce s-au stins în trecut. Acum sunt batrână
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
scos nici un sunet cînd au coborît de pe pod și au pășit în crîngul de sălcii cu umbre înfricoșătoare, ca într-un sanctuar al virginității împodobit cu păsări și, cînd Mancuse a împins-o cu blîndețe în fața lui și i-a răsuflat fierbinte în ceafă, ea s-a aplecat ușor din mijloc și și-a depărtat picioarele, pentru ca să-i ușureze, ca într-o realitate onirică, întoarcerea la sacru, încărcătura emoțională, dorința și scopul, călătoria lăuntrică a acelui element care se constituie într-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
scândură, cioplită din secure. Flăcăul o prinse repede, înainte de-a se goli de tot, și le dădu comandă celorlalți, cu un zâmbet ascuns: - Artilerie inamicăăă! În tranșeee!... Cu ochii holbați, dar repede luminați asupra a ceea ce se întâmpla, flăcăii răsuflară ușurarți, făcându-și cruce. Țugulea îi lămurește repede pe cei încă nedumeriți: - Cutremur, măi! Mulțumescu-Ți , Doamne, că-mi aduci aminte că mânia Ta îi mai blândă decât mânia omului!... - Ce vrei să spui cu asta, măi înțeleptule? îl ia în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]