5,132 matches
-
carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ani, grasă ca Milan-Mama, mâncând o înghețată. M-am încurcat! spuse fantoma. Am sărit peste niște trepte. De ani? întrebă Mioara. De etape de viață! spuse fantoma. Pe care vrei s-o vezi? Nu-mi pasă! Oricare. Franz Schubert răsuna voluptuos și plin de orgoliu. Fluidul muzical te înălța prin vigoare. O frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete. Milan, fiica de 12 ani, împreună cu Milan, fiica babă, ascultau pe Milan-Mama cântând. Mumia grasă era transpirată și amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-avem ochi pentru el, atenți la clipa dată. Aici e un altfel de cinematograf, atipic, fără trucaje. Regia și scenariul, aceleași ca pentru fiecare. Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu doar pentru a-i cerceta actele. Demonul indiscreției găsise în mine un teren deja cucerit. Era cu atât mai rușinos cu cât Olaf nu se putea apăra. Odioase argumente ivite din ticălosul necunoscut pe care îl conținem cu toții îmi răsunară în cap: „Ei haide, vikingul acesta ar fi putut s-o pățească și mai rău. Nu l-ai dezbrăcat și încă nu i-ai furat banii.” Acest „încă” mă umplu de dezgust. Oare prezența acestui mort stârnea în mine gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pretexta că nu e de necrezut să-ți pierzi cumpătul atunci când un bărbat de pe stradă intră în casa ta și se prăbușește acolo. Un astfel de argument ar face ca toată lumea să fie de partea mea. Eram hotărât. Tocmai atunci răsună soneria telefonului. Mi se păru că niciodată nu auzisem ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau În pădure ca cele ale unei mitraliere dogite. Copilul, care știa să vorbească binișor la cei trei anișori ai săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i creștea vertiginos, Întinse mâinile amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asemenea scene? Apoi un gând de totală clarificare Îl fulgeră, aha, așadar asta se Învață numai la ...școală! Dincolo de Întrebările care nu vor primi răspuns nici peste mult timp, În partea frumoasă și sensibilă a sufletului său de copil va răsuna mereu un sunet diafan și Înfiorarea produsă de finețea și căldura unui trup de fetiță care se prefăcea că este foarte fericită, cu același comportament ca al unei femei mature pe care probabil o văzuse și dorea s-o copieze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură viață, iar În urechi Îi răsunau cele mai frumoase vorbe de dragoste pe care le auzise vreodată, ajuns Într-un punct din care subconștientul prelua conducerea comportamentului său, ridică privirea de la ochii copilului, o trimise să exploreze cu durere și Înfiorare „casa dragostei lor” și din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
când fac ochii / Cât cepele!“ (Beatrice-Silvia Sorescu) Imitarea unor scriitori consacrați. Ar fi productivă numai dacă imitația s-ar dovedi superioară originalului. Aceasta nu s-a întâmplat însă până acum niciodată. În special în cărțile de poezie ale unor amatori răsună straniu, ca la o ședință de spiritism, vocile lirice ale unor mari poeți de altădată: Mihai Eminescu (într-o carte a lui Ioan P. Popa): „Fătălăii, cuțitarii, turnătorii și pirații / Au ajuns primari, miniștri ori câștigă licitații, / Ne vorbesc din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
calmul“ etc. etc. Adrian Munteanu nu este lipsit de sensibilitate și talent. Dar preocuparea sa permanentă (asemănătoare cu o manie) pentru perfecțiunea formală distruge emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași întrebare din 5 în 5 minute. Dar sigur trimite? Sigur. Și zici că trimite și mîncare? Și. Trăiască dom' Parpanghel! răsună la unison dorința celor prezenți. Dă-l în mă-sa pe Parpanghel al vostru, strigă singurul opozant, cel care mai avea bere în halbă. Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o bogătancă. Nu dansez cu tine! l-a repezit fata. Dar băieții voștri le dansează pe ale noastre. Este corect? Nu mă privește. Dar de ce ai venit? întreabă, apucînd-o de mînă. Nu-i treaba ta, nesimțitule! Atunci o palmă grea răsună pe fața fetei. A fost scînteia și focul s-a extins. Cei cinci flăcăi se descurcau bine, numai că unul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe un flăcău. Cum salvarea nu ajungea decît foarte greu, băiatul a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Est se ieșise În stradă și Honecker căzuse, iar Polonia avea din iunie un premier din Solidarność. La noi Însă, părea că nu se mai oprește din lenta-i revărsare un gol istoric hărțuitor, atîta doar că, acum, pustiul răsuna mult mai tare. Întîi, de la bătăile noastre de inimă, apoi, de la Congresul al XIV lea al Partidului Comunist care-și vestea iminența din toate trîmbițele și din toate răsuflătorile de hrubă, În fapt, un festival, ca multe altele Înainte, al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar se auzeau de alte trei ori. Era un semnal, un răspuns la Împușcăturile lor. Trase și Za har trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
erau grădina și curtea, deosebit de generoase pentru oraș. Dădea o mînă de ajutor la bucătărie, iar uneori, și la atelier. A descoperit, Înainte de șaptezeci de ani, bucuria cititului. Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi plăceau mai cu seamă biografiile oamenilor celebri și se atașase de cea a compatriotului ei Thomas Edison. Pentru că, Într adevăr, Maria Pomean, ivită pe lume la Hegewisch, Illinois, foarte probabil la 29 iulie 1907, dată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
basmului. Drept care o evoc aici și pe a noastră fiindcă nu vreau să las În uitare o scenă aparte. Procesiunea se Îndrepta de la blocul meu din Micul Canion spre Biserica Capra din Pantelimon, ale cărei clopote au fost făcute să răsune atît de viu de Nicolae Steinhardt În Jurnalul fericirii. Un vecin rămas mai la urmă se aude chemat conspirativ: — Pssst! Vino-ncoa, frățioare! Îl sîsÎia un țigan cu căruța cu sticle goale oprită la mar ginea trotuarului. — Ce e, bre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu întunericul și-și vedeau fețele într-o umbră neagră-cenușie... Și trecu vremea... Nu putea spune cât... De sus nu se mai auzea nimic de multă vreme, de foarte multă vreme... Într-un asfințit, tatăl rupse tăcerea. Vocea i-a răsunat straniu. Nu mai vorbiseră de atâta vreme, că aproape uitaseră cuvintele... "Eu ies să văd". Mama plângea încetișor, dar copilul se luă tiptil după tata. Chepengul se ridică greu, căzură așchii de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cenușiul era frumos pentru ei. Când au terminat aici, s-au dus mai departe așa aflasem din proiectele lor că nu se întorc decât după ce vor fi făcut tot pământul la fel cu ce vezi aici. Un timp au mai răsunat urletele lor și strigătele din ce în ce mai slabe, ale victimelor... Târziu, când s-a așternut tăcerea morții, m-am dus și i-am îngropat cum am putut. Apoi, am început să mă rog. De atunci, mă rog și aștept. Stau aici, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vremea tinereții ei, dar acum păstra de o veșnicie tăcerea sfânta înflorind pe-o tulpină cu ea, că, în ziua în care unul din noi va lipsi la ceasul nașterii de taină, ceva însemnat o să se întâmple: cântul nostru va răsuna în tot cerul, toată lumea o să ne audă, toată lumea o să se bucure, dar pe copil îl așteaptă dureri multe și multe lacrimi pe mama lui și... nu-ți spun mai departe. Te rog, ajută-mă să-l caut!... ... Gândul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din lemn și părea viu. Îl aștepta. Viu, în plină lumină, îl aștepta. Era iubirea însăși, cea care aștepta. Dar când El o să se întoarcă, va mai găsi iubire în inima noastră ? Cine sunt eu ? Cine sunt eu ? Glasul copiilor răsuna în toată poiana. Alergau, legați la ochi, să se prindă unul pe altul și pe urmă, după haine, trebuiau să se recunoască. Dacă vreunul nu reușea, cel prins putea să spună câteva cuvinte ca să fie recunoscut. Nu era cine știe ce jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în inimă... Mi-am ridicat ochii spre cer, să-I mulțumesc Lui Dumnezeu și... așa L-am văzut. Își lăsase mâna pe umărul tânărului: "Vezi ca lumina care este în tine să nu fie întuneric"... șoptise cuvintele acelea, dar parcă răsunaseră de la un capăt la celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică El îmi răspundea cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]