8,590 matches
-
fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat
O STRADĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382143_a_383472]
-
birjare, prin noaptea ce plânge Și nu privi nici-o clipă urmele pașilor goi, Nu vreau să cunosc nici drumul de ducă Nici să îl recunosc pe cel ce mă poartă-napoi! Hai, pierde-mă în noaptea de humă, birjare, Și rătăcește-mă prin vise dac-ai să poți, Să nu aprinzi la caleașcă nici lampa, nici farul, Dus fie-mi dorul și purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum, Nu te uita deloc la praful ce curge din ele, Cată-ți cărare prin doru-mi și vezi-ți de drum! Hai, rătăcește-mă, birjare, prin nopți cu ispite Și poartă-mă-n demultu-mi din care eu vin, Te rog, să-ți lași la intrare și caii și biciul, Căci drumul înapoi spre-aici în caleașcă e chin! Desculț să pășim acum prin
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
Acasă > Poeme > Emoție > DOAR PENTRU O CLIPĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Doar pentru o clipă Doar pentru o clipă mai rătăcim că doi străini după frumuseți trecute , cu amintirile pe care le păstrăm...fără să știm că de la inceput erau pierdute. Imaginea ta ratacita-n infinit cu greu o mai regăsesc , ca o cenușă s-a risipt spre asfințit , nici în
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
răsună iubirea că un tremur de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc lăuntric, ce pâlpâia cândva în trecut. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Doar pentru o clipă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
printre crengile goale ale copacilor ce străjuiau aleea ca niște soldați credincioși. -Hai tataie, nu sta-n drum! Mișcă-te! Te caută moartea acasă și tu umbli haihui! - M-o căuta, taică, m-o căuta... Numai că vezi tu, a rătăcit drumul și-am zis așa să-i ies în întâmpinare dar e afurisită, taică, e afurisită... Se întâlnește doar cu cine vrea ea... Continuă să vorbească singur în urma lor privindu-i cu ochii lui obosiți. Da voi de ce vă grăbiți
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
contra recompensă””. Și am spus: „Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat că tata a plătit pentru mine, când am fost adus acasă de un român cumsecade, numai de două ori suma plătită pentru câinele nostru, Litvinov, când și el se rătăcise. MĂ așteptam să plătească măcar de cinci ori mai mult...”. În această metaforă anecdotica este ceva care definește spiritul tolerant al României ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al civilizației românești. Mă doare inima când observ că, în străinătate, România
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
ce e un copil cu ochi mirați/ La scara zdrobitoarelor proporții?” Numai că triștii soldați români ce se retrăgeau și ei cu același tren l-au înapoiat din mână-n mână pe copilașul Păunescu în brațele mamei de care se rătăcise. “Și pe deasupra capetelor lor,/ Uscate de capriciile foamei,/ M-au dat din mână-n mână plutitor/ Și am ajuns din nou la sânul mamei./ Dar eu acum, cu pielea ca un act,/ Pe care scriu notarii stări frecvente,/ Consacru, consfințesc
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
acest înger sălbatic se preumblă,/ Așteaptă clipe în șir dragostea maternă/ Pierdută la o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună/ ca un ecou al frumuseții.// Ochi fugit între oceane, străin între anotimpuri/ înger sălbatic rătăcit în alfabetul zăpezii,/ Caută un loc, litera de gheață/ care să-i cresteze timpul,/ căldura trupului care se preumblă în mintea ta/ Ca o negație implorând esențele".
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
se concep și se desenează hărți noi, când se fac și se desfac alianțe, când strategii și interese de multe ori străine de neamul și voința poporului român sunt puse în slujba geopoliticii obscure, când timpul și oamenii și-au rătăcit liniștea, astăzi pare impropriu ca cineva să mai caute prin „lada de zestre” a spiritualității românești, să găsească, să desprăfuiască și să aștearnă comorile aflate, cu discreție și bună rânduială, pe scoarța timpului. Un tezaur adânc îngropat în colbul arhivelor
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
locul/ Unde treptele sunt puse/ Până nu se stinge focul/ Și durerile nu-s duse.// Arde, doamne, câte toate/ Au rămas neputrezite/ în cenușa de la moarte/ Să nu mai fie trăite.// Spaima lor fă-o pierdută/ Sau de nu, o rătăcește/ Poate vine și se culcă,/ Să vedem cine-o trezește?// Arde, doamne, necredința/ Așezată-n vârful scării/ Și aruncă-n hău căința/ De la lacrima tăcerii". Stimate domn, citesc din timp în timp versurile pe care mi le trimiteți cu nădejdea
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Rătăcit în festival Doina Moga Pentru prima oară, de-alungul deceniilor, în toată cariera mea de profesor de pian și critic muzical, nu mi s-a întâmplat să roșesc cap-coadă, ascultând ceea ce în program era scris ca fiind Concertul nr. 1 pentru
Rătăcit în festival by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83432_a_84757]
-
întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
nu-i/ când apare când dispare/ când se-ascunde după zare/ după toana dumnealui// poate că mai bine-ar fi/ să citim pe îndelete/ cărți cu-nvățături secrete/ care ne-ar păstra copii// și ținându-ne de mână/ să ne rătăcim prin târg/ când dau rodiile-n pârg/ ca un acrobat și-o zână" (De mână). Cu aceeași dexteritate, poetul se manifestă în registrul argotic și în cel intelectualizat, în versuri polemice, dure, șfichiuitoare sau în poeme pline de gingășii masculine
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
de boală grea, și poveștile spun că să-ți auzi numele, cînd nimeni nu te-a strigat, e semn de moarte apropiată. Numele din tratatele de medicină, venite de pe altă lume, a nepriceputelor complicații, pot, ca jocurile de iele, să rătăcească trup și suflet. Spre îmblînzirea lor, ca într-un ritual barbar al limbii și-al științei, se ridică, din vremuri, dicționarele de popularizare, hrisoave mai omenești, prin care spitalul, cu mirosurile și parolele lui, se-nghesuie în cămară. Pe la 1910
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
În subsoluri); "locuitori ai orașului/ diminețile când buimaci/ plecați către muncă/ nu auziți inima mea/ râcâind la ușa voastră/ ca un câine flămând/ care toată noaptea/ a mers prin oraș/ în căutarea iubitei/ și-a oamenilor buni/ cum altădată/ călugării rătăceau/ prin deșert/ în căutarea/ cuvântului sfânt?" (Întrebare). Dincolo însă de aceste poezii onorabile, găsim puțin. Fără tensiuni și fără crize, textele lui Ion Maria se succed pe aceleași coordonate etice (sau, mai exact spus, eticiste), într-o tonalitate egală, cvasiautistă
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
vital al tropicelor adus - lucru rarisim - în viața de fiecare zi, pe bulevarde, în cotidian. Și geometrismul poate să displacă cuiva, însă Brasilia mi se pare a fi (totuși) poate singura metropolă din lume unde este cu neputință să te rătăcești. Inovatorii, exact ca și aventurierii tuturor timpurilor, nu lasă în urma lor "opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
Și totuși, nici un suflet nu e doar evreu sau doar creștin, și în cele din urmă frumusețea ajunse la mine. Dar mai aveam o problemă. Mi s-a întâmplat în facultate, atunci când viața nu e prea plină de întâmplări spirituale. Rătăceam prin mica și minunata mânăstire a colegiului Magdalen. Era după-amiaza târzie a unei toamne la Oxford și sulițele galbene ale soarelui în descreștere se opreau în severa geometrie de piatră a locului, lovind zidurile ca niște fulgere blânde. Deodată, am
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
o radiație să se perpetueze dacă nu mai are o sursă care s-o alimenteze? De unde provin undele reziduale ale originii de vreme ce originea nu mai există? Nu ne rămîne decît să acceptăm că ele sunt niște unde în derivă care rătăcesc prin spațiu. Ele nu sunt vestigii, ci epave plutind într-un etern periplu. Și atunci, de unde vin ele? Răspunsul fizicienilor ne cere tocmai efortul de înțelegere de care vorbeam la început. Prima variantă e că undele abia acum au ajuns
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema vinovăției obscure tulbură o conștiință traversată de complexe
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
magnifică cetate în doar paisprezece ani, în evul al optsprezecelea, cel din urmă veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu-i pe ceilalți cu tot atîta ferfoare cu cîtă viața îl păcălește pe el, trăiește, întrucîtva, în sufletele acestor condamnați la îndoială, rătăcind în dîra unui geam luminat nu altfel decît o făcea, în esență, Rică. Poveștile unor case, ale unor camere, chiar, în care fotografiile înrămate văd multe, dau în vileag vieți care s-au întîlnit accidental. Formula care, într-un fel
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
omenesc și un cap de animal, vegetând într-o hrubă. În romanul lui Breban adăpostul terifiant este locuința unui bătrân ma-niac, Jiquidi, un vast apartament cu perdele trase ca să nu pătrundă lumina zilei, cu coridoare întortocheate, în care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
întâlnite în anumite tipare mereu reluate și diversificate, privite din alte unghiuri, cu o proliferare a variantelor. Un autor mare este devotat, după cum știm, unei teme, care îl ține în mrejele ei, dar îl și călăuzește, nu-l lasă să rătăcească. Din acest motiv, constanța lui Nicolae Breban în expunerea unei pledoarii, previzibilă în linii mari, dar uluitoare și captivantă în aplicările ei, e un indiciu al artei autentice. Pe parcurs, în cariera sa literară, prozatorul a avut de întâmpinat o
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]