1,717 matches
-
femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat de viața de la țară - care nu se găsește în marile biblioteci -, O comoară de fată (Scrisori cu întâmplări adevărate către prietenele mele sătence). „De profesie casnică”, după cum o încondeiază, răutăcios cum îi era felul, Mircea Damian, are timp să publice articole în care își dezvăluie aptitudini de temperamentoasă militantă. Fondatoare și directoare a săptămânalului „Tribuna femeii” (1930), care se ocupă, după cum ricanează același Mircea Damian, „exclusiv de chestiuni femeiești, feminine
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
prin poziționarea lor în contexte derizorii („hei Apollo/ sau Phaeton ce-ai căutat cu cvadriga/ pe teren accidentat”), livrescul e domesticit într-o vastă rețea intertextuală, în timp ce procesul scrisului cunoaște o mai largă difuziune tematică: „Pe mal stă un copil răutăcios/ strappando i pesci/ despărțindu-i/ în fâșii fără formă/ e nevoie de foarte multe cuvinte/ pentru a descrie cu ce se ocupă el/ de aceea stau și înconjur/ cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită de o instanță mai presus de legile omenești
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
creatorii mecanicii cuantice CIPRIAN MERLAN, clasa a XII-a C La prima vedere, Max Born este cel dintâi „vinovat” pentru prea des citatele remarci ale lui Albert Einstein conform cărora „Dumnezeu nu joacă zaruri” și „Dumnezeu este subtil, dar nu răutăcios”. Căci Born, cel care a inventat în 1924 termenul mecanica cuantică, a fost primul care a înțeles că nu certitudinea, ci probabilitatea guvernează măsurătorile electronului. Unul dintre cei mai influenți fizicieni teoreticieni, Born s-a numărat, în anii ’20 ai
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă. Inventarul cotidianului prozaic nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
dă în mintea pruncilor. Pentru aceasta, Domnul îl iubește. Zaheu se suie într-un pom și nu-i pasă de ce vor spune creditorii. Acceptă rușinea de a fi devenit copil și se arată tuturor „sărac cu duhul”. Zaheu ignoră șoaptele răutăcioase ale foștilor săi prieteni, rupe convențiile „oamenilor serioși”, trece cu vederea zâmbetul superior al mamelor aflate pe uliță. Suit în sicomor, Zaheu se umanizează. El nu-și mai tăgăduiește, cu ipocrizia unui despot, neputința și curiozitatea. Adevărata jertfă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alte orientări), fiind în același timp mai la dreapta și - pe verticala generațională - mai aproape de Isaiah Berlin în raport cu unii judecători la fel de aspri ai stângii franceze, de la Tony Judt (mai cunoscut la noi, unde i s-au tradus și cărțile, prin răutăciosul său articol despre România din New York Review of Books) la John Gray. Toate cele de mai sus sunt cu siguranță utile și cititorilor români familiarizați cu peisajul academic și politic din Statele Unite. Pentru ceilalți, trebuie arătat și mai clar: Lilla
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
departe un necunoscut. Dimpotrivă, fiecare dintre cărțile sale, publicate începând cu 1973, se vânduse de zeci de ori mai bine decât toate romanele lui Chandler la un loc. Și asta nu era totul: Parker trecea drept unul dintre urmașii (vocile răutăcioase erau chiar mai radicale: imitatorii) lui Chandler. Personajul central al cărților sale, Spenser, se înscrie, chiar pentru un cititor superficial, în directa descendență a lui Philip Marlowe. Schimbând ce e de schimbat - Los Angeles-ul nevrotic al lui Chandler devine, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o proză a „seriozității”, o proză în primul rând a „omului”, nu a „limbajului”. B. a scris și poeme, piese de teatru (Culoarul cu șoareci, 1980, Bătrâna doamnă și fluturele, 1982), scenarii cinematografice (între altele, scenariul filmului artistic de lungmetraj Răutăciosul adolescent, realizat de Gheorghe Vitanidis în 1969). A mai semnat publicistică și eseistică vădind poziția lui antitotalitară (volumul de eseuri Spiritul românesc în fața unei dictaturi, scris la Paris în 1988 și publicat în țară după aproape un deceniu) ori năzuința
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
fu mai puternică decât rațiunea. Se întoarse la izba pe care o găsi goală. Femeia plecase la muncă, lăsându-i o cratiță cu cartofi. Scoase cartușele din pistolul automat, hotărât să le pună în sobă, închipuindu-și cu o bucurie răutăcioasă focul de artificii care s-ar fi aprins seara. Dar se răzgândi, se duse în cameră, scoase cuțitul. Străpunse fără nici un chef plapuma, pentru a fi cu conștiința împăcată, și se opri. Câțiva fulgi zburară în jurul patului. Camera i se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adevărul ghicit: : „Am fi putut trăi ziua aceea de iarnă!“ Nu, ceea ce tocmai înțelesesem depășea de departe posibilitatea imaginată. Cuvintele au spart clipa întrezărită în cioburi de regrete, de remușcări, de ură. M-am gândit din nou, cu o bucurie răutăcioasă, la intensificarea sentimentului de frică, pe care am să știu cum să-l dozez, atunci când îl voi vizita pe Vinner. Apoi m-am acuzat că vreau să mă disculp, că aștept în secret să-mi vorbească despre o moarte blândă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dat fiind că se ascunde în crăpături și pietre; - energia spirituală, exprimată în simbolul hindus kundalini; - sexualitatea, ce rămâne interpretarea cea mai curentă, mai ales în psihanaliză; - tentația, periculozitatea pulsiunilor, din cauza diavolului cu care este strâns asociat; - cuvintele agresive și răutăcioase: faimoasa limbă de viperă; medicina, vindecarea, ca simbol al a farmaciilor, inspirată de caduceu, bățul sacru în jurul căruia se încrucișează doi șerpi. Dată fiind pluralitatea sensurilor, e bine să ținem cont și de celelalte elemente ale scenariului oniric pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este interpreatrea cea mai potrivită. Maimuță Mai mult decât orice alt animal, maimuța intervine în vis ca o caricatură a ființei umane. Exprimă mișcarea regresivă, percepută de cel ce visează, privindu-l în mod direct sau pe altcineva. Poznașă și răutăcioasă, maimuța își bate joc de temerile, uneltirile, dorințele subiectului sau ale mediului său înconjurător. În plus, mai ales în Orient, maimuța simbolizează agilitatea mentalului. La fel cum animalul sare de pe o creangă pe alta, spiritul trece de la o idee la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de lucrare se întovărășeau neamurile între ele, dar se întâmpla să fie și oameni de strânsură, fără tain și răzbind care cum apuca la merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol și m-am așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucată de vreme? Păi, da. Majoritatea era șocată și dezgustată. Exact ce vroiam. Dar... apoi am început să fim izolate de ceilalți. Am ajuns împreună la concluzia că sunt niște ipocriți. Profesorii începeau să se uite la noi cu ochi răutăcioși și în curând nu mai conta cât învățam sau cât de bine ne pregăteam. Contau ideile preconcepute și aparențele, ca peste tot în acel sistem. N-a întrebat nimeni? O, ba da. Toată lumea întreba, dar nu pe noi două. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar n-ai de semnificația unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt om bătrân, pe când tu... Fulcinius reflectează. A luat la început morala de bună și s-a speriat. Acum însă se întreabă dacă nu cumva bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
consideră cu siguranță că nu este cazul să răspundă unor calomnii atât de josnice. Or fi urechile lui Libo novice, dar ale lui Fulcinius vâjâie. Observă că Augustus îi supraveghează reacțiile cu coada ochiului. Ca să nu-i mai vadă satisfacția răutăcioasă de pe față, își concentrează privirile asupra luciului apei. Abia acum își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Viețuitoarele nu sunt pictate, ci reale. Fântâna asta arteziană este un adevărat heleșteu. La fund, pe pereți, sunt amenajate chiar celule care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a ars. Înțelege și un zâmbet răutăcios îi luminează preț de o clipă fața obosită. S-a pârlit când și-a întins mâinile deasupra focului. Îl aude într-adevăr scuturându-și nervos brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai frumos lu cru și cel mai firesc este să îmbini seriozitatea cu veselia, ca să nu ajungă una la duritate, iar cealaltă, prea ușuratică. Nu a reușit să coboare tonul îndeajuns ca să nu fie auzit și de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că frumoasa ei rochie cireșie e sfâșiată de sus până jos. Cum o s-o scoată de aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că frumoasa ei rochie cireșie e sfâșiată de sus până jos. Cum o s-o scoată de aici în halul ăsta? Femeia nu pare să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face pe ceilalți să l acuze de toleranță. Îl vor îndemna să stăruie în acuzare. Abia atunci o va face. De nevoie. Pentru ca toată lumea să creadă că Vipsania a fost condamnată împotriva vrerii sale. Își freacă mâinile cu o bucurie răutăcioasă în ochi. Așa e cel mai bine. Nici copiii nu i-ar putea reproșa vreodată ceva. Ah! De-abia așteaptă să o vadă supusă legii Iulia. Exi lată pe o insulă pustie, fără dreptul de a mai purta stola matroa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]