1,300 matches
-
Dumitru e mort, așa că Mănel pleacă direct în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încă mijlocul suprem de rezolvare a conflictelor internaționale. Momentul de cotitură l-a constituit al doilea război mondial. Caracterului lui distrugător, barbaria hitleristă și genocidul pricinuit de ea, precum și efectul terifiant al primelor bombe atomice la Hiroshima și Nagasaki au răvășit atât de adânc conștiința omenirii, încât făuritorii Cartei ONU au stipulat explicit interzicerea folosirii forței ca principiu fundamental al dreptului internațional contemporan. Dar abia în primii ani ai deceniului șapte al secolului trecut, după criza cubaneză, s-a impus în
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
lungul vieții, mi-au marcat existența. Îmi dau seama că prezentarea într-o postură controversată a fostei colege și actualei editoare Geta Dimisianu Naidin i-a prejudiciat imaginea. Evenimentele politice ale anului 1956, prigoana tineretului universitar de atunci ne-au răvășit viața. Nimic nu se mai poate îndrepta, dar nici uita. Recunosc, în același timp, că acel portret-pamflet - în care, de altfel, nu este dat nici un nume -, putea să lipsească din carte. Consider că derularea normală a unui proces înrădăcinat în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aduce clasificări asupra capitalului funciar activ și pasiv. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 17 În anul 1937 profesoral Cornățeanu a publicat lucrarea Criza agricolă și criza agrară, aducând explicații asupra acestui fenomen al economiei care a răvășit lumea la confluența deceniilor 3 4 ale secolului nostru. El este de acord cu Warren și Pearson de la Universitatea Cornell din Ithaca. care au susținut că «pricipala cauză a crizei a fost de ordin monetar și nu de ordin economic
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aceasta e ușoară, Întrucât tot terenul fermei e Înconjurat cu sârmă ghimpată, nefiind nevoie de pază. Trecem pe o porțiune de șosea ce Împarte terenul unei ferme În două. Pentru trecerea vitelor s-a săpat un tunel sub șosea. Porumbiștea răvășită de vite e acum culcată la pământ cu polidiscul, după care e grăpată, făcută grămezi, cărora li se dă foc. Se cultivă apoi ovăz, soia sau uneori porumb după porumb. Pentru porumb se face arătura de bază. Pentru ovăz uneori
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iar nefericirea excepția, tendința spre bine, adevăr și frumos este starea naturală; iar urâtul, răul și minciuna sunt doar fețele întunericului prin intermediul cărora putem valoriza și ne-am creat morala. Chiar dacă suntem, așa cum spuneam, ființe duale, iar sufletul ne este răvășit de întrebări, de lumini și de umbre, noi oamenii avem, atunci când vine vorba de manifestările noastre sociale, ca membri ai unei colectivități, o tendință spre construcție pozitivă și durabilă, devenim ființe predictibile, raționale și pozitive 1. Mergem întotdeauna să luăm
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
istorică se datorează faptului că a fost un teritoriu de graniță, cu funcția militară corespunzătoare. În Evul Mediu a aparținut Ungariei. În secolul al XVI-lea a fost cucerit de turci. Aceștia l-au pierdut În 1718 În favoarea Imperiului Habsburgic. Răvășit de războaie, teritoriul a fost colonizat și pus În valoare de noua stăpânire. Încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea s-au refugiat aici sârbi de la sud de Dunăre. Au fost aduși numeroși germani (numiți aici „șvabi“), mai ales din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alții încă, nici o mențiune. Plângerile misionarilor nu încetau. În septembrie 1646 Pr. Gregorio de Magistris, Vice-vicarul Patriarhal, scria din Pera cardinalilor Propagandei: Pr. Gaspare da Noto, V. Prefect din Moldova, mă înștiințează prin scrisoarea din 23 august că e foarte răvășit din cauza preoților iezuiți care, nemulțumiți că l-au izgonit din casa stăpânită de Religia mea [Ordinul meu, n.n.] de mai mulți ani, l-au alungat și dintr-o altă construcție din vremea preoților Santo Felice, Arhiepiscop de Mira, și Angelo
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Irina, vai de mine, nu lăsa să fie operată! Irina, nu o mai duci acasă de acolo! Irina, nu-i adevărat, nu se poate, mama nu are cancer! Ia-o, ia-o acasă, că acolo rămâne. Moare. Am intrat complet răvășită în salon. Cunoscându-mă, m-a întrebat ce am. M-am eschivat, spunând că știe doar că nu-mi plac spitalele. Nu știam ce să fac, ce să-i zic, să nu... Eram paralizată de frică. În acea dimineață mama
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali, dornici să promoveze valorile patrimoniului universal într-o societate răvășită de suferințele unui măcel nedrept, dar totodată încrezătoare și optimistă de speranțele unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
din dotare. Mark Steyn, Într-un articol din National Review (numărul din 25 octombrie 2004), relatează un subiect desprins din ziarul londonez de limbă arabă Al-Quds al-Arabi, care descria panica stârnită la Khartoum, capitala Sudanului, după ce un zvon nebunesc a răvășit orașul, un zvon conform căruia dacă un necredincios strânge mâna cuiva, persoana În cauză Își poate pierde bărbăția. „Ce m-a frapat la această poveste“, scrie Steyn, „a fost următorul detaliu: isteria a fost răspândită prin intermediul telefoanelor mobile și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
în pământ și să nu mă Mai scol în vecii vecilor?" (trad. Athanasie Negoiță) Pe acest "drum al pulberii", la Ghilgameș și Eminescu, se dezvoltă o conștiință a sinelui muritor declanșând o reacție a ființei divizate călătoria de inițiere: Ghilgameș răvășit de spaima morții îl caută pe Uta-napiștim, primul om căruia zeii i-au dăruit nemurirea, sperând să afle de la el răspunsurile lecuitoare; Eminescu își va "trimite" eroii să urce într-o walhală moldavă să caute interpreți și cititori ai astrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cai în pusta maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr fuge cu tonsura răvășită din calea tătarilor. Românii nu sunt singurii eroi și, în general, nu sunt singuri. Povestea nașterii poporului român este redată în imagini provocate, dar nu limitate la moravurile războinice ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o erudiție
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al Doilea Război Mondial se așeza pe alte coordonate, răvășind România cu alți dușmani și noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea a revenit la figura emblematică a regelui Ferdinand, pe care Lupaș l-a așezat, în ultima ediție a manualului său, din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
semnalate între paranteze drepte și subliniate.14 * Ediția lui Robert Garapon, Garnier, Paris, 1962: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele[, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc[ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni[. N]oaptea se retrag în niște vizuini [, ] în care trăiesc cu pîine neagră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
segmentare în patru segmente egale: • Ediția lui Julien Benda, La Pléiade, Gallimard, Paris, 1951: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele[, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc [ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni [; ] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pîinii pe care au semănat-o15. • Ediția lui Patrice Soler, Laffont, coll. Bouquins, Paris, 1992: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele [, ] răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc [ ] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni [; ] noaptea se retrag în niște vizuini[, ] în care trăiesc cu pîine neagră, cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și a lui Loius Van Delft, Édition de l'Imprimerie nationale, Paris, 1998: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de [S]oare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine neagră, cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
punctului de vedere. 1.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <2> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care [Ø] îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; [B] [Ø] au ca un fel de glas articulat, și cînd [Ø] se ridică în picioare, [Ø] arată un chip omenesc, și într-adevăr [Ø] sînt oameni; [C] [Ø] noaptea se retrag în niște vizuini
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
am vorbit mai sus. 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> [A]Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e4] (PdV2: L = E2). 5.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <4> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și ÎNTR-ADEVĂR sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
La Bruyère, deja studiat. 1.2. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de Soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc, și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; B] au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc, și într-adevăr sînt oameni; [C] noaptea se retrag în niște vizuini în care trăiesc cu pîine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
A1. sălbatice, A1.1. masculi A1.2. ȘI femele A2. răspîndite pe cîmpuri, A2.1. negre, A2.2. învinețite A2.3. ȘI tare pîrlite de soare, A3. legate de pămîntul. A3.1. pe care-l răscolesc A3.2 ȘI-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; Organizatorul enumerativ ȘI joacă de trei ori rolul de marcă de final de serie enumerativă binară sau ternară. Seria ternară A2.1-2.2.-2.3. este atașabilă sintagmatic la animale (la același nivel cu A1
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
diferită de ediția Benda citată de autor. Subliniem aici aceste diferențe prin paranteze drepte: Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele, răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare pîrlite de soare, legate de pămîntul pe care îl răscolesc[,] și-l răvășesc cu o dîrzenie de nebiruit; au ca un fel de glas articulat, și cînd se ridică în picioare, arată un chip omenesc[. Ș]i, într-adevăr, sînt oameni[. N]oaptea se retrag în niște vizuini[,] în care trăiesc cu pîine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]