1,269 matches
-
stresul” asupra echilibrului homeostatic al organismului. Însă la fel de interesantă este și preocuparea inversă celei semnalate de H. de Balzac: aceea de a explica cum prin găsirea, la momentul potrivit, a unui sens valoric Înalt, un „gînd” poate reorganiza un trup răvășit În fiziologia lui, de o boală sau de alta? * „Sufletul bolnavului se etalează, umple camera, și camera pare atunci o rană. Nu mai Îndrăznești să te ciocnești de o mobilă, să mai umbli.” (A. de S.-Exupéry) În situații de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nimic despre natura acestei particularități dar ne putem imagina ce e mai rău. La care trebuie să adăugăm faimoasa litiază renală care-i transformă în calvar viața de toate zilele, gândul sinuciderii bântuind în mai multe rânduri gândirea acestui om răvășit de suferință. Scund, stângaci, cu un sex micuț devenit foarte curând inoperant, Montaigne se descrie fără complezență. Când printr-o digresiune meșteșugită, mărturisește coincidența dintre metafizica și fizicul său, putem afirma, fără a recurge la cine știe ce extrapolări, că acest trup
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în etiologia bolilor - pedeapsa zeilor ori a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se dovedi că anumite cercuri sînt sau nu sînt infiltrate de Securitate. După atîția ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut să fiu implicat prea de-aproape În conflictele și disensiunile emigrației române - cam identice cu cele care răvășeau toate emigrațiile, compuse din oameni, care, desigur, doreau binele țării, dar care, mai ales cei În vîrstă, nu aveau nici un fel de mijloace de a influența guvernele occidentale sau opinia publică. Accesul la ziarele occidentale era, dacă nu oprit, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca lumii semnale cu dublă semnificație: (1) o provocare și (2) un cântec de sirenă. În lumea răvășită de război și de urmările lui, Lenin cheamă spre o construcție utopică, perfectă, în care aspirațiile toate sunt împlinite; oferă o alternativă, una a cărei credibilitate se amplifica mai ales datorită contextului marcat de urmările războiului. Lenin înființa Internaționala a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
flaubertiene, comedii caragialiene sunt recompuse pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
patetismelor proprii. Neașteptată este poezia erotică din Nevoia de cercuri, adunată în amplul ciclu Furtună în marea serenității. Dacă nici poezia din tinerețe, cu tot teribilismul ei demitizator, nu era văduvită de vibrația autentică a trăirii/rostirii, acum poetul e răvășit de prezența invadatoare a iubitei, care cotropește și universul natural înconjurător. Însă, aproape sistematic, asemenea stări se văd dublate de o reacție adversă, strecurată de demonul lucidității salvatoare, (auto)ironice, (auto)parodice. Mișcarea se petrece pe terenul deconspirării și dezamorsării
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
A. Trapé și alții, trad. D. Gentilli); L. Alici (Rusconi, Milano, 1984). Studii: G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill 1991. Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius împreună cu câțiva din protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră răvășite de nenorociri și catastrofe. De aceea, el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugându-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de delicte, strânse într-un volum, care ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe izvoare scrise, în timp ce la evenimentele din cea de-a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
del Convegno internazionale, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare, „Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa”, 4 (1974), 423-460. V. Scriitori italici Dacă Africa și Galia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atât de grave și a rămas până în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
când descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii după ce Cosma a compus această meticuloasă lucrare, multe din acele mări și din acele pământuri care formau ecumena concepută de Dumnezeu au fost răvășite definitiv: mai întâi perșii, inamici dintotdeauna, apoi arabii au distrus armonia lumii mediteraneene descrise cu atâta pasiune în cartea lui Cosma și, în acest fel, o scriere care fusese concepută ca o operă de sistematizare s-a transformat rapid în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
D. Gentili); L. Alici (Rusconi, Milano, 1984). Studii: G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma, 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill, 1991. 12. Criza pelagiană: prima fază Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius, împreună cu cîțiva dintre protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, după cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît de grave și a rămas pînă în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat, și nu a unui barbar. Totuși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii după ce Cosma a compus această meticuloasă lucrare, multe din acele mări și din acele pămînturi care formau ecumena concepută de Dumnezeu au fost răvășite definitiv: mai întîi perșii, dușmanii dintotdeauna, apoi arabii au distrus armonia lumii mediteraneene descrise cu atîta pasiune în cartea lui Cosma și, în acest fel, o scriere care fusese concepută ca o operă de sistematizare s-a transformat rapid în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNEI MELE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2126, Anul VI, 26 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RONDELUL TOAMNEI MELE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381272_a_382601]
-
mai ales, dintr-un jurnal intim încredințat acesteia, ca și din scrisorile pe care i le trimite. La șaisprezece ani, tânăra se îndrăgostește de un pictor care, deși îi rămâne inaccesibil, înseamnă pentru ea iubitul ideal. Experiențele erotice ulterioare îi răvășesc sufletul și stările traumatizante pe care le trăiește vor compune substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
părăsi scaunul, te foiești, îți miști mult picioarele, sau bați un ritm cu vârfurile pantofilor în podea. 11. Care dintre următoarele atitudini te descrie cel mai bine? a. Remarci dacă îmbrăcămintea oamenilor nu este asortată, sau dacă părul le este răvășit și adesea dorești să rectifici această situație. b. Te deranjează când cineva nu vorbește și ești sensibil față de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnice. c. Lăcrimezi la episoadele triste din filme sau cărți d. Te foiești și
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
ai invaziei, ultimele decenii ale secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea trec drept o perioadă de pace relativă”. Același lucru la Coville, op. cit., p. 165. Într-adevăr, înlocuirea lui Odoacru cu Theodoric (în 493) nu a răvășit Italia, care a trăit în liniște până la moartea celui din urmă (în 526) și chiar după aceea. Tot așa, Euric, care a dus regatul vizigot la apogeu, i-a trecut coroana fiului său, Alaric al II-lea, în 484 în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea presupune înălțări și căderi alternative; omul modern este mereu răvășit de pasiunea pentru lumină, pentru „foc”, este „ars” în etape. V. scrie și mici parabole etice despre pericolele existențiale și sociale: automatismul, degradarea naturii, identificarea cu masca. Unele versuri, deosebit de concentrate, miniaturale în felul haiku-urilor japoneze, prezintă viziuni epifanice
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și datoria asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]