1,025 matches
-
totuși prilejul să prezinte și pe fiică-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca băiatul, măritată cu un țăran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu înceta să se scuze că au găsit casa așa de răvășită și pe ea desculță. Avea șase copii, dintre care cel mai mărișor era în clasa a cincea de liceu la Pitești. Trăiau cu toții aici, în casa preotului, până ce se va milostivi Dumnezeu să înmoaie inima boierului Miron și să aducă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin din beția mâniei, că ei vor ispăși mai crunt pentru faptele tuturor, dacă cumva se vor întoarce lucrurile iarăși cum au fost... De aceea, venind, au intrat pe la postul de jandarmi. Casa era pustie, ușile vraiște, obiectele răsturnate și răvășite. Ei sperau să găsească măcar câteva cartușe pentru armele luate de la jandarmi, ca să se poată apăra de va fi trebuință. N-au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la popotă. Cele trei decese făceau ca suprafața sălii, altădată insuficientă, să pară mai mare, iar vidul astfel creat apăsa greu asupra fiecăruia. Parker, ținând în mâini două aruncătoare de flăcări, aruncă unul pe masa centrală. ― Unde era? întrebă Ripley răvășită. ― Am găsit-o acolo jos. În sala mare de repartiție a aerului sub cale, răspunse inginerul pe un ton melancolic. Nici urmă de el, nici sânge. Nimic! ― Dar creatura? ― La fel. Absolut nimic. Doar o gaură exact în complexul central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aveau și „ceva pește”. În timp ce mîncam, niște manele au început să curgă peste noi de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri pe care le pierdusem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a înțeles că niciodată nu o voi putea iubi; nici măcar trupește. Am plecat în zori din odaia ei, extenuat, inuman de lucid, și ea a rămas pe patul răvășit de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea, bineînțeles, și eu o susțineam în fața lui Niki, care, știi cum sunt bărbații ! Mai comozi ! El gândea ca dumneata, mai practic, dar noi am păstrat-o și la noi a murit, biata madam Ana. Și cât avea mintea de răvășită, ce crezi ? încă își mai aștepta băiatul ! Că ea știe că el trăiește, că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit madam Ana, primim o vizită. Un om pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te cunosc, i se adresă Alex. Am auzit lucruri minunate despre dumneata. Sper să vii să-mi faci o vizită. Să te aducă Tom. A, bună, Gabriel. Ți-o prezint pe nora mea, Gabriel. Ce s-a întâmplat? Gabriel, răvășită toată, cu fața asprită de vânt încadrată, fără grație, de un batic de pânză înnodat sub bărbie, găsise un pretext să se ridice de la masă, ca să-și caute indianul. Își spusese că pierduse prea ușor speranța. Poate că omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel de cămașă albă. Părea a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în acea zi, cu puțin înainte de prânz, cineva sunase la ușă și mama ieșise să deschidă. Era poștașul. Aveți o telegramă, a spus el. Nu vă neliniștiți, e de bine. O felicitare de la bunicul. Mamei i s-au tăiat genunchii. Răvășită toată și poate și revoltată, a strigat la el, gata să izbucnească în plâns: Cum, de la bunicul? Care bunic? I se umpluseră ochii de lacrimi și îi tremurase buza de jos chiar și câteva zile mai târziu, când, venit s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Acum ieși! Te căutăm noi. De asta să nu duci grijă! N-oi duce grija asta, că am destule altele... Ieși!!! Toaibă a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit. În fața noastră era un deșert. Pădurea se termina brusc, ca un picior amputat, retezat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i-am spus. Am nevoie de ea. Și n-ai nici o grijă în privința lui... ― Îți mulțumesc! Făcu ochii mari de uimire. (Și ce frumoși erau ochii ei acum, ca un cer limpezit de nori, după furtună.) Toată ființa-i părea răvășită, pieptul îi sălta, avea nevoie de aer mult. Ședeam lângă ea, auzeam cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul, se feri să-mi arate slăbiciunea, deși sentimentul n-o micșora, ci dimpotrivă... Apoi zise: ― Du-te la ea... s-o vezi... Ai iubit-o... Poate o iubești încă... Îmi netezi părul răvășit și, după ce m-am ridicat, îmi perie sumar haina și pantalonii (deși nu era nevoie) cu o drăgălășenie discretă, reținută, parcă ar fi vrut să-mi arate prin aceste gesturi mărunte că e alături de mine în acel ceas greu și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aer liber,în intimitate, cu cineva drag. Căci, pur și simplu, nu mai era vreme și pentru cineva drag. Și, s-a trezit, mireasa codrilor de miri, aproape bătrână. Cu ten cutanat; cu dedițele în păr; cu gânduri aproape răvășite, cu mult regretatele regrete feminine, de la o anume etate,încolo. Nu,însă, și cu tristețe. De un soț, ca să fie, se legase, ea, cum necum. A rezultat și un băiețel - frumos, ca un pui de lueafăr negru. Și istoria și-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Desen inerțial Ești poezie, azi ți-am descoperit curbura sculpturală într-un erotism simbolic. Te-am sorbit în gândul răvășit dizolvat cu violetele de Parma, spulberat în deznădejdea dorințelor noastre. Ametistul ochilor tăi încrucișat cu realitățile lubrice năvălea, n-am recunoscut umbra violată în amalgamul atracțiilor nestăpânite. Încurcați, tipărim continuu, niciodată nu vom avea aceeași polaritate.
Desen iner?ial by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83711_a_85036]
-
continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea.
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
rost avea să te atașezi așa de mult de oamenii ăștia. „Ce prostuță ești, Susan“, se gîndea Juan Lucas, În timp ce conducea Mercedesul pe autostrada care ducea spre sud și, cu coada ochiului, vedea cum se Învîrtejea părul iubitei sale, părul răvășit de vînt al iubitei sale cu ochelari de soare, n-aș vrea să-ți vorbesc despre aceste lucruri, dar mă deranjează, ce-ar fi să-i concediem pe toți, Îi dăm afară pe toți, prea și-au luat nasul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de iunie îi biciuia părul într-o duzină de sfori. Ea strânse din ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic cam necioplit. Dar îi păsa de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Companie? Așa numiți voi faptul că-l puneți să retrăiască toate astea? Îi aruncă lui Weber o privire de femeie trădată. — Omul nu protestează, spuse Rupp. Nu-i așa, frățică? Mark stătea în picioare, ținând strâns comenzile, cu un obraz răvășit. Nu facem decât ce facem noi de obicei. Ridică în mână consola. Ce-i cu istericalele astea? Exact. Cain se uită la Weber, apoi din nou la Karin. Înțelegi ce spunem? Doar nu-i de-adevăratelea sau de-astea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii, ale sărăciei, ale decăderii fizice, de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]