2,788 matches
-
foale. Și cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei care continuă să crească în ciuda tuturor parastaselor, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i un aer de profet, iar atunci când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, dădeau la iveală niște unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, prin încheieturi, după tot felul de păduchelnițe. Astfel încât, trăind într-o lungă și încrețită scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
voce, și mai mult, ea îi reprezintă pe cei care nu mai sunt: „atâta știu/ mulți din cei plecați și-au găsit odihna în mine”. Fiindcă dincolo de toate aceste considerații, mai mult sau mai puțin subiective, din lirica Rosei Ausländer răzbate un puternic umanism. Este umanismul celui trecut prin furcile caudine ale istoriei: noi, cei care „am fost condamnați la moarte, incredibil facem apel la speranță.” Dacă n-am uitat, înseamnă că i-am pedepsit: „a avea/ un cântec/ înseamnă/ să
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
politolog român? Produce el discursul teoriei politice de anvergură universală?! Eseistul românoamerican și D. P. Aligică ajung la un acord, pe care nu știm cine l-a propus. Prioritatea, și pentru poeticianul (re)lecturii, nu mai contează, ea e oricum răzbătută de afinitate sau confinitate. Dar să mai citim un scurt fragment: „Politologia pe care o propune Conul Leonida rămâne esențial pozitivă, optimistă, progresistă, cu rădăcinile adânc înfipte într-o anumită zonă caragialesc- perenă a identității culturale românești. Ea nu e
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
tată spiritual erau semnate uneori "votre fils". Pe el l-ar fi primit regește, incognito, la Paris și la Nisa, dacă s-ar fi decis să-l viziteze pe când Istrati era fotograf ambulant și scriitor. Devotamentul filial față de Romain Rolland răzbate din "Corespondența integrală" a celor doi creatori. Lui i-a încredințat cele mai multe manuscrise și-i mărturisea cu o sinceritate absolută: "J'écris pour vous" și semna "Celui qui vous doit sa nouvelle vie" sau "votre fils spirituel"5. Scriind în
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
biserici, ferestre, trunchiuri de pomi. Premisa lui Paștina e că în orice colț de lume substratul spiritual iese la iveală, grija artistului fiind să pună pe pînză ce vede în fața ochilor, căci oricît de banală e realitatea pictată, din ea răzbate epifania. Sacrul dospește sub aparențe banale. O pictură redă realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
vieții contemplative, având în final soluția identificării omului cu Dumnezeu. Borges transferă această idee în plan personal: așa cum cele treizeci de păsări se găsesc pe ele însele în divinitate (Simurgh), căutătorul găsește în el însuși ceea ce caută. „Din parabola Simurgului răzbate forța imaginației; mai puțin vădită, dar la fel de adevărată, este precizia sau rigoarea sa. Pelerinii caută un tîlc necunoscut, iar acest tîlc, pe care abia la sfîrșit îl aflăm, trebuie neapărat să uimească și să nu fie, ori să nu pară
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
doar s-aducă de mâncare. VIII. Dar și privindu-mă cu tâlc! Acele Priviri ce raiul îl promit îndat’. Suspinul nu-și ascunde și cu el e Frumosu-i piept mai bine conturat. Până-n urechi e toată bujorele, Petalele iubirii o răzbat. Și când nu știe ce-ar mai fi să facă, Ezită, stă în ușă, apoi pleacă. IX. Cuprinde miezul nopții străzi și case, Pat larg mi-e pregătit, din care doară O parte foarte-ngustă al meu mas e, Restul
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Recuperarea istoriei este un imperativ moral și intelectual fundamental pentru orice societate care dorește să-și recapete identitatea și să-și regăsească destinul istoric. Din acest punct de vedere, filosoful are dreptate atunci când afirmă în prefață: „Din paginile acestei cărți răzbate zvonul acestei alte istorii, care treptat începe să se amplifice și să capete un loc în conștiința noastră. Această altă istorie, până de curând interzisă, ignorată sau tăcută - istoria crimei generalizate și a rezistenței la crimă -, rămâne să fie scrisă
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
a risipit”, scria Drăguțescu la moartea lui.”ii Trăsăturile de caracter, dar mai cu deosebire ancorarea profundă în românism, activitatea de promovare a culturii românești în Occident și, peste toate, altruismul, iubirea de semeni manifestată în dăruirea sinceră în prietenie răzbat printre rândurile tuturor scrisorilor pe care le-a primit în timp. Colegi de generație, confrați în arena literaturii, toți îl apreciau și îl iubeau. Scrisorile veneau din Italia, din alte țări europene sau din colțuri îndepărtate ale lumii. Îi scriau
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
române. Inserăm spre exemplificare două mesaje - unul de la Ștefan Baciu și celălalt de la Mircea Eliade. Poetul brașovean (după Brazilia și apoi Seattle) se afla la Universitatea din Honolulu, Hawaii, unde a rămas până la sfârșitul zilelor, predând literatura sudamericană. Din scrisori răzbate dorința de a continua pe pământ străin să scrie și să publice românește, să promoveze literatură română, dar aflăm informații și despre greutățile pe care le întâmpina în exil. UNIVERSITY OF HAWAII HONOLULU 14, HAWAII Dept. of European Languages 31-12-64iii
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
în Vest, „câinii sunt mai importanți decât oamenii” și „aici toți au apă caldă la baie și un frigider în inimă”. Mai mult decât orice, „familia mea s-a spart în străinătate cum se sparge sticla”. Condiția străinului, a exilatului, răzbate din notațiile fetiței de 12 ani seduse prematur de angoasă și resemnare. Vedetă ratată a propriei vieți, ea învață tragic că arta e singurul limbaj universal și unica șansă pentru emigrant de a sări etapele și a fi acceptat. Nu
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
în joc o morală și bine face, pedeapsa moderată nu este nici ea în măsură să ofere un catharsis adecvat, ceea ce iar ne plasează în afara eticii rigoriste tipice pentru filmul american. Un studiu de caz, am spune, însă din film răzbate un fel de admirație nemărturisită pentru acest gen de erou negativ care scoate la suprafață ceva tipic culturii americane. Și anume un spirit de aventură, o intrepiditate care, oricât de vexantă, rezonează în imaginarul unei națiuni care s-a clădit
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la Cana Galileii. Ecoul unei atare biruințe își trece taina, peste măsurile noastre comune, în miracolul spunerii răzbate un licăr prelung, la întrecere cu durata obiectivă a mileniilor. Am tresărit, de altminteri, ca și cum mi-ar fi bătut în fereastră un prieten apropiat, la știrea că mirele din Cana Galileii, beneficiarul minunii dintîi, acolo săvîrșită de Iisus, l-a
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
-și proteguie făptura. Multiplicitatea neistovită încrucișează conivențe între spețe și rezurecții de paradigme aparent distante. Numai la unul dintre așezămintele care se ocupă de moștenirea tradițională se puteau număra, în repertoriul actual, 13 variante ale Mioriței, în formă de colindă. Răzbat, din aceste conexiuni, neostoite impulsuri, la atingerea lor colindele devin receptacol pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
poetic al epocii - primul sfert al secolului XX. Din cele 7 piese din antologie (toate scrise și apărute între 1906 și 1913), doar 3 sunt excepționale, celelalte pierzându-se parcă în fondul sonor al vorbăriei lirice ambiante. Și din ele răzbat sugestii demne de atenție. Așa, ultimul distih din "Nuferii" (din 1906) exprimă un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
unor țărani care au plecat din satul Boian al Bucovinei În vremea stăpânirii Imperiului Austro-Ungar, ca să se stabilească În 1899 În provincia Alberta. Acolo ei au găsit pământuri Întinse și fertile, pe care le-au lucrat cu hărnicie. Din film răzbate dragostea lor față de pământul natal și nostalgia după locurile dragi, după râurile În care se scăldau În copilărie, după școala unde Învățaseră să scrie și să socotească. Ei Își amintesc de biserica satului Boian unde fuseseră botezați, cununați sau Își
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Cronicar O fatalitate? Ca reacție la interviul acordat de Mircea Cărtărescu revistei 22 la începutul acestei veri, interviu în care scriitorul se considera un expatriat, Marta Petreu scrie în numărul 7 al revistei APOSTROF un editorial intitulat Urâte vremuri. Răzbat din textul acesta, care descrie viața publică românească, mâhnirea, exasperarea, mânia chiar, toate de înțeles: „Spus pe șleau, la noi, cei care ies în evidență într-un fel oarecare sunt tratați cu maximă brutalitate, nu o dată direct cu injurii, insulte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
câmp azi negru sau pustiu, însă evenimentul care-l însuflețea a pierit: e ceva gol în locul unde altădată cineva trăia plenar o apropiere, o afinitate sufletească, unde orizontul (ceea ce văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul înfruntă de unul singur precaritatea provinciei, însă dincolo de melancolia după cea dusă (a ajuns la Seattle, se pare) subzistă un ton ludic, o topică rebarbativă, ca și decepție care include și oful de a fi o
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
unor noțiuni ca provincie literară, Mitteleuropa, exil, dar și prin revalorizarea centrului „prin echivalențele cu periferia”. Istoria literară presupune, în viziunea lui Cornel Ungureanu, rediscutarea unor „dosare privitoare la opere uitate, pierdute ori ignorate” (Nicolae Manolescu). Intenția totalizantă a criticului răzbate și din cele două cărți despre literatura exilului, publicate în anul 1995: La vest de Eden și Mircea Eliade și literatura exilului, cărți ce par etape sau momente pregătitoare pentru configurarea unor sinteze mai ample. La vest de Eden este
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
morții ca revelator de destine și psihologii în perimetrul decupat al unui sanatoriu). Din analiza sub reflector a unei comunități restrânse (viața pe o scară de bloc) se pot deduce semnalmente ale unor comunități din ce în ce mai largi, până la dimensiuni general-umane. Tranziția răzbate ca ecou legitimator ori perturbator, adăugând bibliografie la zi vieților cotidiene captive în existența lor măruntă, fragmentată. Locuitorii blocului sunt rând pe rând personaje principale, aduse în scenă și lăsate apoi, din nou, în culise, în așteptarea unui nou act
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
cu un aer très assuré — poza este făcută din profil — cu părul la tîmple bine întins, cu fruntea înaltă, nasul proeminent, privindu-și galeș și dominator partenera, care, hipnotizată, pare că se lasă luată total în posesie. Din toate fotografiile răzbate ceva vioi și agil, de cocoș de munte, un fel de frenezie bine ținută în frîu, care știe că trebuie să se supună unei inteligențe sigure de ea și aptă să controleze, pînă la urmă, totul. Această explozie de vitalitate
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
revistei), Pratt îi opunea „poezia” unei metafizici lejere, nutrită din visare și reflecție cinic-ironică asupra existenței. Protagoniștii tradiționali erau tributarii unei viziuni eurocentriste, cu câteva punți înspre continentul nordamerican, perceput însă exclusiv prin eroi ce ilustrau mitul Cuceririi Vestului. Nu răzbătea nimic din realitatea celeilalte Americi, urbană și dinamică - totul se rezuma la etosul „cow-boy-ului arian”, dacă e să împrumut sintagma unei cercetătoare extremiste, specializată în vânarea de „suprematiști albi” (vezi Schlatter, 2006). Periplurilor continentale - din Franța eroică și Italia idilică
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
Sadoveanu s-a scris îndeajuns, dar nu la fel și despre răzvrătirea lui împotriva comunismului iminent în anii '46, răzvrătire pusă sub surdină de temperament, dar dedusă și din confesiunea făcută fiului său despre scrierile "de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca necesitate, în acei ani: "Ionică, eu mor. M-au omorât. Nu le dau nimic", îi spunea fiului, care a colaborat, totuși, cu editorii postumi ai literaturii tatălui. Condiția de
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
în timp ce copiii lor poartă mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea aproape unul de altul încât nu mai auzim roata carului cu care se întoarce soarele din ochii condorului vânat de mine pentru cina ta nu răzbate până la noi plânsul învinsului când prinzi de veste că eu nu sunt eu gemând tu mă vezi în flacăra ce încălzește Peștera Lie Ren Zhi și știi că așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]