1,744 matches
-
chiar dacă au copii mai mari decât ai mei...eu în mintea lor am rămas și o să rămân mereu domnișoara ... Catedrala sufletului meu Mă-ndrept spre tine pe cărări neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care-mi umplea sufletul. După cum vorbea, ai fi jurat că eu eram singurul om de pe pământ și din toate timpurile care sărise calul sau care făcuse vreo greșeală. Ei, tu ești mama mea, m-am gândit eu într-o pasă războinică. Tu m-ai făcut așa cum sunt. Dar, din fericire - probabil că Jeremy se odihnea - am reușit, nu știu cum, să nu scot cuvintele astea pe gură. înainte să plec la Cloisters, am stat acasă două zile. N-a fost plăcut. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fac ceva pozitiv. M-am trezit în picioare, căutându-l pe Mike. Uitând de decizia de mai devreme de a nu mă arăta prea prietenoasă față de el, m-am îndreptat spre Mike și l-am întrebat pe un ton războinic: — ȘI ACUM CE FACEM? Am reușit să mă abțin să nu-l înșfac de pulover și să nu adaug într-o izbucnire sălbatică și necontrolată: — Și, în cazul în care îți trece prin cap să-mi propui așa ceva, află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
artă. îmi ardea fața de rușine. Ar fi trebuit să-mi dau seama c-o să pomenească episodul ăla. N-am mai auzit finalul poveștii lui. Nu m-am culcat cu el, am bolborosit. Și oricum, am adăugat într-o dispoziție războinică, am făcut chestia asta numai pentru că noi ne certaserăm. O ceartă pe care ai iscat-o tu după ce ai pus ochii pe tipul ăla, mi-a replicat rece Luke. Eram îngrozită. Crezusem că reușisem să-l îmbrobodesc. Era de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Imediat după prima ei apariție pe scenă, teatrul e închis. Și apoi trupa și școala. Motivele sunt lipsa de fonduri și instabilitata politică. Neputând să-și plătească datoriile, China se supune unei influențe străine și mai mari. Luptele dintre căpeteniile războinice i-au sleit pe țărani și lunile de secetă au devastat ținuturile. Până se hotărăște Yunhe să-și facă bagajele, toți ceilalți au plecat deja. Parcă e o pădure cuprinsă de flăcări, în care animalele gonesc pentru a-și salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aștept. Dar Partidul Comunist? îi zic. Nu poate să-l scape Partidul? Ea scutură din cap, zice că nici Partidul însuși nu stă prea bine. Membrii s-au dat la fund și au întrerupt comunicarea din motive de siguranță. Căpetenia războinică devenită șef de stat, Chiang Kai-shek, a trădat legământul de a se uni cu comuniștii. A ordonat un raid militar ca să-i aresteze pe comuniști. I-a proclamat pe comuniști drept cel mai mare dușman. Ordinul lui sună așa: Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Activitatea maselor era cândva precum vlăstarii de bambus primăvara - înmugurea de voie bună. Însă acum nu se zărea nimic. Cine a stins demonstrațiile? Cine i-a reprimat pe studenți? Cui îi e teamă de popor? Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao se agită, lovind din brațe, și vorbește tare. Aceia care îi reprimă pe studenți vor sfârși ei înșiși prin a fi distruși. Vicepreședintele Liu e stană de piatră de uimire. Mao s transformă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se facă o victimă din concubina împăratului. Omorârea ei l-ar învăța o lecție pe împărat. Povestea tragică a iubirii dintre împăratul Tang și concubina Yang este clasică. Uciderea femeii e o metodă verificată de vindecare a relațiilor dintre căpeteniile războinice. Învăț să ucid. Încerc să nu tremur. Nu există cale de mijloc, îmi spun în sinea mea. Ucide sau vei fi ucisă. Pe 10 februarie 1967 are loc o ședință a congresului. Firul dintre taberele adverse se strânge. Chestiunea centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Primul obiectiv e să înlocuiască Biroul de Securitate Națională al lui Zhou, condus de „băieții din vechea gardă”, cu unul al ei. Mao joacă aici un rol delicat. El încurajează și sprijină ambele tabere. E convins că numai atunci când căpeteniile războinice sunt implicate în lupte între ele împăratul poate să obțină pacea și controlul. Cu permisiunea tacită a lui Mao, ea se aliază cu Lin și cei doi paralizează Biroul de Securitate Națională al lui Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf de suliță, dându-și duhul cu ochii ridicați spre cer, acolo unde însuși Iisus îi aștepta senin, într-o lungă cămășuță de noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clincăind pe o podea de lemn și o siluetă s-a profilat în spatele geamului mat al ușii de la intrare. Alison a înghețat din cauza tensiunii. Înghițind în sec, femeia a încercat să-și compună o expresie care să pară prietenească, nu războinică. Când ușa s-a deschis, a încercat să și surâdă. —Bună. Eu sunt, a adăugat ea deși nu era necesar. Preț de câteva secunde, Sofia a rămas uitându-se încruntată la ea, după care a făcut un pas hotărât înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu infidelitatea lui James, dar nu s-a putut abține. Era de-acum într-o dispoziție războinică. Cum adică încă una? Nu, n-am vrut să spun nimic. —James! a exclamat Julia dând ochii peste cap. Dacă faci o acuzație, atunci măcar întărește-ți coaiele și susțineți-o până la capăt. —Bine atunci. Bărbatul s-a uitat direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
generație în generație. Și întotdeauna veți fi sclavi. Făcu o pauză și mângâie gânditor lunga sabie pe care o scosese din cufărul unde păstra lucrurile sale cele mai de preț. Dar noi, tuaregii, suntem o rasă de oameni liberi și războinici, care s-a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau o jignire - clătină din cap. Și nu-i momentul să ne schimbăm. Dar ei sunt mulți. Și puternici. — E-adevărat, recunoscu targuí-ul. Și așa trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să dezlege o problemă filozofică din care nici tu, nici eu n-am înțelege nici măcar termenii expunerii. Cultura lor este foarte veche și, cu toate că s-au deteriorat ca grup social odată cu schimbarea condițiilor de viață și și-au pierdut spiritul războinic, ca indivizi continuă să fie remarcabili. Ferește-te de ei!“ — Un targuí nu i-ar face rău niciodată unei femei, spuse în cele din urmă. Și nu cred că tu ești o excepție. Respectul pentru femei e la voi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
momente, când la capătul Tikdabrei își dăduse seama că doar moartea îi rămăsese singurul tovarăș de drum, nu-și imaginase că întâmplările ar putea lua o asemenea întorsătură, căci pentru el, ca războinic și nobil al unui popor de nobili războinici, acea moarte însemna singura înfrângere definitivă. Dar acum, dintr-o dată, ca trăsnit, descoperea că moartea nu însemna nimic față de cruda realitate: să afle că ființele iubite deveniseră victimele propriului său război și că asta era de fapt adevărata și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stăpânitorii Asiei musulmane, cuceriseră cetatea sa natală, lăsând acolo, pentru generații Întregi, amintirea unei Mari Spaime. Asta se Întâmpla cu zece ani Înainte de nașterea sa, oamenii din Nishapur se treziseră, Într-o dimineață, cu orașul lor Încercuit În Întregime de războinicii turci. În fruntea lor, doi frați, Toghrul Beg, „Șoimul“, și Ceagrî Beg, „Eretele“, fiii lui Mikail, fiul lui Selgiuk, pe atunci niște șefi lipsiți de faimă ai unor clanuri nomade, convetite de puțin timp la credința islamică cetății primesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alăturat. Sultanul Barkyaruk a fost eliberat. De acum Înainte, cetatea Îi aparține. Khayyam s-a ridicat În picioare. — Djahane! Un strigăt și o Întrebare neliniștită. Vartan nu spune nimic. Expresia Îngrijorată a chipului său nu se potrivește cu Înfățișarea-i războinică. Omar crede că citește În privirea lui o monstruoasă mărturisire. Ofițerul murmură: — Mi-aș fi dorit atât de mult s-o scop, aș fi fost atât de mândru să mă Înfățișez Înaintea ilustrului Khayyam, aducând-i soția nedemnă! Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alaltăieri, seara târziu, aerul era încă fierbinte. Contururile blocului nostru se estompau, însă mulțimea de cuburi răspândea lumină. Pretutindeni domnea o liniște neobișnuită. După ce ascultasem o bucată de vreme discuția părinților mei, m-am retras târâș, pe burtă, ca un războinic apaș, și m-am dus să mă întâlnesc cu Dorin. Dorin era cel mai bun prieten al meu din cartier. Familia lui era altfel decât a mea, fiindcă părinții mei sunt intelectuali. La noi asta are importanță, dacă ești ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se scoată toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe tine. Restul-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine, dacă aș fi trecut la trompetă, Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o mânuiți cu toată abilitatea. Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde veți întîmpina rezistență războinică, veți utiliza forța armată cu toată hotărârea și toată vigoarea. La violență veți răspunde prin violență, căci ordinea trebuie restabilită cu orice preț..." Așa a vorbit șeful. Eram zguduiți de emoție. Momentul era istoric. Ne-a îmbrățișat apoi pe fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a căzut într-o capcană îngrozitoare. Administratorul de plasă a avut dreptate că țăranii sunt bine organizați și în stare să înfrunte chiar armata. ― Ei, domnule maior? Acuma? întrebă perplex și răgușit. Maiorul Tănăsescu avea scăpărări furioase în ochi. Răspunse războinic: ― Domnule prefect, avem noi ac de cojocul tîlharilor! Dădu ordine. Trupele își reluară înaintarea. Urcîndu-se în trăsură, Baloleanu, parc-ar fi încercat suprema supapă de siguranță, mai întrebă o dată pe Tănăsescu, încet, să nu-l audă alții: ― Oamenii dumneavoastră sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta, căreia clocotul de urlete îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]