1,802 matches
-
despre noi bărbații, nu mai spui...”95. Se intră astfel în opoziție cu ceea ce surprinsese economul în istorisirea sa, subliniindu-se ideea că cele două sexe au aspirații comune, sunt asemănătoare din punctul de vedere al emoțiilor trăite.96 Istorisirea răzeșului este plină de optimism, toleranță, exprimă dorința de egalitate umană. Naratorul are o viziune liberală asupra raportului dintre sexe și o admirație vădită pentru femei, este descris ca un „om nou” ce încearcă să răstoarne ierarhia tradițională. Povestirea lui se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
95 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 428. 96 Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 97 Ibidem, p. 227. (trad. n.) 42 bărbat rudimentar și răzbunător, femeia este și ea ignobilă, cioara își pierde frumusețea, capacitatea de a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau în vrăjitorie este de asemenea prezentă în aceste universuri duale, oscilante între angelic și demonic. Există vrăjitori cu puteri aparte (VIII. 9), care pot face veritabile minuni atunci când sunt plătiți, dar pot fi și generoși (X. 5). În Povestirea răzeșului, din opera chauceriană, un cărturar, fost diac la Orléans, unde a studiat magia, apare în postură de vrăjitor, științele oculte bucurându-se de o apreciere veritabilă, deși erau condamnate de Biserică. Pasiunea lui Geoffrey Chaucer pentru astrologie se resimte puternic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
promisiunea făcută soțului, devenind un model al soției fidele și iubitoare; Emilia din Il Teseida sau din Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine, sunt mai mult alegorii decât personaje verosimile, au însă și defecte, slăbiciuni, inconsecvențe care le umbresc statutul de exemple morale, și asupra unora, pe care le considerăm mai relevante în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o afinitate deosebită. Această specie se distinge prin faptul că acordă personajului feminin o poziție centrală, de asemeni se focalizează pe virtuțile specifice feminității: credința, dragostea, răbdarea în suferință.815 O altă donna angelicata este Dorigena 816 , eroina din Povestea răzeșului, narator care își cere scuze pentru că, nefiind instruit, nu poate povesti într-o manieră elegantă, așa cum au făcut unii pelerini de-a lungul călătoriei. Istorisirea lui ne conduce în timpul străvechilor briți, adică într-o epocă a cavalerismului, acțiunea desfășurându-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a considerat această povestire o definiție a unei căsnicii ideale, cu care autorul și-a propus, poate, să rezolve acea << marriage debate >>”817 în care s-au implicat mulți pelerini. Se pleacă în caracterizarea personajelor de la general spre particular. Povestirea răzeșului debutează prin descrierea unui cavaler care și-a dovedit destoinicia prin mult efort și astfel a câștigat mâna alesei sale. Naratorul se referă la personaje doar ca fiind un distins cavaler și o doamnă vrednică de a fi iubită, având
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al satului. În perioada feudală, au dispărut așezări, apărând siliști 3 (Siliștea la Satu Nou, Siliștea “Cioara’’ Oncești), altele au schimbat vatra, urmărind adăpostul sau terenurile roditoare, altele au apărut prin fenomenul „roirii” din așezările „matcă”, toți fiind urmași ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare care au înfruntat tătarii la 11.06.1476, pe valea Berheciului, în luptele de la Tomozia și Gloduri. Așezările Tarnița de Jos, Satu Nou, Drumul Mare sunt un rezultat al „roirii”. „Roirea” este un fenomen general, o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
răzuită de arbori) este așezat pe partea stângă a apelor pârâului Berheci, folosite la adăparea naturală a vitelor, irigarea grădinilor de zarzavat, topitorii pentru cânepă și in, loc de scăldat al copiilor și de inițiere în pescuit. Este populat de răzeși cât și de clăcași așezați în cătunul Valea Iepei la împroprietărirea țăranilor din 1864, (împroprietărire s-a făcut și 1921). Satul Lazu (Onceștii Noi) s-a dezvoltat în prelungire cu Dealul Berghiului. Începuturile satului au fost la punctul numit Sâliștea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
COMUNEI ONCEȘTI Satul Onceștii Vechi Această localitate are aceeași vechime ca și Onceștii Noi. În 1765 exista aici un anume Oncescu - om cu mare influență în acele timpuri. Satul este așezat pe ambele părți ale pârâului Berheci, fiind locuit de răzeși. Cu timpul, în partea dreaptă terenul a alunecat și o parte din locuitori s-au mutat la șoseaua județeană, construindu-și în prezent, case învelite cu tablă galvanizată și frumos întreținute (cum ar fi cele ale familiilor Decuseară, Georgescu, Dorneanu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Stănișești și cu zarea Godinești. Toată această porțiune a fost împărțită între Oncescu, Bogdan, Brumă și Dorobăț. Măsurătoarea a fost făcută de doi ingineri - unul legist și unul hotarnic - Ioniță Bontaș și Vasile Sandu Lupu, curmându-se astfel judecățile între răzeși și mazili. Cu timpul, familiile Tomozei și Oncescu au dispărut, după cum au dispărut și satele Gorghești, Valea Boului și Tomozia din cadrul comunei Oncești. Tot așa a dispărut și stejarul lui Ștefan cel Mare, care marca hotarul între Oncești și Godinești
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fost electrificat în anul 2003 și tot în acel an s-a pietruit drumul Drumul Mare- Taula, pe distanța de 1,2 km. Satul Bărboasa Satul Bărboasa este așezat în partea dreaptă a pârâului Berheci și este populat de vrednici răzeși ale căror ocupații sunt agricultura, creșterea animalelor, viticultura și pomicultura. Casele din Bărboasa sunt acoperite cu tablă galvanizată și frumos întreținute, stăpânii acestora fiind apreciați ca buni gospodari. Majoritatea locuitorilor dețin terenuri bune pentru agricultură. Amintim în acest sens familiile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de „Gornit” dat părții de est a satului, Perju, Popa, Rebegea, Movilă ș.a. După 1864, pe vremea lui Cuza, o parte din familia Rebegea a plecat din sat și, fiind împroprietărită, s-a localizat în Satu Nou. Locuitorii satului sunt răzeși ce dețin suprafețe mari de pământ. În fruntea satului erau Tache Țarălungă, Neculai Dimofte, Vasile Oprișan, Mărmureanu, Ciobanu, Jugaru, Popa, Grigoraș și Perju, care-și lucrau terenurile cu brațele celor care nu aveau pământ. O parte dintre aceștia din urmă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se arată în monografia Tarniței), începând cu anul 1776, concomitent cu locuitorii satelor Lunca (Filipeni) și Slobozia (Stănișești). Tărnicenii s-au așezat pe moșia ce aparținea mănăstirii Răchitoasa, muncind pentru călugării greci care deserveau această mănăstire. Erau numiți de către răzeșii din zonă „dorneni”, deoarece locul lor de baștină era regiunea Dornei, mulți provenind chiar din Tarnița - Dorna, județul Suceava de astăzi, oameni muncitori, sănătoși și rezistenți. S-au așezat într-un loc încărcat de poezia naturii, înconjurat la est de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ha de pământ (Puiu, Anton, Filip). Tot din cauza lipsei de pământ, ca urmare a reformei agrare din 1921, multe familii au migrat către orașe, în special în Bacău. Pentru a suplini lipsa de pământ, oamenii luau pământ în dijmă de la răzeșii din satele Antohești, Făgheni și Oțelești. Printre primele familii ale satului amintim: Maftei, Tătărășanu, Sularu, Grigoreanu, Chirilă, Vraciu, Capraru, Coca, Crețu, Moldoveanu, Moraru și Duhan. Școala din Tarnița s-a înființat în 1891, funcționând prin localuri închiriate până în 1927. Între
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o accentuată eroziune a solurilor, peisajul schimbându-se radical. Prin reforma agrară din 1921, în comună nefiind moșii boierești, țăranii lipsiți de pământ au fost împroprietăriți. În satul Tarnița, pentru a acoperi lipsa de pământ, localnicii lucrau în dijmă la răzeșii din satele vecine, în special la cei din Antohești, Făgheni și Oțelești. În anul 1928, agricultura acestei zone avea un caracter predominant cerealier, pomicol și viticol, cu un accentuat drum deschis dominațiilor relațiilor capitaliste în agricultură, impulsionând producția agricolă, ducând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În satele aflate pe principalele drumuri comerciale erau folosiți tracțiunea rapidă caii „de olac” și „de menzituri” (cai de schimb și cai de poștă). Alături de agricultură, creșterea animalelor a constituit ocupația de bază a locuitorilor din zonă. În evul mediu, răzeșii erau obligați să producă fân pentru boieri și pentru domnitori. Aceste obligații erau consemnate și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în preajma surselor de apă pe Valea Berheciului sau a pâraielor ce traversau satele. În evul mediu se practica în zonă grădinăritul intensiv, de vreme ce pe la 1688 se lua zeciuială din grădinile de legume și zarzavat. În anul 1851, răzeșii din Dealu Perjului se obligau să plătească lui Iordache Popa pentru banii împrumutați dijmă pe 6 ani din principalele legume: fasole, ceapă, varză, cartofi. În anul 1928 existau în satele din zonă doi grădinari la Tarnița, unu la Oncești și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
influența antropică. Posibilitățile de întreținere și de adăpost pe care le-au oferit lunca, balta și pădurile, izvoarele cu apă potabilă, terenurile pentru așezări omenești, terasele, toate explică în mare măsură vechimea populării și persistenței populației autohtone în satele de răzeși Lazu, Dealu Perjului, Onceștii Vechi, Bărboasa, Taula. Astfel, pădurea s-a restrâns ca suprafață și omul a intervenit pentru a redresa arealul ei, plantând specii nereprezentative zonei (conifere), cum ar fi molidul și laricea de esență nordeuropeană, îndrăgite de locuitori
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în cultivarea plantelor și creșterii animalelor. În cea mai mare parte, ierburile creșteau natural. Chiar pe cele mai înalte locuri, unde plugul putea pătrunde, se semănau plante furajere: ovăz, orz, mazăre, lucernă, mei sau dughie 2 (parâncă). În satele de răzeși 3, marii proprietari aveau nu mai puțin de patru categorii de bovine: vaci cu lapte, sterpele și mânzații (care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
filiale de parohia Oțelești. Au slujit pe Domnul în aceste lăcașuri preoții Ion Chirilă, Vasile Lupu, Neculai Popa, Nicolaie Popa, Ion Munteanu, Pintilie și Gheorghe Hodoba. (Scurt comentariu privind Bătrâna Biserică „Sf. Neculai” din Făgheni) Mai întâi apar casele de răzeși din jur, apoi curtea străjuită de copaci mici cu mormintele așezate toate roată și unele într-altele, cum se strâng împrejur petalele unei flori de cais. Pentru că acolo, în mijloc, se află Ea, biserica, și Ea trebuie apărată: o bucată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
le însemnau și le așezau pe o scândură. Chemau apoi un câine ca să mănânce turtele. Se mărita mai întâi fata a cărei turtă era mâncată prima, apoi celelalte fete, în ordinea în care erau mâncate turtele. Tot în satele de răzeși se practica împodobitul parului de la gard, pentru a vedea cum arată la înfățișare viitorul bărbat. Fata, pe întuneric, lega un par dintr-un gard cu o batistă. Dimineața, fata mergea și constata înfățișarea parului: dacă acesta e frumos cioplit, așa
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aur sau argint, pentru a fi sănătoși și curați precum metalul. Mărțișorul era purtat 12 zile (cele12 luni), după care era legat de creanga unui pom. Dacă pomului îi mergea bine, și copilului îi mergea la fel. În satele de răzeși, fetele își pun mărțișoarele pe trandafiri, pentru a fi frumoase ca trandafirul. La Tarnița, mărțișorul se poartă până se auzea cucul cântând sau până soseau berzele și îl aruncau spre ele. Tot la 1 martie se sărbătorește Sfânta Evdochia (Dochia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și al staulului cu boi, unde s-a născut Iisus Hristos. Crăciun a fost primul creștin ortodox din lume. Venirea lui în noaptea Crăciunului este, de asemenea, prilej de bucurii pentru cei mici și chiar și pentru cei mari. Băștinașii răzeși au păstrat tradiționalele obiceiuri strămoșești: colindele, Plugușorul, capra, Sorcova. După anul 1744, clăcașii veniți din nordul Moldovei au mai completat obiceiurile prin: Jocul cu ursul, Căluții și Paparudele care sunt moșteniri ale urmașilor ca niște documente ale vremurilor trecute. Oamenii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
moșteniri ale urmașilor ca niște documente ale vremurilor trecute. Oamenii așteaptă Crăciunul și Anul Nou cu bucurie și își urează unul altuia împlinirea dorințelor, sănătate și roade bogate. Colindele Colindele sunt cântece tradiționale de Crăciun care predomină în satele de răzeși. Ele vestesc și preamăresc nașterea lui Iisus, venit pe lume ca să mântuiască oamenii de păcate. Același lucru se face în satele răzășești cu Steaua, cu care se umblă până la Bobotează. Reiau sub diverse forme emoționante povestea nașterii Mântuitorului, exprimând bucuria
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
hârtie colorată. Numele de „sorcovă” după cuvântul slav „surov” (verde, fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore. Cântecul și sorcovitul considerate aducătoare de noroc, sănătate și bucurii. Acest obicei se practica mai cu seamă în satele de răzeși Oncești, Bărboasa și Dealu Perjului. În satele Tarnița și Satu Nou, grupuri de copii cu buzunarele pline cu boabe de grâu vin și „seamănă” gospodăria unde au „arat” cu Plugușorul, rostind cuvintele: „Anul Nou cu sănătate/ Și la mulți ani
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]