732 matches
-
îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i oferi guralivului un semn de bunăvoință. — Da, tema
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ciudatul tablou. Având deci și o sporită îndreptățire, nu numai de a gândi la Simonetta, la Pollaiuolo și Cosimo, ci și de a se lăsa prins și aprins în vârtejul interferențelor : imaginație, memorie, realitate. Cosimo, sărac și sălbatic, pasionat, răzvrătit, până în ultimii săi ani, de când ar data portretul, potrivit a căuta acea densă „simplitate nobilă“, strania „măreție liniștită“ ? Știa poate și el, din relatarea lui Vasari, că Francesco da Sangallo, prietenul care îi făcuse portretul lui Piero când era bătrân
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pasiunea creatoare. Fără să piardă vreodată, nici în frenezia succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu măiestria“ ? Calea care să îmbine reproducerea naturii și dezvăluirea propriei naturi, cum dovedea și tabloul Simonettei Vespucci, pictat în ultimul an al vieții. Stranie izbândă și târzie... care câștigă parcă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cum dădeau de unii care aflaseră vestea, cum Îi Învrăjbeau Între ei. Unii nu se lăsau Însă și, la Început, urmăritorii n-au avut ce să le facă pentru că erau prea puțini. Pe urmă, Însă, au găsit tot mai mulți răzvrătiți care să le țină partea, așa că i-au luat alături de ei: pădurari de la Miazănoapte, munteni care țin oi pe lângă casă, pescari de la Marea cea mare și tot așa. Dacă se simțeau În putere, Îi ucideau pe cei ce țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Of, of, Krog. Suntem prea puțini ca să Începem lupta de sânge cu ei. - Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă cum ți-am zis și apoi vino să-mi spui ce și cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țineau cont de vorba limpede lăsată de Tatăl? Așteptaseră să vadă ce se mai petrece dar, când auziseră că În neamul lui Minos se pornise lupta de sânge după trecerea lui Krog, se ridicaseră mai toți și luaseră urma Vindecătorilor răzvrătiți. Nu fuseseră singurii, iar după o vreme se Întâlniseră cu alții asemenea lor, cărora nu le venea să creadă că unii oameni nu mai voiau să țină obiceiurile rămase de la ieșirea din Ceața Adâncă. Apoi, aflaseră că cei ce luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să plec În Vest. Asta era ambiția mea Încă din copilărie, și-aș fi plecat dacă nu-mi scria John Arthur și nu mă chema, zicea că găsesc de lucru aici“ -, dar pentru el nu eram decît o șleahtă de răzvrătiți care nu meritam altceva decît să fim spînzurați. Păi n-au vrut să-i judece pe Lee și Jefferson Davis ca trădători... știi, fratele lui mai mare, George, fusese ucis la Gettysburg, și-acum se Înarmase și era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
distruse, iar patru centurioni care încercaseră să le apere fuseseră bătuți de soldați și aruncați în închisoare. Nici un legat, nici un comandant - și cu atât mai puțin legatul consular Ordeonius Flaccus, fricos și inert - nu încercase să-i potolească pe soldații răzvrătiți. Se lăsase seara, când o mare mulțime se strânse în fața reședinței lui Vitellius, care tocmai își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt împărat. Îl luară pe Vitellius așa cum era, în veșminte de casă, și îl purtară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu puțini oameni au murit înghețați în castru. Dar quazii sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i pună pe soldații lui să-l aleagă împărat. Împăratul cui? Nu uita că noi ne putem baza pe loialitatea și curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în când doar se răscoală/... Țăranii nu mai cer pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă titlul, numitul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
multă dragoste și prețuire decât în trecutul care mi-a adus destule și substanțiale neplăceri. Parcă și natura s-a hotărât să participe la bucuria mea prin aceea că, dacă până ieri vremea era nebuloasă, cu cer posomorât și uneori răzvrătit, astăzi beneficiez de o prea frumoasă, luminoasă și însorită zi de primăvară, care s-a angajat să topească rapid stratul de zăpadă și să trecem cu încredere la primăvara naturii și a fiecăruia dintre noi. Pe lângă telefoanele primite se adaugă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-s jidani, dar îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău. Să nu-ți închipui că astea-s vorbe de clacă, puiule! Urmărește toată presa! Pretutindeni, mai în surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline cât de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de oameni speriați, care-și povesteau grozăvii despre țăranii răzvrătiți și mai ales despre intențiile lor. Toți recunoșteau până la urmă că la ei e liniște, ce-i drept, dar că se pregătesc lucruri nemaipomenite. Grigore știa bine că prin părțile acestea nu s-a întîmplat încă nimica și de aceea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ajungem, dar cât de bine, vom vedea la urmă! răspunse Stavrat nervos, mîngîindu-și bărbița ciupită puțin de cărunțeală și uitîndu-se mereu în toate părțile, parcă i-ar fi fost frică să nu răsară de undeva o ceată de țărani răzvrătiți. ― N-aveți nici o grijă, onorate domnule avocat! reluă Platamonu atât de ocrotitor, că devenea ironic. Nu sunt oamenii așa de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trimite trupele recrutate din cutare ținut să reprime dezordinile tocmai în ținutul respectiv, încît soldații ar trebui să tragă în părinții și frații lor proprii, că astfel un caporal, după ce a împușcat pe tatăl său, care se afla printre țăranii răzvrătiți, a cerut voie căpitanului să-l înmormînteze și a fost decorat și citat pe ordinea de zi a întregii armate, că în anume orășele s-au format gărzi naționale pentru a se apăra de eventuale atacuri ale bandelor de țărani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată până ce vor interveni forțele care să dezmeticească pe nebuni? A înfrunta o ceată de răzvrătiți care și-au pierdut judecata nu e oare și din parte-i o nebunie, când nu se bazează pe altă armă decât teama și rușinea ce poate să le inspire persoana lui? Și în clipa când zăgazul respectului s-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în alte împrejurări, adică de n-ar fi fost îndrăgostit, nu s-ar fi mișcat din Amara... Emoția lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală. Din clipa când a fost desemnat pentru postul de prefect al unui județ răzvrătit, a simțit nevoia să se înfățișeze pretutindeni ca un martir trimis la eșafod. Prin București se vorbea în taină că armata nu mai e deloc sigură și că, până la urmă, va trebui, totuși, să se facă apel la austriaci pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dacă eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile! Între timp, Baloleanu sosi la prefectură, unde aștepta alt grup de refugiați de la țară. Boerescu îi prezentă câțiva funcționari și pe urmă, cu harta județului pe birou, îi indică localitățile răzvrătite și-i predă dosarul cu rapoartele despre tulburări, neuitând să-i atragă atenția că până și conacul lui a fost devastat. După mulțumiri și diverse mici amabilități avocățești, Baloleanu se cotorosi de dânsul, înțelegînd că își pierde vremea zadarnic. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde și părțile unde țăranii încă nu s-au mișcat. ― Tocmai de aceea am fost trimis în acest loc de grea răspundere! zise prefectul cu gravitate. După ce află de la Corbuleanu că în satele răzvrătite jandarmii au fost bătuți și alungați pentru că erau puțini și n-au avut voie să facă uz de arme, Baloleanu întrebă pe generalul Dadarlat dacă trupele de sub ordinele lui sunt sigure pentru orice eventualitate. ― Domnule prefect, trupa totdeauna execută ordinele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prezența) dominației Coroanei ungare asupra regiunii est-carpatice, prin instituirea unui organism politic (marca-stat), condus de români, dar subordonat Angevinilor. În Diplomă se vorbește despre "restaurarea țării noastre a Moldovei (terra nostra Moldavensis)" și readucerea "pe calea statornicei credințe...a românilor răzvrătiți", ceea ce atestă că regele Ludovic considera drept legitimă suzeranitatea ungurească asupra țării din răsărit. Prezența regelui ungar în Transilvania, în iarna 1359-1360, a fost determinată și de evenimentele din Moldova. Faptul că regatul Ungariei făcuse mari eforturi pentru a reuși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De fapt, autoritatea părinților continuă să slăbească. Libertatea de mișcare de care dispun tinerele fete este de-acum un fapt recunoscut, și chiar dacă există întotdeauna interdicții, acestea devin mult mai ușor de ocolit. Unele tinere cele mai îndrăznețe, cele mai răzvrătite ajung chiar să scape complet de sub controlul părinților. Romantism sau "maliție nevinovată": Dominique Desanti Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Dominique Desanti în zbuciumata ei tinerețe. Tatăl său, un adevărat "tătic cloșcă" avant la lettre, care se ocupa de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
despre care își spune că "sunt poate la fel de "adevărate" ca realitatea, de vreme ce ajunge să și le înfățișeze atât de însuflețite". Françoise își așteaptă cu înfrigurare Făt-Frumosul, un tânăr pe care și-l închipuie înalt și zvelt, "cu privirea adumbrită și răzvrătită, cu un aer romantic și frământat". Această însingurare ajunge totuși să o sufoce. De aceea, la șaptesprezece ani începe să iasă întrucâtva din cochilie. Se împrietenește cu alte fete de la pension, care îi iau apărarea în fața glumelor proaste și îi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]