915 matches
-
era cel mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce. — Shulei Îi plac conferințele, mie nu, spuse el. Sunt foarte sceptic În privința explicațiilor, a practicilor raționaliste. Îmi displac religia modernă a categoriilor goale, și oamenii care fac doar mișcările cunoașterii. — Priviți-o ca pe un recital, mai degrabă decât ca pe o conferință, spuse Lal. Puneți problema dintr-un punct de vedere muzical. — Un recital. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
molocani pentru că acceptau să mănânce lapte (“moloco”) chiar și în timpul postului. Datele de bază ale sectei, formulate de S.M. Uklein, presupuneau abandonarea icoanelor, moaștelor și a sfinților. Molocanii “consideră că singurul izvor al credinței este Biblia, pe care o interpretează raționalist. Sfânta Treime este considerată ca fiind trei ipostaze diferite ale lui Dumnezeu (memoria, rațiunea, voința). Păcatele sunt iertate doar prin rugăciune. Botezul se realizează numai prin cuvântul Scripturii, împărtășania este cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Postul constă în abținerea credinciosului de la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește. Un om
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochii unui animal. M-a convins ecologia, dar numai fiindcă eu trăisem această comuniune cu animalele, cum cred că nenea Singer de la teoriile hard despre drepturile animalelor n-a făcut-o niciodată. Dar de, el extinde problema drepturilor pe criterii raționaliste. O ecologie de supermarket, dotat cu mâncare organics și cu tot soiul de proteine vegetale. Pentru alte comunități, cu supermarket de tipul pătrunjelul din șanț, nu merge. Oamenii sunt forțat vegetarieni fiindcă e scumpă carnea. Nimic by choice, deci nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oferi alternative fiabile de schimbare, să nu construiești numai teorii, ci și instituții... Mihaela: Mărul și caisul Probabil cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una pe alta. Orice moment în care nu stăteam aproape sau ne pierdeam printre altele îl simțeam ca pe un timp pierdut ireversibil, căci durata spațiului comun era scurtă. Atunci o credeam o nemțoaică britanizată mai rece. Ea e teoreticiană raționalistă. Niciodată nu a încetat să mă ironizeze: - Mihaela, come on! What is this whole stuff with the emotional, empathic, natural? Niciodată nu a înghițit decât cu ghionturi felul meu de a face filosofie feministă, cu accente femeiești și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de natură, ci încociniți cu ea, care va să zică, porcul e un model de conviețuire. Dar cum semenii noștri sunt toți în democrația românească a biosferei, ne purtăm nediscreționar și imităm toate modelele. Schisma natură-cultură aproape nu există. Ce spanac de excese raționaliste să critici? De ce ai organiza oaze de educație ecologică life în București, unde Ferentariul și Pantelimonul sunt oaze de case în care trăiesc în simbioză oamenii cu patrupedele și zburătoarele? Stadiul nostru nu e cel de estompare a distincției public-privat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeie remarcabilă, a făcut doctoratul cu Nicolai Hartmann, a publicat multă istoria filosofiei, a făcut cursuri cu sală plină - dar nu la băieții lui dom’ Nae Ionescu, ci la Conservator, a fost, în felul ei, o mare și admirabilă feministă raționalistă, a stat în pușcării comuniste. Colegii nu au vrut. Cine o știe pe Alice Voinescu? Cine o știe pe Florica Neagoe? Bine că-i știm pe Lascăr Catargiu și o întreagă șleahtă de conservatori, pe făcăturile actuale, pe orice purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastre o doctrină intuitivă-mistică nu ar fi cea potrivită. Țările cu veche cultură consolidată pot suporta mai lesne acest triumf provizoriu al instinctelor vitale și al extazului, sub forma unor teorii filozofice. Nouă ne convine mult mai bine o teorie raționalistă, în orice caz o filozofie în care rațiunea logică își păstrează prestigiul ei nevătămat.“ Într-adevăr, Petrovici consideră că metoda fundamentală a metafizicii este cea „empirio-raționalistă“, a cărei expresie supremă se găsește în știință. În ceea ce privește religia, aceasta nu ar fi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă contaminare mimetică. În Suflet paralel, Anton, un tânăr funcționar de douăzeci și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Desigur, acestea nu sunt opere dramatice, ci narațiuni, cu epicul absorbit de psihologie, complexul racinian al autorului funcționând însă din plin. O psihologie din tradiția doamnei de La Fayette și a lui Benjamin Constant, adică a unei literaturi cu solidă osatură raționalistă, pe măsura raționalismului lui Anton Holban. Chinurile în care se contemplă Naratorul au poate și ceva din mazochismul kierkegaardian; dar printr-o cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și sistematică la unitatea generatoare, ci, dimpotrivă, urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca lui Noe, vol. III, cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critici se vor răci considerabil, fapt vizibil atît în comentariul din Adevărul al lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul ostil din Ulise al lui Mircea Grigorescu la adresa „Vieții lui Mihai Eminescu” (text polemic, în care critica raționalistă „de azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii, iar Macrob identifică în Soare pe toți zeii lumii greco-orientale, de la Apollo și Jupiter până la Osiris, Horus și Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al împăratului Iulian, precum și în Imn Soarelui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă contaminare mimetică. În Suflet paralel, Anton, un tânăr funcționar de douăzeci și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care se baza pe teorii elaborate laborios de o rațiune imperfectă. — Nu cred, spuse ea, dar trebuie să fac ceva. El fu șocat de lejeritatea cu care-și recunoștea lipsa credinței, lejeritatea care nu venea din lectura sistematică a scriitorilor raționaliști și a savanților din secolul al nouăsprezecelea. Fusese născută Întru necredință tot atât de limpede pe cum fusese el născut să creadă. El Își sacrificase propria siguranță ca să ajungă la aceeași poziție cu ea și pe moment tânji să-i implanteze răsadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar face așa ceva. E prea inteligent! Am auzit că locuiește într-o garsonieră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
statului, teorie al cărei destin nu s-a încheiat. Pentru că nu și-a putut impune ideile în timpul vieții, nu e condiția ca ele să înceteze săfie active mai departe în istorie. Savonarola a fost un fanatic, irațional; Machiavelli un vizionar raționalist înarmat cu argumentele istoriei. Ceea ce îi apropie e o anumită viclenie cheltuită în stiluri diferite în viața publică. Întorcîndu-ne la pasiunea lui Machiavelli pentru problemele statului, o adevărată "faculte maîtresse", memorabilă în aura ei legendară e mărturia lăsată de confesorul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai pozitiv: un mai mare interes pentru factorii materiali, un timid curent materialist, o evoluție spre istoria sociologică; s-a petrecut o dublă radicalizare: una ideologică, în contact cu sociologia, și alta tehnică, a metodei (noua școală) retractară la filosofie, raționalistă și pragmatică (C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu, Gh. Brătianu). Dar și la noi doar o minoritate a istoricilor de vârf era conectată la mișcarea de idei europeană, în schimb „masa istoricilor de rând” rămânea fidelă vechiului orizont de preocupări, „fiind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
învață filosofia, fizica, astronomia, matematicile, chimia, istoria, geografia, latina, germana și rusa. Aceste academii, fondate în ultimii ani ai secolului al XVII-lea, sînt susținute financiar și intelectual de fanarioți. Profesorii numiți în mare parte ecleziaști sînt adepți ai filosofiei raționaliste a Luminilor. Academiile sînt deschise tinerelor elite românești, grecești și bulgărești din Balcani, care își propun să se ridice la înaltele funcții birocratice ale Imperiului otoman. În 1776, Alexandru Ipsilanti pune bazele colegiului Sfîntul Sava din București. Șaptezeci și cinci de bursieri
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]