755 matches
-
mărturisește el. Dar asta este o altă poveste, cu totul și cu totul specială. Salvat de Maica Domnului Totul a început în ziua în care doamna care mă însoțește a bătut la poarta părintelui, pentru a-i propune să sculpteze racla în care sunt depuse astăzi moaștele sfinților care se găsesc la mănăstirea Giurgeni. I-a vorbit despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și i-a dăruit o copie. Părintele Bocănescu s-a apucat imediat de treabă, isprăvind lucrarea
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
depuse astăzi moaștele sfinților care se găsesc la mănăstirea Giurgeni. I-a vorbit despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și i-a dăruit o copie. Părintele Bocănescu s-a apucat imediat de treabă, isprăvind lucrarea în scurt timp. Racla a fost dusă la Giurgeni, unde-i este locul, iar părintele a rămas să slujească în parohia sa. Asta până în ziua în care Maica Domnului avea să îi descopere adevărul despre lucrarea pe care o face la Giurgeni. „La o
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
unde-i este locul, iar părintele a rămas să slujească în parohia sa. Asta până în ziua în care Maica Domnului avea să îi descopere adevărul despre lucrarea pe care o face la Giurgeni. „La o săptămână după ce mi-a aurit racla pe care am sculptat-o pentru sfintele moaște, a venit la mine Florin Băhnăreanu (și el și soția lui sunt restauratori de icoane) și mi-a adus o fotografie a unei icoane restaurate. El a fotografiat bucățica pe care a
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea leșiei, fluieră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat înclină capul odată spre umărul stâng, apoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Paște, și dacă începe sezonul ofticoșilor, îți achit nota pentru coșciugele mari, și se prea poate să-ți plătesc o bună parte din cele de damă”. „Nu pentru asta sunt aici, vecine”, zisei cercetându-mi chipul deformat în oglinda unei racle de nichel. Dricarul începu să pară că pricepe rostul vizitei mele și începu să mă descoase, dacă răposatul îmi este neam de aproape, cum îl cheamă și unde stă... „Mi-a murit băiatul”, - plânsei liniștit. Și, la vreo două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când încalț pantofii de lac, ca să merg pe jos, în urma unui mort necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult vânat mare. Și, la acela, se dă cu breneche. Cu alea nu-i de joacă. Nu-i, desigur, i se răspunde. Bine. Gata. Ne-am Înțeles. Sună din corn. Gonașii aud. Pornesc. Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl așteaptă, cu țevile Îndreptate spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț, când l-o simți, să nu mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziilor domnului Arghezi, e cu totul oarecare. Amintesc una din poeziile domniei-sale, de intenție mistică: Între două nopți. Poetul sapă odaia. La fiecare adâncire a lopeții, vântul și ploaia de afară îi trimet un invariabil ecou. Lopata se sfărâmă de racla tatălui. Poetul urcă panta de pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei bucăți de conținutul venerabil al elementelor bisericești. Veți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o inspire ucenicilor. " În seara de 25 februarie Gauss odihni pentru ultima noapte în odaia sa. După ce un sicriu negru, simplu, fu pregătit, numai prietenii apropiați (nici o mână laică n-a ajuns să-l atingă) săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită, îl așezarăm cu multe griji într-însa și încoronarăm cu merișor verde și florile primăverii, capul său foarte nobil și nemișcata-i statură. Dimineața următoare, înainte de ceasul 9, sicriul deschis, înconjurat de făclii și ramure de cipri, se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să urcăm pe acele năsălii, ci ajutați de brațele colegilor, am ieșit de sub Pământ, pe picioarele noastre Iar când am scăpat la lumina de afară, am văzut că era roi de lume și atunci am zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o din loc, cu motorul mormăind și cu sicriele lovindu-se între ele și bodogănind, nemulțumite, a gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mers cote proporționale de participare la tortul câștigurilor, după cum avea să spună cu umor președintele asociației de breaslă, cu o discretă deși surâzătoare aprobare din partea companiei. Va trebui să ținem seama, de exemplu, de faptul că producția de sicrie, coșciuge, racle, urne și copârșeie pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil În care Încă mai există câteva În vreun atelier sau altul de tâmplărie cu o administrație conservatoare, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fost atât de mult ca Începând din această zi, Nu știi În ce te bagi, o aviză coasa, În toată lumea există un singur loc unde moartea nu se poate băga, Ce loc, Acela pe care Îl numesc urnă, sicriu, coșciug, raclă, copârșeu, acolo nu intru eu, acolo intră doar cei vii, după ce Îi omor eu, bineînțeles, Atâtea cuvinte pentru un singur și trist lucru, Este obiceiul acestor oameni, niciodată nu termină de spus ceea ce vor. Moartea are un plan. Modificarea anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
posibil, loveau pe internet, nu scăpa nimic. Nu toți făceau prăpăd, Însă pentru Thomas era destul. Nu Însemna că, pentru asta, renunța la mult dorita vizită la Praga; și În Rusia vroia, neapărat, să meargă, la Moscova, să vadă Kremlinul, racla din care Lenin ar fi putut să se ridice oricînd, o stafie bîntuie Europa, era scris, sibilinic, În Manifestul Partidului Comunist, poate acesta era sensul adevărat, profetic, al sintagmei, cine mai putea ști? Și așa comunismul, În Est, se vîrÎse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în vedere situația neprevăzută creată. Se aplecă, luă servieta de lângă măsuță și și-o așeză între picioare. O potrivi lovind-o ușor cu cizmele cauciucate. - Adică, oftă popa Macovei, i-am spus, creștinește, ca la noi, fiule le punem în raclă și nimeni nu le mai vede. Ce tot o mai prelucrăm, chiar i-am zis așa, mai popular, că mă enervasem și eu, ce atâta opoziție, că, la urma urmelor, tot oase de creștin sunt. Tot de la suferință vine. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
morții eterne... Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: În haină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]