9,883 matches
-
martori, cu trecerea prin scenă a acelorași eroi: Callimachi, Jiquidi, Nadia Martinetti, Mârzea, Dumitrașcu, Bizoniu. O reluare inutilă, i s-a părut cronicarei de la "Observator cultural", nedispusă a vedea că apar aspecte noi în manifestarea știutelor personaje și unele modificări radicale ale raporturilor dintre ele. Sunt în Jiquidi repetări care obosesc, nu contest, reveniri prea insistente în același și același punct, dar sunt și repropulsări semnificative ale personajelor tetralogiei, cum este, de pildă, aceea a lui Jiquidi însuși, menținut în volumele
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
ale lui Rene Guenon, sau îmi alimentam nihilismul citind xeroxuri după opera lui Cioran, procurate pe sub mână de la un prieten în vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre fantastic
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
de avangardă în România - omologul, să zicem, al lui Ramon Gomez de la Serna, în Spania - (2) Tzara (cu poemele românești): verigă de legătură cu avangarda franceză - (3) Voronca: avangardist activ, ce trece fără soluție de continuitate în avangarda internațională. Avangarda "radicală": Grupul Suprarealist Bucureștean (1940-1948), reprezentat de Gellu Naum, după mine cel mai important poet român de după război și unul dintre "cei trei mari" ai Suprarealismului târziu (postbretonian), ceilalți doi fiind, tot după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil, este instaurarea unei atitudini extrem de severe, intransigente până la cruzimea negației totale, față de literatura scrisă în comunism. Totul părea simplu în această privință: nimic din perioada anterioară nu mai era valabil. Negația radicală, fără nici o circumstanță atenuantă, părea singura atitudine cinstită. Scriitorul român a dobândit libertatea de creație pe care nu o avea în comunism. A dobândit, simultan cu toți cetățenii români, libertatea de opinie și libertatea de exprimare, în public sau în
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
la o pulverizare a spiritului creator național într-un haos cultural atemporal și sfidând spațialitatea". Crede și el că, în timpul comunismului, în ciuda multor conformisme, noi am rezistat, am supraviețuit prin cultură, concept minimalizat sau chiar combătut uneori de spirite excesiv radicale. Piedicile sunt bine cunoscute, în primul rând cenzura și politica restrictivă a P.C.R.-ului, care, de exemplu, la Radio a împiedicat sau, în orice caz, a limitat accesul unor scriitori care nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
lui Victor Rebengiuc e mult prea mică spre a nu vorbi de una și aceeași generație. Îi apropie pe toți, în fond, entuziasmul, aspirația către un teatru cu o altă față, viu, dinamic, eliberat de rutină, implicarea într-o modificare radicală a structurilor stilistice și tipurilor de sensibilitate. Asemenea fenomen a fost posibil, desigur, datorită unor regizori extraordinari precum Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Horea Popescu, David Esrig sau Valeriu Moisescu. Ei își asumă actul regizoral de pe poziții
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
și se repliază în genurile discrete și complet dezimplicate ideologic: peisagistica și natura statică. Chiar dacă aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în vedere faptul că ne situăm în plin deceniu șapte, cînd în Europa și în lume se consumă experiențe radicale, în contextul retrîns al artei românești ele au un rol fundamental.
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
părăsească teritoriul lui simile pentru a intra în zona mai puțin explorată a "nebuloasei", în care "iluzia", chiar dacă nu dispare, este construită și subminată aproape simultan. Scriitorul spaniol, contemporan cu Joyce și Thomas Mann, a fost atras de mirajul inovației radicale, declarându-se de la bun început adeptul unei scriituri "diverse, rebele, inovatoare", a cunoscut de timpuriu gloria literară (în 1923, la Paris, se bucura de succes, fiind comparat de critici cu Giraudoux și Max Jacob), dar și dezamăgirea, solitudinea, boala, exilul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Moromeții", "Balanța", "Niki Ardelean, colonel în rezervă" - roluri de maturitate, când "masca actorului" pare fixată definitiv - și veți constata o uluitoare schimbare a fizionomiei și a înfățișării generale, nu doar a jocului ca atare. Toate acestea se produc fără aportul radical al machiajului sau al tehnicilor speciale de filmare. Pur și simplu, e vorba de alt om, de altă voce și de altă vibrație a întregii sale ființe. Cred că aici stă secretul marii arte actoricești a lui Victor Rebengiuc: în
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
de la epoca lui Ludovic al XIV-lea pîna la teroarea stalinistă, comunistă sau hitleristă). În acest sens, ea este și un eseu de psihologie socială, în care sunt analizate implicațiile existențiale care afectează ființa umană prinsă în capcana supravegherii generalizate, radicale ("supravegherea dură", individualizată, opusă așa-numitei "supravegheri moi", oarecum depersonalizate, prezentă azi, în viața de zi cu zi, prin intermediul tehnologilor moderne, dar fără a avea relevanță imediată în planul vieții individuale). Astfel, în prima parte a cărții, cititorii vor găsi
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
legi a lustrației (normală după oricare revoluție reală) și nedeconspirarea Securității (poliție politică a trecutului regim) au făcut ca reîntoarcerea la valorile democrației burgheze (libertatea individuală, egalitatea de șanse și justiția nepolitizată) să fie pur declarativă. Asumarea unor asemenea măsuri radicale și, în fond, perfect revoluționare era imposibilă. "Revoluția" a fost confiscată de singurul grup social organizat din anii comunismului, grupul activiștilor de rang secund și al securiștilor școliți. Acestui grup, ai cărui "lideri" au fost reuniți de conducătorul lor "de
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
cinematografică, corelînd cele trei episoade, o tehnică pe care o stăpînește magistral Alejandro Gonzalez Inarritu și care aici pare schematică și tezistă făcînd vizibilă demonstrația. În plan personal, dialogul "socratic" între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale privind destinul tînărului. Cronometrul invizibil din mîna profesorului a pornit, într-o oră cei doi se duelează, un duel între scepticismul inteligent și ironic al tînărului și "experiența" și inteligența nu mai puțin ironică a maestrului. În cabinetul congresmenului se
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
desfășoară un alt duel contra cronometru al cărui protagoniști se cunosc. Ziarista Janine Roth, fostă susținătoare a senatorului Jasper Irving, nu mai descoperă în aceasta pe inițiatorul unei politici eficiente a pașilor mici, ci pe politicianul ambițios dornic de măsuri radicale, cu un ochi la opinia publică, pe care o dorește manipulată corespunzător, cu celălalt la Casa Albă. Pentru cei doi soldați, unul dintre ei cu piciorul fracturat, aflați în bătaia puștii, fiecare secundă contează într-o luptă pe viață și
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
discuția tinde către o aplicație seminarială, către o demonstrație și acest fapt decurge nu tocmai fericit și din prezentarea episodului similar cu cei doi studenți la catedră explicîn-du-le colegilor ce reprezintă pentru ei valoarea unui "angajament". Între formula excesiv idealistă, radicală a celor doi pe care profesorul nu o împărtășește și scepticismul de frondă al tînărului eminent se deduce cu ajutorul scenariului o cale de mijloc, a prezenței civice. Lecția este bună în sine, din păcate ea apare prea evidentă, o construcție
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
demersurilor de natură științifică din câmpul umanisticii. Mai corespund oare vechile parcelări ale disciplinelor cunoașterii intersecțiilor la care ne aduc întrebările formulate astăzi? Nu cumva, în plină epocă a împrumuturilor metodologice și a colaborărilor dintre științe, suntem în preajma unei regândiri radicale a uneltelor? Le paradis interdit au Moyen Age ridică și asemenea chestiuni, câtă vreme investigația nu rămâne numai una circumscrisă temei și medievalității, ci propune și dute-vino-uri implicite ori explicite în afara acestei epoci. Comparatist prin excelență, demersul putea fi revendicat
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
entuziasm în calea noului, ruperile în planul civilizației se țineau lanț, între copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici și prima mirare majoră legată de scrisul lui Constantin Negruzzi. Teoria progresului ne învață că spiritele radicale sunt principalul factor de progres, ponderații fiind cei care temperează ulterior excesele, așază lucrurile, dau consistență evoluției. La nivelul literaturii, arată cu mirare Gabriel Dimisianu, Constantin Negruzzi a fost marele inovator al timpului său, omul care a rupt toate zăgazurile
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
a le subția, a le înnobila și a le româniť). Ca în atâtea alte probleme care s-au pus generației lui, și în aceasta prudentul Negruzzi optează pentru ceea ce s-ar numi calea de mijloc, plasat cu grijă în afara pozițiilor radicale, de un semn sau de altul." (pp. 23-24) Între Gabriel Dimisianu și eroul monografiei sale există o evidentă afinitate. La fel ca și Negruzzi, criticul are vocația esențializării, a formulărilor minimale apte să surprindă întreaga specificitate a fenomenului. Toată această
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
sau gradul în care se poate constitui, la nivel ideologic, într-o temelie a culturii românești la început de secol XXI. Avem de-a face cu o generație polemică, contestatară, care a pus în discuție, de cele mai multe ori în termeni radicali, opțiunea filozofică și pedagogia istorică a generației mai vechi, acest conflict fiind considerat ultima mare mișcare spirituală din acest spațiu până la instaurarea comunismului. Disponibili pentru tot felul de experiențe și încurajați de Nae Ionescu să nu se teamă de greșeală
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
apar extrem de constipați în relație cu volubilul Borat, care subminează cu sinceritatea sa șovină cercurile feministe sau convențiile din high society, aparent deschisă raporturilor culturale cu tiermondiști, împărtășește dezinvolt intoleranța țării sale cu privire la anumite minorități cu intoleranța americană din cercurile radicale undeva în Sud, participă la un ritual penticostal maimuțărindu-l, invită un speaker de la televiziune, în spiritul ospitalității kazahe, să-i cunoască patria și, sub raport intim, și sora, par-ti-ci-pă printr-o confuzie la o pe-trecere de homosexuali de unde
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
sau ca femei. Punctul acesta de vedere va fi apărat împotriva tuturor acelora care astăzi susțin că a fi bărbat sau femeie este ceva accidental și secundar în raport cu existența în general ca ființe umane." (p. 76) La o așa viziune radicală, consecințele teoretice vor fi pe măsură. Scopul atracției sexuale nu este nici perpetuarea speciei și nici plăcerea cu care specia, momindu-i pe indivizi, se folosește de ei spre a-ți asigura supraviețuirea. În mintea a doi oameni care fac
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
actoricesc, spectatorilor. Cu alte cuvinte, te încarci cu o emoție pe care după aceea o descarci asupra spectatorilor. Totul se petrece din aproape în aproape, prin propagare afectivă. În scris, procedeul acesta dă greș, și asta pentru că naște un ton radical al cărui efect e pe cît de previzibil, pe atît de diferit: nu numai că cititorul nu se încarcă cu emoția ta, dar ajunge să simtă o respingere reactivă care sfîrșește într-o eschivă precaută. Se simte agresat printr-o
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă a unor idealuri sociale, ci printr-o critică radicală a societății italiene. Dacă totuși nu întorci pagina și nu închizi cartea e pentru că simți în Pasolini un autor onest, onestitatea însemnînd aici tocmai sinceritatea cu care își urlă în public convingerile. Tocmai de aceea îl citești cu atenție și
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și disperarea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]