712 matches
-
în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
terminologia specifică și chiar consideră că este relevantă cunoașterea și diseminarea sa culturală, dar în același timp pendulează între perspectiva modernă și cea postmodernă, alcătuiesc un discurs combinat și de cele mai multe ori subliniază continuitatea celor două, îndepărtându-se de un radicalism extrem. În această categorie au fost introduși (ca și până acum, cu multe precauții și fără pretenții definitive) Harvey, Rorty, unele luări de poziție de ale lui Lyotard, Jameson, Best și Kellner, care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în 1960, mai ales că revoltele de atunci nu au avut un scop eminamente social sau politic, ci au cuprins și mișcări împotriva metodelor, disciplinelor, discursurilor și teoriilor intelectualității universitare. Aceste schimbări și tendințe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideile în legătură cu micropoliticile dorinței (Baudrillard se va distanța complet de ele, criticându-i și pe Deleluze, și pe Lyotard, în timp ce Guattari revine într-un articol la valorile politice moderne, deoarece consideră că postmodernismul este marcat de o etică a neangajării), radicalismul care i-a animat în scrierile respective, precum și consecințele teoretice care au rezultat de aici au condus la o mai largă afirmare a respingerii modernității, a logicii ei binare, a formelor sale dominatoare. 4.3.3. "Carnavalul postmodern" Dacă, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și cel baudrillardian: imposibilitatea de a duce până la capăt dezideratele postmoderne în propria scriitură. Cu alte cuvinte, discursurile care introduc și prezintă concepte postmoderne și, în același timp, le și exemplifică prin intermediul aceleiași scriituri, tind să fie deturnate de însuși radicalismul postmodern pe care îl promovează. Poate tocmai în acest punct nodal, relația dintre filosofie (drept cadru general explicativ) și literatură (luată în sens general, drept cadru de manifestare a unei scriituri neîngrădite canonic) își arată o articulație sensibilă, nivelarea distincțiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare de fundament continuă să reapară după acest exercițiu critic extrem. Prin urmare, ceva tot continuă să se construiască, chiar și în cel mai pesimist scenariu cu putință. Bibliografie ADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, Argumentarea publicitară
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încă o sumă de ani, până după 1890, în Moldova mai apar manifestări critice special moldovenești, mai mult sau mai puțin efecte ale culturii moldovenești, mai mult sau mai puțin consecvențe ale vechii critici moldovenești. Acestea vor fi junimismul politic, radicalismul și socialismul, cu revistele sale, în special Contemporanul. S-a înțeles de la sine că "critica", de care vorbim în acest studiu, e critica culturii, a societății și a literaturii în genere, și nu critica literară cum o înțelegem acum, adică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic era însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen ca un contradiscurs pe care îl opunea moralității "burgheze" pentru a o submina. Radicalismul ei militant dar lipsit de fezabilitate ne dă însăși măsura tragediei imposibilității articulării "noii ordini internaționale" de către tot mai frustratul și izolatul pe plan global leninism romantic. În viziune romantic leninistă, respectiv sistemic leninistă, conceptul de "nouă ordine internațională" avea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Interpretations of fascism, New Brunswick, London, Transaction Publishers. Gregor, James (2002), Fețele lui Ianus. Marxism și fascism în secolul XX, traducere de Liviu Bleoca, București, Editura Univers. Gregor, James (2009), Marxism, fascism and totalitarianism. Chapters in the intellectual history of radicalism, Stanford University Press. Grigoraș, Ioan (1974), Principii de etică socialistă, București, Editura Științifică. Grigorescu, Aurelian (2000), "Reflectarea revoltei din Ungaria (în "Scânteia" octombrie/noiembrie 1956)", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1954-1960: fluxurile și refluxurie stalinismului, București, Fundația Academia Civică, pp.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dificilă industrializare for? at? era resim? it? de mul? i studen? i de origine ?? r? neasc?. O dat? iluziile postbelice risipite, calea spre st�nga blocat? , problemele nerezolvate de? teptau totu? i un sentiment puternic, ceea ce a f? cut că radicalismul tineretului s? se �ndrepte spre dreapta. Această eră modalitatea de a?? i manifestă protestul f? r? s? devii ateu sau tr? d?tor. Acelea? i rele se manifestau ? i �n Șerbia, Grecia ? i Bulgaria (f? r? existen? a unei comunit?? i evreie? ți exagerat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
guvernului. Mul? i studen? i evrei aveau o tradi? ie intelectual? care le m? rea ? ansele de reu? it?. Condi? iile groaznice de trai ale studen? ilor au devenit unul dintre motivele principale ale radicaliz? rîi lor. Iorga a condamnat radicalismul studen? esc (pe care �l eticheta drept �anarhie�), dar �? i amintea c�te suferin? e �ndurase ca student bursier. Descria acum �n culori vii condi? iile din dormitoarele studen? e?ți, lascivitatea, mizeria ? i calitatea hranei sub orice critic? 104. Dispropor? ia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
conducerea lui, a fost nevoit s? mai a? tepte. Anii 19301933 au constituit o perioad? de instabilitate. A existat o stabilizare �ntre 1933 ? i 1937 ? i o �n? sprire a regimului personal al lui Carol, datorit? atacurilor tot mai agresive ale radicalismului Legiunii. �n iarnă lui 1937, datorit? elementelor situa? iei internă? ionale ? i a presiunilor interne, asist? m la o como? ie, �nainte că regele Carol s? ajung? la ultimele sale concluzii: �ncep�nd cu februarie 1938 p�n? �n septembrie 1940, acesta a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Geniul Anei Pauker cu siguran?? c? nu a f? cut? o. Rom�nii au tras concluziile �n diverse moduri, dar puternicele resentimente �mpotriva regimului politic �ntre? inut de problemele nerezolvate exacerbate de criz? au dus la intensificarea f? r? precedent a radicalismului. Dezordini cu totul ie? ițe din comun provocate de st�nga radical? au avut loc �n februarie 1933. Tulbur? rile de st�nga pe scar? larg? erau o rărițate �n Rom�nia. Muncitorii din industria petrolier? de la Ploie? ți au declarat grev? , grevele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
la C.F.R. (stă? iile de triaj ale c? ilor ferate) ? i la atelierele Grivi? a de la Bucure? ți. S?a tras �n mas? �n muncitori ? i a fost instituit? legea măr? ial?. Brutalitatea m? surilor poate fi pus? pe seama lui Vaida. Dar admiterea radicalismului comunist era de neconceput. Au ap? rut proteste radicale din partea dreptei radicale, sincere ? i energice, dar neconstructive. �n Rom�nia, că aproape pretutindeni �n Europa, dreapta a profitat politic de Depresiune (cu excep? ia unor locuri �ndep? rtate că Șerbia sau Grecia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
are nevoie de un guvern de unitate na? ional? ? i c? numai el (Iorga) putea forma un astfel de guvern, dar nu era dispus s? o fac?. Astfel, regele nu va schimba deocamdat? guvernul�138. Date fiind democra? ia ineficient? , radicalismul dreptei (adic? Legiunea ? i Hitler) ? i cel al st�ngii (adic? Stalin), Iorga a devenit un na? ionalist conservator, mîlit�nd f? r? rezerve pentru supravie? uirea lumii sale gen secolul al XIX-lea, precum ? i a Rom�niei Mari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
doi factori au dus la �n? sprirea atitudinii rom�nilor (fă?? de evrei ? i de unguri mai ales): refuzul ungurilor de a accepta statu? quo? ul ? i speran? ele acestora �n revizionismul �ncurajat cu at�ta zel de c? tre Ungaria. Odat? cu ascensiunea radicalismului de dreapta �n interiorul ? i �n afară Rom�niei, care, �n Rom�nia, a luat ? i forma unui nemilos �Nou na? ionalism� gen secolul al XX-lea, sus? inut de Vaida, de Goga ? i de Legiune, via? a nu devenise mai u? oar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu regele juc�nd rolul de dictator. Deoarece poporul nu acceptă de bun? voie sacrificiile industrializ? rîi for? ațe, libert?? ile politice trebuiau desfiin? ațe. Dar democra? ia nu putea fi pus? �n practic? , comunismul nici nu intră �n discu? ie, iar radicalismul de dreapta al Legiunii era inadmisibil. Ceea ce pare s? fi fost cel mai trist este c�ț de greu era atunci s? se g? seasc? o solu? ie constructiv? pentru problemele Rom�niei. Iorga nu era nici �n favoarea domniei �odioaselor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
îi lui Iorga ca politician �nceput cu aproape patruzeci de ani �n urm? , o dat? cu articolul publicat de el �n �L�Ind�pendance Roumaine�, �? i �mplinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politic? a lui Carol (regimul modernizat) �n disput? cu radicalismul social al �Noului na? ionalism�. Angajament irevocabil. De? i Iorga nu?? i luase niciodat? angajamentul de a r? m�ne al? turi de Carol p�n? la sf�r? it, evolu? ia situa? iei ? i binecunoscutele tr? s?turi ale personalit?? îi lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
occidentale), f]r] a le anula ins]. De exemplu, a crescut dup] normele vegetariene hinduse; dar dup] o scurt] perioad] de timp și-a schimbat justificarea moral] pentru vegetarianism în favoarea considerației etice pentru animale. Gandhi este un amestec curios de radicalism și conservatorism. De exemplu, el ap]r] cauza drepturilor civile în Africa de Sud, dar lupta să nu este la fel de înverșunat] în ceea ce privește drepturile comunit]ții indiene. Totuși, el este un model de „rezistent] civil]”, urmat de unii conduc]tori negri și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ed.: Modern Jewish Ethics: Theory and Practice (Columbus: Ohio State University Press, 1975) Lamm, N.: The Good Society: Jewish Ethica în Action (New York: Viking, 1974) Rosner, F. și J. D. B.: Jewish Bioethics (New York: Hebrew Publishing Company, 1979) Schwarzschild, S. S.: „Moral radicalism and „middlingness” în Maimonides’ ethics”, Studies în Medieval Culture ÎI (1977), 65-64. 8 Etică creștin] RONALD PRESTON Etică creștin] definește modul de viat] a adepților religiei creștine. În decursul a dou] mii de ani, creștinismul a devenit un fenomen mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Philosophy (Cambridge: Harvard University Press, 1985). Bibliografie suplimenatar] d’Entreves, A. P.: Natural law (London: Hutchinson, 1970). Findlay, J.N.: Axiological Ethics (London: Macmillan, 1970). Maclntyre, A.: A Short History of Ethics (New York: Macmillan, 1966). Halevy, E.: The Growth of Philosophic Radicalism; trans. Mary Morris (London: Faber & Faber, 1928). Scneewind, J. B.: Sidgwick’s Ethics and Victorian Moral Philosophy (Oxford: Clarendon Press,1977). Tuck, R.: Natural Rights Theories (Cambridge: Cambridge University Press. 1979). Walsh, W.H.: Hegelian Ethics (London: Macmillan, 1969). PARTEA
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe liderul opoziției democrate, crezînd că prin asta fac servicii (dure, dar servicii) acesteia, deci trecînd peste aceste idiosincrazii cam infatile și oricum scăpate logicii, e de observat, mai curînd, confruntarea, în actuala arenă politică, a două comportamente radical diferite. Radicalism asumat mai ales de acea parte a rezistenței anticomuniste, care a văzut tot timpul în comunism ceea ce trebuia (și trebuie) văzut, adică ansamblul unei practici odioase, chiar și cînd ele îmbracă staniolul perfidiei zîmbitoare. Ei bine, întregul front democrat înfiripat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]