706 matches
-
puse în relație cu dezvoltarea economică și cu o intensificare a colaborării interregionale. În document a fost menționată și necesitatea rezolvării problemei refugiaților palestinieni ca o condiție a acceptării statului Israel de către arabi. Totuși, memorandumul lui Rostow a determinat o radicalizare a partidelor de stânga din lumea arabă, care își vedeau acum confirmate teoriile de conjurație ale forțelor "imperialiste" și "sioniste" care fuseseră lansate odată cu intensificarea colaborării militare dintre Israel și S.U.A. din timpul administrației Kennedy. Poziția U.R.S.S. a fost
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
mai multe trupe rusești în Finlanda. Acolo, la cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din ianuarie 1918, dar împreună cu evoluțiile politice bazate pe interpretarea de către mișcarea muncitorească a ideilor
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
inițiativă față de acțiunile internaționale ale URSS. Prin păstrarea relațiilor cu NATO și cu puterile militare occidentale la un nivel foarte scăzut, Finlanda a putut să se eschiveze cererilor sovietice de afiliere la Pactul de la Varșovia. Totuși, de pe scena politică de după radicalizarea post-1968, "adaptarea sovietică" a ajuns la nivelul editorilor din mass media, ducând la forme dezvoltate de autocenzură, autocontrol și atitudini prosovietice. Cea mai mare parte a elitei media și politice și-au schimbat atitudinea pentru a favoriza și aproba valorile
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar. Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus). Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece). Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze). În emblema lui
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
și fusese Cardinal de Negroponte. Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el. Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb. Emblema lui Oddone Colonna era o
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
lider socialist de frunte, organizatorul demonstrației, a fost arestat pentru "atac cu intenții criminale". Acțiunile sindicale, așa cum au fost Greva generală din Seattle, greva polițiștilor din Boston, sau eforturile de organizare a Organizației Muncitorilor Industriali ai Lumii, păreau să demonstreze radicalizarea sindicatelor. În plus, numeroase dintre organizațiile care sprijineau sindicatele fuseseră deja puse sub acuzare pentru opoziția deschisă la participarea americană la Primul Război Mondial. Bomba de pe Wall Street din 16 septembrie 1920, (45 kg de dinamită și 230 kg de
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
demonstranților din Moscova a avut aproximativ același efect cu cel al acțiunilor poliției franceze împotriva studenților în timpul rebeliunilor din mai 1968, care aproape că au dus la căderea regimului lui Charles de Gaulle. Acțiunile poliției au dus la concentrarea și radicalizarea protestatarilor, care au fost in cele din urmă învinși. Pe 28 septembrie, ministerul afacerilor interne a reușit izolarea clădirii parlamentului. În jurul clădirii au fost montate bariere și garduri de sârmă ghimpată. Pe 1 octombrie, același minister aprecia că aproximativ 600
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
PCR: "Cuvântul liber", "Facla", "Meridian", "Societatea de mâine", "Azi", "Lumea românească", "Reporter"» (Poezia, I, 159) etc.; criticul/istoricul literar Eugen Simion ne mai încredințează că Miron Radu Paraschivescu, „a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” (SSra, I, 14). După un debut de „mare succes“, în 1941, cu "Cântice țigănești" (cu mai multe ediții „adăugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai publică și alte remarcabile volume de versuri: La mijlocul anilor 1960
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
schimbare care se realiza sub presiune: în cazul în care nu se declarau slovaci, etnicii unguri își pierdeau dreptul de a beneficia de sistemele de pensii, de ajutor social și de sănătate. Prăbușirea Cortinei de fier a dus la o radicalizare temporară a politicilor naționaliste în diverse state central-europene. În Slovacia, în anul școlar 1990-1991, 36% dintre elevii maghiari se găseau în imposibilitatea de a urma școala în limba maternă, iar Legea Limbii adoptată în 1990 a fost un alt avatar
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
registrele de nașteri, legea invalida orice tentativă de a restaura toponimele maghiare în zonele cu majoritate maghiară și anula inscripțiile stradale bilingve. Însă în iulie 1993 parlamentul a adoptat o lege îmbunătățită. În fine, la începutul secolului XXI, concomitent cu radicalizarea unor mișcări naționaliste având o influență politică relativ crescândă, se face remarcată apariția unor curente regionaliste cum ar fi:(moravic, sileziean etc.). Violența a fost o constantă începând cu primele momente în care oamenii s-au văzut pe ei înșiși
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
sa asociere cu extrema stângă pare improbabilă dat fiind direcția politică ulterioară a lui Quisling, Dahl sugerează că, după o copilărie conservatoare, era în acel moment „șomer și deprimat ... cu profunde resentimente față de statul major ... [și] într-un proces de radicalizare politică”. Dahl adaugă că ideile politice ale lui Quisling de la acea vreme pot fi sumarizate ca „o fuziune între socialism și naționalism”, cu simpatii categorice față de regimul sovietic din Rusia. În iunie 1925, Nansen i-a oferit din nou lui
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Carol I. În timpul rotativei guvernamentale (1895-1916) la conducerea țării au alternat guverne liberale și conservatoare, pe câte o perioadă de patru ani. Sistemul rotativei nu a mai putut fi utilizat în perioada interbelică, când a avut loc o fărâmițare și radicalizare a scenei politice din România. PNL a format cele mai multe guverne din perioada interbelică și a fost promotorul Constituției din 1923. Liderul opoziției a fost Iuliu Maniu, fost președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, apoi președinte al PNȚ. Liberalii au continuat
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
pentru a-și afirmă rolul de lideri ai națiunii și apostoli ai cauzei naționale. Se căutau soluții pentru valurile de refugiați. Erau regiuni întregi în care populația masculină dispăruse. Viața politică s-a fragmentat. După 1917 s-a manifestat o radicalizare a miscariilor socialiste. Franța confruntă probleme privind mobilizarea trupelor și totodată menținerea industriei în funcțiune. Plecând de la idea unui război de scurtă durată, s-a recrutat maximul de efective, lăsând agricultură și industria într-o stare deplorabilă. După 1915, muncitorii
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
contrazică guvernul provizoriu, în ciuda lipsei sale de acțiune și a continuării războiului. Micul partid bolșevic, finanțat în mare parte de Germania, în scopul de a duce la revoluție pentru a închide frontul rusesc, și căruia Lenin i-a impus o radicalizare strategică, a preluat nemulțumirea generală și a devenit custode al aspirațiilor populare, în timp ce partidele revoluționare rivale s-au discreditat unul după altul, și pericolul contrarevoluției s-a prefigurat. Căderea monarhiei a fost percepută ca o liberalizare fără precedent. Ea a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sau doar la pedepsirea severă a bolșevicilor . În fabrici și în armată, a început să se prefigureze pericolul unei contrarevoluții. Sindicatele, în care bolșevicii erau în majoritate (în ciuda represiunii), au organizat o grevă masivă. Tensiunile se acumulau treptat, marcate de radicalizarea discursului partidelor politice. Astfel, la 20 august, la comitetul central al Partidului Constituțional-Democrat (KD), spunea: „pretextul va fi asigurat de revolte ale foamei, sau printr-o acțiune a bolșevicilor, în orice caz, viața va împinge societatea și publicul să ia
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să îmbunătățească situația economică și socială din Rusia. Revoluționarii nu erau dornici să obțină puterea în cadrul regimului existent, ci luptau pentru răsturnarea țarismului (în copilărie, Nicolae și familia lui au supraviețuit unei tentative de asasinat cu bombă plasată în tren). Radicalizarea grupurilor politice era consecința refuzului țarului Alexandru al II-lea de a accepta cererea secțiunii liberale a nobilimii de adoptare a unei forme de guvernare reprezentativă (nu un regim parlamentar și cu atât mai puțin un sistem bazat pe sufragiu
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și Parlamentul cel Lung). Parlamentarii vor impune revizuirea proceselor politice, desființarea unor impozite (ex: impozitul pe corăbii) și multe altele. Victoria parlamentului a devenit deplină după semnarea de către Carol I Stuart a legii privind interzicerea dizolvării parlamentului fără consimțământul acestuia. Radicalizarea revoluției parlamentare s-a realizat în momentul în care regele a primit Mustrarea cea Mare. În ianuarie 1642 a izbucnit revolta londonezilor care a obligat regele să părăsească Londra iar revoluția intră într-o nouă fază. Anglia s-a scindat
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
armata sovietică s-a împotmolit într-o prea costisitoare și total inutilă ocupație. Determinând agenția americană CIA să finanțeze și să antreneze, direct sau indirect, luptători islamiști împotriva invaziei sovietice, această politică a lui Leonid Brejnev este parțial la originea radicalizării unei părți crescânde dintre musulmani. Leonid Brejnev a fost, ca durată la putere, al doilea lider sovietic după Stalin. Dintre cele trei generații de comuniști descrise de Karel Bartosek ("răzbunătorii", "profitorii" și "răsturnătorii"), el reprezintă arhetipul celei de-a "doua
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
sau de către alți cetățeni saudți. Deportarea a condus la faptul că multe servicii de bază suferă acum de lipsa forței de muncă, deoarece mulți cetățeni saudiți se feresc să ocupe posturi în meserii considerate inferioare. Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle adevăratele valori ale credinței islamice, precum toleranța și moderația”. „Toleranța și moderația” au fost puse sub semnul întrebării de ziarul Baltimore Sun, pe
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
Martin Luther, a fost unul din inițiatorii Reformei protestante, în opoziție cu anumite dogme și rituri ale Bisericii Catolice romane. Calvin a dezvoltat o doctrină - Calvinismul - relativ diferită de aceea a lui Luther, în special în ceea ce privește practicarea cultului, considerată o radicalizare a luteranismului. s-a născut cu numele de Jean Cauvin la Noyon, în Picardia, Franța. Martin Luther a scris "cele 95 de teze" în 1517, când Calvin avea 8 ani. Tatăl lui Calvin, paznic al episcopului Noyon, l-a trimis
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor a fost cea care a făcut ca el să transforme o simplă rebeliune într-o mișcare de eliberare națională. Hmelinițki și-a unit forțele de cazaci cu cele ale țăranilor răsculați
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o rebeliune anti-greacă la Istanbul, ca răspuns la cererea de unire a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
încălcare a principiului neproliferării armelor nucleare. El Baradei și Consiliul Guvernatorilor AIEA vor refuza să susțină demersurile SUA, iar inspectorii agenției vor constata că încălcările de care era acuzat Iranul la acea vreme erau nesemnificative. Mohamed El Baradei consideră că radicalizarea atomică este eșecul democrațiilor occidentale, nu a agenției pe care o conduce. Acesta afirma la un moment dat: “Nu cred că agenția pe care o conduc a eșuat în proiectele sale. Am făcut tot ce am putut. AIEA nu poate
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
dus la creșterea puterii clasei mijlocii creștine și a rolului ei politic și economic. Pe de altă parte, musulmanii nu s-au bucurat de beneficiile reformelor, iar situația lor s-a înrăutățit. Aceasta a dus la creșterea sentimentelor antioccidentale, la radicalizarea musulmanilor și apariția unor grupuri precum Junii Turci. Reformele au culminat în 1876 cu aprobarea primei constituții otomane, care scădea în mod semnificativ puterea sultanului. Perioada deschisă de acest eveniment avea să devină cunoscută ca „Prima eră constituțională”. Deși sultanul
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Primele bătălii au fost un dezastru pentru Franța, iar Prusia s-a alăturat Austriei într-o alianță împotriva Franței. La început, întârzierea necesară pregătirilor a permis Franței să-și strângă o armată. La acea dată, Revoluția era în curs de radicalizare. Adunarea legislativă a adoptat o serie de decrete, în special împotriva „clericilor refractari”, care refuzau să se supună Constituției Civile a Clerului, ceea ce a declanșat, la începutul lui iunie, un conflict între Ludovic al XVI-lea și miniștrii săi girondini
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]