8,350 matches
-
Combinatul Siderurgic din Hunedoara, unde în 1948 are loc și debutul său în presă, la ziarul „Uzina noastră”. Absolvind Școala de Literatură „M. Eminescu” din București în 1951, este angajat redactor la revista „Urzica”. Din 1955 va fi scenarist la Radiodifuziunea Română și la Studioul Cinematografic București. Între 1957 și 1973 face parte din redacția cotidianului „Scânteia”, de unde va fi pensionat medical. E prezent și în „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scânteia tineretului”, „Tribuna”, „Tânărul scriitor”, „Viața românească” ș.a. Debutează editorial
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
Teodora (11.IX.1928, Galați), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Kirițescu) și a lui Vasile Popa, maistru militar de aviație. Urmează la București Liceul „Iulia Hasdeu” (1940-1948) și Facultatea de Drept (1948-1953) și este, succesiv, redactor la Radiodifuziunea Română, Editura pentru Literatură (din 1960) și Editura Eminescu (1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
Satu Mare, terminând liceul în 1949. Va absolvi la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952) și Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, secția ziaristică (1968). Lucrează ca gazetar la săptămânale din Satu Mare și din Baia Mare (1949-1951) și ca reporter la Radiodifuziunea Română (1952-1958). Deține funcțiile de secretar și apoi de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor (1958-1968). Este redactor-șef al revistelor de turism „România pitorească” și „Vacances en Roumaine” (1972-1989). Debutează la „Almanahul literar” din Cluj în 1949, iar prima carte, culegerea
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ulterior este redactor-șef la „Românul” (1990) și „Românul magazin” (1991-1993). Intră în lumea politică, fiind numit secretar de stat, membru al Guvernului (1993-1994), director general al Televiziunii Române (1994- 1996), membru în Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române (1995-1999). Desfășoară și activitate didactică în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative și la Facultatea de Jurnalism a Universității Hyperion din București, aici deținând și funcția de decan. P. începe să publice versuri în „Luceafărul” și în „Tribuna
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
și istoric literar, editoare și traducătoare. Este fiica Silviei (n. Baicu) și a lui Octavian Popescu, preot. Învață la București, unde urmează Liceul „Gheorghe Lazăr” (1949-1960) și Facultatea de Filologie (1960-1965). Până în 1966 P. (căsătorită Bedrosian) funcționează ca redactor la Radiodifuziunea Română, apoi ca preparator și asistent la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol și Gaze din București. Din 1968 este redactor la „România literară”, unde publică aproape săptămânal la rubricile de cronică literară. În 1970 devine redactor la
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Familia”, „Teatrul azi”, „Litere, arte & idei”, „Cuvântul”, „22”, precum și la publicațiile Institutului Internațional de Teatru și la reviste de specialitate din SUA, Franța, Spania, Croația și Ungaria. A susținut emisiuni proprii și ca invitat la Televiziunea și Radiodifuziunea Română sau la posturi private de radio și TV. A fost distins cu Premiul pentru critică teatrală al revistelor „Tribuna” (1982) și „Ateneu” (1988), cu Premiul pentru teatrologie al UNITER (1991, 2001) ș.a. De asemenea, i s-a acordat Ordinul
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
București, luându-și licența în 1972 (e coleg de grupă cu Gheorghe Iova și Ioan Lăcustă), și între 1977 și 1980, Academia Trupelor de Uscat „N. Bălcescu” din Sibiu. Din 1972 începe o carieră de jurnalist militar la Televiziunea și Radiodifuziunea Română: reporter, redactor, redactor-șef. După 1989 va fi șef al Grupului Audiovizual al Armatei, director pentru mass-media în cadrul Trustului de Presă al Armatei. În 2001 se pensionează, cu gradul de colonel. Debutează cu poezie la „Luceafărul” în 1968, iar
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
Furtună, iar F. Aderca susține număr de număr cronica radio, într-o rubrică permanentă, „Carnetul bunului radiofonist”, structurată în câteva secțiuni: „partea vorbită, partea muzicală și interviuri cu personalități ale momentului”. R. anunță intrarea în comitetul programelor Societății Române de Radiodifuziune a lui Liviu Rebreanu (72/1930). Totodată, se publică articole sub semnătura lui Tudor Arghezi (Parazitul mătușii) și a lui Adrian Maniu. Sunt prezentate programele literare radio, cuprinzând emisiuni realizate de Tudor Arghezi (cu precădere în anii 1931 și 1932
RADIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289091_a_290420]
-
de N.A. Ostrovski). Pus în libertate imediat după 23 august 1944, avea să fie numit în diferite funcții de oarecare importanță în special în domeniul presei, al propagandei, „îndrumării” și controlului creației literar-artistice: redactor la „România liberă” (1944-1945), director al Radiodifuziunii Române (1945-1946), adjunct al șefului secției de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1946-1948), director general al postului de radio România liberă (1946-1948), secretar al Comitetului Artelor din Secția centrală de educație politică a CC al PCR (1947
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
D. Țichindeal” din Arad (absolvită în 1952), urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1952-1954) și este student un an la Facultatea de Filologie a Universității din București. Devine redactor la „Gazeta literară” (1954-1957), la „Viața militară” (1958-1959), la Radiodifuziunea Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații ale armatei. Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
București, va frecventa Liceul „Iulia Hasdeu” (1959-1962) și va deveni studentă la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1967. În timpul studenției ia parte la întrunirile cenaclurilor literare Junimea și „Nicolae Labiș”. Funcționează ca redactor în Departamentul emisiunilor culturale al Radiodifuziunii Române, din 1969 ca realizatoare a emisiunii „Meridiane lirice”, iar din 1971 a emisiunii săptămânale „Revista literară radio”. Din 1981 se transferă la departamentul similar al Televiziunii Române, devenind redactor-șef adjunct la Redacția emisiunilor culturale. Debutează cu versuri în „Contemporanul
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
Lupta”, „Facla”, „Lumea nouă”, „Rampă” ș.a. Articolele și le va aduna, mai tarziu, în volumul Prezente (1968). După 1944 este director al Teatrului Național din București (1946), ministru al Artelor (1946-1948), prim-locțiitor al ministrului Culturii (1955-1958), președinte al Comitetului Radiodifuziunii Române (1958-1965). A fost căsătorit cu scriitoarea Sărina Cassvan. Mai multe schițe și povestiri apărute, incepand cu 1913, în „Revista copiilor și a tinerimii”, publicație la care a lucrat și că redactor, P. le-a reprodus în volumele Pentru zilele
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
în aviația civilă utilitară, în calitate de comandant de aerodrom la Satu Mare. Devine cursant al Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București, pe care o încheie în 1952. Ulterior a lucrat ca redactor la „Viața militară”, „Aripile patriei”, „Viața românească” și la Radiodifuziunea Română. Debutează cu versuri în „Viața românească” (1950). Prima sa carte este placheta Aripi, apărută în 1953, urmată de numeroase volume de versuri (din care unul destinat copiilor - Răscrucea vârstelor, 1966), precum și de o culegere de nuvele. Debutând la începutul
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
face ultima clasă la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș, susținându-și bacalaureatul la Sibiu (1945). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept de la Universitatea din București (1945-1949). Va fi redactor la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române (1949-1964), corespondent Agerpres la Roma (septembrie-decembrie 1964), director general al Televiziunii Române (1965-1968), vicepreședinte al Radiodifuziunii, coordonând emisiunile literare și muzicale (1968-1970), redactor-șef la „România liberă” (1970-1983), iar din 1990 director onorific al ziarului. Membru supleant al Comitetului Central
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
student la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept de la Universitatea din București (1945-1949). Va fi redactor la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române (1949-1964), corespondent Agerpres la Roma (septembrie-decembrie 1964), director general al Televiziunii Române (1965-1968), vicepreședinte al Radiodifuziunii, coordonând emisiunile literare și muzicale (1968-1970), redactor-șef la „România liberă” (1970-1983), iar din 1990 director onorific al ziarului. Membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1974- 1979) și deputat în Marea Adunare Națională (1980-1985), în anii ’80
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
translatoare, și al lui Mihail Oișteanu, profesor de istorie. Antropologul cultural Andrei Oișteanu este fratele său. A urmat la București liceul (1956-1961) și Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic (1961-1966). Din 1967 până în 1972 a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română. În 1972 părăsește țara, iar în 1973 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Debutează în 1964 la „Luceafărul”, cu versuri. Poemul în trei părți Peisaj spaniol este tipărit în „Povestea vorbei”, suplimentul literar al revistei „Ramuri” (1966). Poeziile și
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
revista „Steaua” (1957) cu o recenzie, iar în teatru, cu drama Aceste anotimpuri și cărări, a cărei premieră are loc la teatrul din Sibiu, în stagiunea 1976-1977. Ancorată în actualitate, piesa se bucură de o primire favorabilă, fiind preluată de Radiodifuziunea Română și montată în stagiunea următoare la Satu Mare. Prezent în mișcarea literară sibiană, O. colaborează cu studii de istorie și critică literară la „Forschungen zur Volks- und Landeskunde” și îndeosebi la revista „Transilvania”, care îi publică, de altfel, și majoritatea
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
și administrativă, de la asistent onorific (1935) și bugetar (1938) până la profesor titular, șef de catedră și decan (1966). Și-a susținut doctoratul în 1944, cu o lucrare monografică despre Duiliu Zamfirescu. Între 1949 și 1955 a condus redacția literară a Radiodifuziunii Române. A făcut publicistică social-politică la ziarul „Frontul plugarilor” și a colaborat cu studii și articole la „Universul literar”, „Gândul nostru”, „Chemarea vremii”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Revista de istorie
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
PANCU-IAȘI, Octav (14.IV.1929, Iași - 16.IV.1975, București), prozator. Este fiul Rașelei (n. Marcu) și al lui Vasile Pancu, funcționar. Începe cursurile liceale la Iași, terminându-le la București în 1947. Este imediat angajat ca redactor la Radiodifuziunea Română (1947-1958), apoi în cinematografie (1959-1962) și la revista „Cutezătorii” (1967-1969), unde îl lansează pe Mircea Sântimbreanu. Devine secretar al Secției de literatură pentru copii și tineret a Asociației Scriitorilor din București. Volumul de debut, Timpul stă în loc? (1949), este
PANCU-IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
la muncă obligatorie în bazinul carbonifer al Donețului, în intervalul 1945-1949. După repatriere își face stagiul militar și prestează diferite munci pe șantiere. Studiază germanistica la Universitatea din București (1955-1960) și lucrează ca reporter pentru emisiunile în limba germană ale Radiodifuziunii Române. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1969 în Berlinul de Vest. O sumedenie de cărți, conținând poezie, precum și traduceri din scrieri ale unor autori aparținând literaturii române, dar și celei ruse (Velimir Hlebnikov), italiene (parafrazări libere a treizeci și trei de
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
secția ziaristică, la Universitatea din București (1953-1958), făcând și studii de limba engleză (1966-1969) la aceeași universitate. Între anii 1959 și 1964 este deținut politic. După ieșirea din închisoare va lucra ca muncitor, funcționar, contabil (1964-1966) și ca redactor la Radiodifuziunea Română (1969-1998). În Tortura pe înțelesul tuturor (2001; Premiul special pentru debut „Laurențiu Ulici” al Uniunii Scriitorilor), protagonist este autorul însuși, arestat în 1959, sub acuzația că ar fi negat valoarea unei cărți a lui Zaharia Stancu, Rădăcinile sunt amare
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
n. Păruit), profesoara, și al lui Endre Herskovits, medic din Brașov. După ce face școală primară la Paris (1945-1948), urmează la București Liceul „I. L. Caragiale” (1949-1956) și Facultatea de Filologie (1956-1961). Între 1956 și 1969 este jurnalist la secția franceză a Radiodifuziunii Române. Se stabilește ulterior la Paris, unde va fi funcționar la o librărie (1970-1971), secretar, apoi secretar general la Ș.A. Colos, o firmă de comercializare a articolelor de birou (1973-1977), în fine, vânzător de televizoare la firma Sud-Télé (1983-1989). Face
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
cu placheta sugestiv intitulată Hungermarsch und Stacheldraht (1956). În toamna lui 1945 K. se mută la București și lucrează în cadrul bibliotecii ARLUS și al bibliotecii Institutului pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea; temporar, colaborează și la emisiunea în limba germană a Radiodifuziunii Române. În 1958 s-a decis să renunțe la statutul de angajat, întreținându-se din munca de scriitor, publicist și traducător. Pentru volumul Flaschenpost (1970) obține Premiul Uniunii Scriitorilor. În ultimul deceniu de viață se stabilește la Düsseldorf, în Germania
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
febrile, dar talentate. Al acumulărilor pozitive, al pragmatismului și strictei referențialități. Zece ani În care toate instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria radiodifuziunii, dicționarul baroului românesc, istoria institutelor de cercetare, a uniunilor de creație, o istorie serioasă a ziaristicii, dicționare de istorici, geografi, actori, regizori, muzicieni, o colecție editorială cu toate cărțile dedicate Bucureștilor, o enciclopedie a teatrului..., mă rog, fiecare e liber
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. Ajutați-i pe loc. Îngrijiți-vă de siguranță copiilor, bătrânilor, bolnavilor. Nu utilizați decât în cazuri deosebite numărul de telefon 112, pentru a nu bloca circuitele necesare altor acțiuni urgente. Ascultați numai anunțurile posturilor de radiodifuziune și televiziune oficiale și recomandările organelor de drept. Părăsiți cu calm clădirile numai după seism, verificând mai întâi scara și drumul de ieșire. Evitați clădirile grav avariate. Deplasați-vă într-un loc deschis și sigur (parc, stadion etc.). Fiți pregătiți
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]