1,568 matches
-
XXXIII. ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA - AL SAPTELEA FRAGMENT (1), de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015. Împăratul Tiberius privea îngândurat pe fereastra sufrageriei ultimului etaj al vilei Iovis. Afară ploaia șfichiua în rafale pe dalele de marmură ale terasei. Era una din puținele zile ploioase din an, care acopereau câteodată cerul cu nori de furtună iscați în marea Tireniană. Atmosfera era însă propice meditației iar Tiberius Thrassylus profită de acest lucru și îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
adeseori conversații despre poezie, literatură sau politică. Cocceius Nerva asistase la discuție așezat comod pe o canapea, fără să intervină. La ... Citește mai mult Împăratul Tiberius privea îngândurat pe fereastra sufrageriei ultimului etaj al vilei Iovis.Afară ploaia șfichiua în rafale pe dalele de marmură ale terasei. Era una din puținele zile ploioase din an, care acopereau câteodată cerul cu nori de furtună iscați în marea Tireniană.Atmosfera era însă propice meditației iar Tiberius Thrassylus profită de acest lucru și îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
13 - DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEȚATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ..., de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 967 din 24 august 2013. În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
anilor '30 reprezenta fără dar și poate o piatră de început al unei alte conflagrații dezastruoase a lumii, în miezul căreia ... Citește mai mult În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele MihaiMai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
are în el o mare mâhnire. Mai are el vre-o speranță să-și găsească liniștea? Nerva și Thrassylus tăcură uimiți fiindcă înțelegeau despre cine era vorba. Dincolo de ferestre ploaia care aproape că se oprise se intensifică dintr-o dată în rafale zgomotoase. Magistrul persan își alese cuvintele. -Liniștea vine din adîncul ființei noastre magnifice! Acolo trebuie să căutăm, în inima noastră. Inima este oarbă însă trebuie să deschidem un ochi în inima noastră căci de acolo ies gîndurile cele rele. Ura
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
unor alimente, au acceptat să ascundă doi militari germani în beci. Ghinionul lor a fost să fie descoperiți de către ruși. Au fost duși, împreună cu protejații lor germani, pe marginea unei râpe, cu fața la aceasta, unde au fost executați fără milă cu rafale de mitralieră. Astfel, copil de paisprezece ani, se vede dintr-o dată, în vremuri foarte grele, cap de familie, tată și mamă pentru șapte copii cu vârste cuprinse între un an jumătate și zece ani. A muncit încontinuu, ținându-i la
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi rând pe rând când simt prăbușirile într-un abis nedefinit încă mie de rațiune. Inima știe ce vrea, știu sigur asta, pentru că se liniștește. Este adevărat că simt totul ca pe niște rafale de vânt interior și mă strâng toată în mine. Cei cu care ajung să comunic, cred că mi-au picat câteva țigle de pe acoperiș, totuși eu continui să mă strâng, până când doare trupul și tot ceea ce sunt. Tu ce simți
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
în audiență: „Vreau să intervin pentru poporul meu, a cărui soartă ingrată se găsește în mâinile marilor puteri...!“», p. 13) - spre „a se elibera“ demn din „labirintul“ celor trei imperii - recurge la „soluția ultimă“, aceea de a-și trage o „rafală de gloanțe în cap“, cu carabina din „panoplia-i regală“, împroșcându-și «creierii domnești» (p. 20) pe pereții încăperii palatului său, aflat «nu departe de Paris», desigur, rămâne pentru Alexandru Ioan Cuza, poate, cel mai important purtător de peceți providențiale
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
în cameră. Se auzea doar foșnetul plopilor din grădina de vară. Furtuna se mai liniștise. Nu mai spulbera nisipul. Ana privea din balcon în grădină. Ospătarii schimbau fețele de masă pline de praful fin și nisip adus de pe plajă de rafalele vântului, cu altele curate. Se pregăteau pentru programul normal al serii. Trebuiau să profite de fiecare clipă. Pe litoral nu este ca la munte, sezon continuu, fie vreme bună, fie rea. În cele trei luni, care de fapt se rezumă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
pe care până mai ieri stătea baba la poartă, azi e o televiziune tare deșteaptă, ce împarte zilnic câte o știre, să aibă românii motive să-și iasă din fire. Aici bate vântul și frigul apasă ploaia ce cade în rafale. Probabil la noi este soare și mugurii încep să plesneasă. Departe în zare e un petic de cer, e cerul de unde copilul meu mă întreabă când vin acasă să îi pun pâinea noastră pe masă, să îl aștept când se
PÂINEA SINGURĂTĂŢII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373360_a_374689]
-
din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam îmi devine
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
și-n alta dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau acum în virtutea inerției, ca bătute de un vânt foarte puternic. Ploaia începuse și ea puțin mai devreme iar acum lovea cu putere în rafale oblice purtate de vânt, punând pe fugă pe iudei și pe toți cei care mai erau pe acolo. La baza crucilor mai rămăsese doar un mic grup de femei și bărbați și cei câțiva legionari care aveau poruncă să păzească
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
atunci marea a prins țărmul să-și frământe, Izbindu-se în valuri inegale Și obligând sirenele să-i cânte. Mi-am învăluit trupul în șoaptele tale Iar vântul a pornit să mă caute-n înalt, Prin mozaicul norilor, împletit în rafale, Căutând să înțeleagă ce suntem unul pentru celălalt. Mi-am aprins visele cu gândurile tale Și e atât de ciudat cum să ard nu mă tem, Că mi-au ajuns speranțele făclii medievale Topindu-se nebune de-al dragostei blestem
METAMORFOZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371467_a_372796]
-
prima rază de lumină a noastră, iubirea, dragostea și veselia îi aduc omului soarele cu razele calde, tristețea-i aduce furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
mai întâi își dă brusc drumul la decibeli, de undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă și îți fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai și ei, are o încredere absolută
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe Măritul Soare, care intensifica ploaia de suliți. Și, totuși...Măria Sa, Soarele, în realitate nu arunca suliți de foc, ci erau aplauzele sale, transformate într-un ocean de bucurie
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PERCEPȚIE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Percepție Se-aude vaerul singurătății În vântul ce-a pornit să bată-n grote- Rafalele răspund eternității Ce fumegă-n vulcanicele hote. Percep revolta gloatelor flămânde Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
Kosi”), („Sun în Aur parul”). În 1999, la 18 ani, așadar, lansează albumul de debut „Undeva în noapte” (Nekade vo Nokta), conținând unseprezece piese. În vara aceluiași an susține primul său concert solo, la Skopje, pe o ploaie necontenită, și rafale de vânt, cu toate acestea rămas neuitat de fanii artistului! Ajungând să fie un artist consacrat și foarte admirat de fani, al căror număr sporește uimitor, trecând deja peste frontierele țării sale, Toše Proeski va traversa ca o lumină lumea
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
doar că există și emană esența de parfum divină, iubire-n suflet de codană ?! El radiază-n jur lumină umplând adâncuri de-mplinire. Și totuși pare prea puțină în timpul scurt de prețuire. Iar vântul sorții care-și bate în timp rafalele răzlețe, venind din nu știu ce regate împrăștie-n polen tristețe. Cules a fost, mult prea iubit, el a născut atâtea vise când dintr-odat' s-a ofilit neîmplinind tot ce-și dorise. Așa a fost lăsat pe lume ca ce e bun
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu ochi mirați
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]