2,603 matches
-
ar susține un șarpe.” (p. 157) După o astfel de experiență a acuității, e cumva firesc ca, la întoarcere, Parisul să îi apară fad. Singurele sclipiri ale lui (însușite cu oarecare indiferență, totuși) sunt în chip esențial laice. Geografii citadine, rafinamente culinare, accesorii cochete. Deși mai mici ca la Chicago, prețuirile par aici uriașe. Iluzia optică e dată de o deziluzie spirituală. Posibilitatea divorțului, care tot cam acum se întrevede, e eliberată de suferință. Atâta câtă e, aceasta se canalizează spre
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
diferită pe cît de complementară găsești mai rar. Între Nicolae și Mihail Fărcășanu a existat o diferență de vîrstă de trei ani, mezinul fiind privilegiat sub unghi biologic și intelectual. Era mai chipeș decît Nicolae și deopotrivă mai înclinat spre rafinamentul disciplinelor spiritului, dovadă că, în vreme ce fratele mai mare a studiat Dreptul, Mihail a cochetat cu literatura (a publicat în 1946 romanul Frunzele nu mai sunt aceleași sub pseudonimul Mihail Villara), ba chiar s-a dedicat studiului filozofiei politice (cu teza
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie de lucrări, în care forța monumentalității se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca repere absolute, și cele două variante ale lui Neagoe Basarab, realizate la un interval de trei ani, 1967 și, respectiv, 1970, dar și Ctitorie, 1984, din parcul de sculptură al orașului Burgas
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
stilism dezvăluite cu mult farmec de directorul artistic al galeriei Galateca, Iulia Gorneanu, iar stilistul Ovidiu Buta va rescrie parcursul iei că obiect vestimentar autentic românesc cu puternic stătut transformator în fashion și ne va arata cum putem integra cu rafinament cămașa populară în ținutele contemporane.
Măiastra, povestea rescrisă a iei by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63714_a_65039]
-
al XVIII-lea și al XIX-lea, au dus acest obicei și în alte regiuni, inclusiv în București și chiar în Tulcea, unde au existat în permanență comunități puternice ale acestei etnii. Familiile înstărite de români, în permanență amatoare de rafinamente și etichete de comportament în societate, au adoptat cu iuțeală acest obicei de a freca masa cu frunze de mentă, care să dea un miros plăcut încăperii și senzația de răcoare pe timpul caniculei verii. Din acest moment, începe modificarea înțelesului
De unde vine expresia „frecatul mentei” by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63790_a_65115]
-
rol secundar perfect, cum nu ai șansa să faci mereu. Wanda Sturza, o scenografă care ar fi putut să figureze fie la debut pentru scenografie, este vorba despre scenografia la „Casa Zoikăi", fie la categoria „cea mai bună scenografie" pentru rafinamentul și soluțiile din spectacolul „Sfîrșit de partidă", realizat de Alexandru Tocilescu la Teatrul Metropolis. „Sfîrșit de partidă", un spectacol remarcabil, absent total din palmares! Regret că a trecut neobservată performanța lui Bandi Andras Zsolt în rolul Actorul din spectacolul „Rosencrantz
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
florin, Florin Pupăză Vlad Iftinca este singurul român angajat la Metropolitan Opera din New York. Lucrează cu cei mai mari artiști ai lumii, dar românii i se par speciali. „Sensibilitatea față de muzică, rafinamentul pe care artiștii români îl au, dedicația completă față de rol și față de personaj te impresionează”, spune acesta. Ar fi vrut să ajute și școala de muzică din România, dar i s-a spus nu. Puteți urmări imagini din culise de la
Carmen Avram a intrat în culisele Metropolitan Opera din New York by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63993_a_65318]
-
fost decât un ilustrator al acestei filosofii „datate". Plasându-l in contextul cu acribie documentat al întregii culturi a epocii, Tracy Daugherthy demonstrează că a fost, dimpotrivă, un scriitor profund și original, că piesele și fragmentele de informație reunite cu rafinament in bricolajele lui iși au originea in marea cultură, că și-a șlefuit cu stăruință de perfecționist stilul și chiar și cele mai aparent gratuite experimente au o marcată dimensiune socială (inexistentă la metaliteratorii care respectă cu strictețe dogmele formalismului
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
și eu, alături de Ion Vianu, Vasile Ernu și Ardian-Christian Kuciuk. Invitațiile ne-au parvenit prin Centrul Național al Cărții, departament al Institutului Cultural Român, copartener al evenimentelor. Între moderatorii discuțiilor s-au aflat Richard Swartz un intelectual suedez de mare rafinament, recunoscut în toate mediile editoriale din Germania, mai ales pentru simpatia pe care o are pentru literatura estică, și traducătorul excepțional Georg Aescht. De departe, cea mai impresionantă manifestare a fost Balkan Night, o mega-lectură derulată de-a lungul nopții
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
David Kepesh, se transformase nu într-o gânganie, ca la Kafka, ci într-o glandă mamară gigantică), sau resuscitând personaje a căror moarte o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri de oglinzi menite să reflecte fațetele multiple ale personalității protagonistului. In The Humbling rămân prezente, obsedante, temele lui din totdeauna: arta, erotismul, celebritatea, moartea, plus, în ultimele cărți, decrepitudinea ca urmare inevitabilă a
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
și luîndu-și ca partener pentru imaginea plastică pe același artist Dionisis Christofilogiannis, alături de care a mai lucrat și la unul dintre cele mai bune spectacole ale sale, Block Bach, Răzvan Mazilu a realizat un spectacol încărcat de poezie nostalgică și rafinament. Deloc ușor de realizat, evocarea lumii excentrice a unui dandy, Aubrey de Vere, personajul evocat de Mateiu I. Caragiale în nuvela de la textul căreia a pornit coregraful, a fost împlinită pe toate planurile: al interpretării personajului întruchipat de Răzvan Mazilu
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea perioadă. Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur), cât și datorită întrebărilor pe care le ridică, multe încă fără răspuns. Unde sunt morții
Cucuteni, o civilizație mai veche decât Mesopotamia, aproape uitată, în loc să devină brand de țară by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63411_a_64736]
-
vremurile bune, când era domnișoară, de bucătărie se ocupa o bucătăreasă, sub supravegherea și cu ajutorul bunicii mele, Frida. Aceasta alcătuia meniurile zilnice după ce se consulta cu soțul și stăpânul ei, Efraim, zis Mache, director de bancă și gourmet, dedat la rafinamente culinare din timpul studiilor la Paris.” Despre „mâncărurile mizeriei” din primii ani ai comunismului povestește Gabriel Liiceanu: „La prânz. Se alternau două feluri de mâncare: într-o zi felii de pâine neagră prăjită în untură, (eventual unse cu usturoi), excelente
Povești cu savoare by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4704_a_6029]
-
bănuiesc că, pe parcurs, va putea cînta și cu voce de soprană. Am putut anticipa aceasta observînd cu cîtă naturalețe a interpretat finalul ariei din opera Orfeu și Euridice de Cristoph Willibald Gluck, final pe care îl evită destui contratenori). Rafinamentul vocal bine condus, folosirea cu acuratețe a registrului natural, timbrul luminos, subtilitatea interpretării, prezența scenică - toate acestea și încă alte calități despre care ar putea vorbi mai bine specialiștii în domeniu mă fac să cred că Bogdan Chenciu are toate
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
sau dacă plecăm în vacanță și lăsăm acest Guvern anchilozat, pradă tuturor acestor campanii care nu intră în vacanță. Cam asta este întrebarea majoră la care trebuie să răspundem, pentru că nu mai avem de-a face cu niște dispute de rafinament juridic, cu niște mici neînțelegeri, avem de-a face cu chestiuni de fond”, a declarat Antonescu. “Avem o CCR care ne spune foarte clar că noi ca Parlament nu avem dreptul să îl delegăm pe premier să meargă la reuniunea
Antonescu către USL: Vă asumați rolul de a face ordine? () [Corola-journal/Journalistic/43987_a_45312]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Adrian Alui Gheorghe ilustrează un fenomen interesant al poeziei noastre de azi, care s-ar putea amplifica. Obosită de povara neagră a angoaselor, de goana după originalități cu orice preț, ajunsă la o saturație a rafinamentelor, aceasta s-ar putea întoarce înapoi, către energiile primordialității. Așa-zisul postmodernism, față machiată a modernismului pentru a nu i se vedea pe scenă ridurile, s-ar putea să facă loc unor viziuni regeneratoare. O asemenea experiență ne-o propune
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
dorul lor de-atunci/ Să te-mbeți în amintire de livezi și de legume/ Pân’ la dealurile tale așteptând să mai ajungi” (Vedere). Lumea satului, matrice arhetipală a viziunilor lirice, e conturată în versuri limpezi și precise, eliberate de orice rafinament inutil, de orice artificiu retoric, versuri ce refac o întreagă atmosferă, un întreg ritual al copilăriei, prin exercițiul evocator al cuvântului frust, cu arome regionale (nime, blid, ferești, ler, cărpător): „Acele nopți de iarnă se-ntorc, acele nopți/ Când aromeau
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
care nu știe, ci cu siguranța celui care a aflat. Iubirea din Poemele luminii e, într-un fel, a copilului, gata să îmbrățișeze tot ce întâlnește și, în același timp, a celui care, știind că pierde necontenit ceva, prețuiește, cu rafinament și voluptate, ceea ce mai are. Așa încât sentimentul, deși pare exploziv și juvenil, e, în realitate, complicat, pătruns de dulci otrăvuri, de energii infinite și nu prea, pregătind verile de noiembrie. Începutul își presimte, supus ciclurilor lumii, tainelor luminii, sfârșitul. Un
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
dificultate, aceea a Annei Bollena, din opera cu același nume de Gaetano Donizetti, este o piesă de rezistență pe care nu multe dintre sopranele lumii au avut-o în repertoriu, interpretată în culori bogate, cu o voce spectaculoasă. Prezența vocală, rafinamentul coloristic al timbrului, forța și subtilitatea exprimării, spectacolul vocal, precum și atitudinea scenică au putut convinge că masteranda anului IV Clara Toplicianu este de pe acum o artistă în cel mai deplin sens al cuvîntului. Aria Giuliettei din opera Capuletti și Montecchi
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu de muzică, dl. Hugo Hauptmann, un om extrem de cultivat, de-o mare sensibilitate și de-un rafinament înnăscut. Îi datorez mult pentru felul în care, la vârste ale iresponsabilității, precum copilăria și adolescență, a știut să ne conducă prin labirintul fermecat al muzicii clasice. Dacă e adevărat ceea ce-mi spun unii prieteni, flatandu-mă și exagerând
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu de muzică, dl. Hugo Hauptmann, un om extrem de cultivat, de-o mare sensibilitate și de-un rafinament înnăscut. Îi datorez mult pentru felul în care, la vârste ale iresponsabilității, precum copilăria și adolescența, a știut să ne conducă prin labirintul fermecat al muzicii clasice. Dacă e adevărat ceea ce-mi spun unii prieteni, flatându-mă și exagerând
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei/ poeticii lui Foarță: „N-ai vrea să știi, și tu, ce carte,/ de care nu se mai desparte,/ citește acest vrednic
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Petre Stoica la Jimbolia, Mircea Ivănescu la Sibiu, sub semnul unei redefiniri. Re-găsiri. Ion Mircea (Mircea care încheie careul „Mircea”) vine din Clujul miracolului echinoxist. Este un mare poet, care la Sibiu regăsește traseul unui homo religiosus fără a abandona rafinamentul, transparența, rețele simbolice ale scrisului său de tânăr cărturar. Va scrie aici cel mai frumos poem al Centrului - al Albei Iulia. „Alba Iulia, Alba Iulia/ putrezim în memoria ta/născuți și nenăscuți, vii și morți/ putrezim în memoria ta/ mici
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
aflăm, direct din mormântul fetiței pentru care se dăduse Clovny peste cap la început.) Aici, cultura nu-i mai aduce prejudicii autoarei. Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând stărilor alchimice, dovedesc nu doar un rafinament de suprafață, ci și un instinct poetic real. Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei Militaru: „E calea mântuirii sodomia
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]