2,318 matches
-
cel bancar. Sau să solicit direct transferul lunar?) 26 iunie De ce or scrie oamenii chestii din astea? Semnătura lipsește: Director Lennart Siljeberg, Inspectoratul de Stat pentru Animale Căsuța poștală, Stockholm I Șobolan impotent ce ești. Suntem demult cu ochii pe rahatul cu care te ocupi. Mă, cur gras, dacă tu crezi că o să ieși basma curată, o să te lămurim noi cum stau lucrurile. Un imbecil râios ca tine ar trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ce ești. Suntem demult cu ochii pe rahatul cu care te ocupi. Mă, cur gras, dacă tu crezi că o să ieși basma curată, o să te lămurim noi cum stau lucrurile. Un imbecil râios ca tine ar trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu până la ultimul gram. Lennart, faci parte din elita lingăilor și trepădușilor de la stat. Te fâțâi ici-colo și-ți închipui că nu știm din fir-a-păr tot ce ții tu zăvorât în fișetul ăla verde
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
moș "Bertram". E de părere că Bertram e mai zdravăn decât mulți alții. Are o vastă experiență de viață și în plus e "haios" să poți să pleci de capul tău când ajungi la o anumită vârstă. Fiu-su "mănâncă rahat" despre Bertram ca să-l poată băga la azil. N-a auzit niciodată că moș B.-A. n-ar fi în stare să ajungă acasă singur. Johan zice că-i o tâmpenie, că "până acum nu s-a rătăcit niciodată". Moș
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care o ducem cu noi peste tot În viață, se dezvoltă din aceste două extreme. — El a studiat medicina, Îi șoptesc trăgându-mă prin iarbă mai aproape de ea, În timp ce Andrei Își articulează neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-mi voi vedea romanul tipărit. Cu atât mai rău pentru el, Îmi spuneam, cu atât mai rău pentru jegurile astea comuniste care se joacă cu forța cuvântului tipărit, mai eficientă decât orice armă și orice armată. Aforismul ăsta de rahat flutură Încă pe buzele bestiei din șapte tone de bronz. Știam, dintr-o joacă nevinovată, fără intenție sau cu bună știință, se poate isca o tragedie și un măcel atotcuprinzător. Vorbele pot ucide, desigur, dacă nu cumva tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dați seama unde o fi dispărut așa din senin? Pe mine unul mă cam scotea din sărite. Se vedea că-l ajunseseră cele șase-șapte cutii de bere pe care le băuse și prea Își lua În serios misiunea asta de rahat pe care de bună seamă că moșu’ i-o Încredințase. Ăsta-l pusese la cale, era limpede, iar pe de altă parte era și plăcerea lui să facă pe anchetatorul subtil. Uite cum mâncăm și bem și dăm și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poate mai bine ca să ne vedem scăpați și de ăsta. Am rămas stăpâni peste toată Unitatea pentru următoarele două-trei zile. Soarta noastră atârna acum de felul cum ne mișcam, să ne mișcăm mai altfel, desigur, știa Andrei al meu ce rahat mănâncă, dar cu cât ne vom mișca mai repede, cu atât vor fi mai mari șansele noastre de izbândă. Fusesem și altădată stăpâni pentru câteva zile, fără să ne Învrednicim să lichidăm averea moșului În câteva ceasuri. Păi cam asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și i-am dat banii Înapoi. Acolo-i locul lor, cel mai bine stau la el În buzunar banii ăștia. Și dacă aș mai face astfel o prostie, ce-ar mai conta o linguriță de zahăr la un vagon de rahat, că tot nu-i schimbă gustul. Probabil că așa mi-am scris și-mi voi scrie romanele vieții. Toată istoria asta vastă e menită să curgă din prostie-n prostie și din greșeală-n greșeală, până nu voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am spus ca să știți ce vă așteaptă. Nu mi-e nici mie ușor, și la prețu’ ăsta să ziceți mersi. Suntem În război, și-n loc să stau acasă să-mi văd d-ale mele, Îmi risc pielea pentru un rahat de zece mii de lei. Da’ am zis că treacă, și numai de obrazul lui Pepino, că i-am promis și el a tot insistat. - Mmmmâââomoarămmmmââ... omoarămmm... omoară! - S-o fută pe mă-sa! Sfinte Dumnezeule, cum o să tragă În noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din apropiere arătau de altfel noi și rearanjate de curând și zadarnic ne-am fi uitat după urme de răvășeală și cioburi. Măturaseră și făcuseră ordine. Deși am venit cam cu noaptea-n cap, uite că s-a terminat. Ce rahat de revoluție au mai făcut și ăștia de a ținut așa puțin? Nu mai era chiar nimic de văzut, și oricum sosise momentul să-l luăm mai din scurt pe Hansi. Continua să ne dezamăgească. Pe lângă că o lăsase moartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
au Împușcat și ne-au hăituit și-acuma tot ei taie și spânzură și vă țin ca pe proști aici ca să-și facă jocurile, să emaneze și să se instaleze ca aleși ai poprului... - Știu. - Atunci hai cu noi. Ce rahat de Revoluție mai faci aici În metrou? Hai, Ortansa, te rog... - Nu merg. Ți-am spus că nu merg. - Las-o, spuse Carol. Las-o că-ți spun io... Am plecat cu Carol și-n drum spre demisolul meu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
una alta, o pâine de mâncat, o Înlesnire, o posibilitate de afirmare? Pe toți Îi rezolvă Restoiu și trustul lui și nu făceam nici eu excepție, de vreme de pe banii lui stăteam acasă pe post de dădacă, ca să-mi scriu rahaturile de romane. În schimbul divorțului, Ortansa i-a cerut o casă, ceva ca un apartament cu două-trei camere, unde să-l poată primi În condiții cât de cât pe măsura personalității sale și unde să-și crească copilul. Și Gabriel ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cei de pe listă niște personaje, ca membri ai unei Uniuni a Marinarilor Suferinzi de Rău de Mare, care n-ar fi putut exista altundeva decât În acest loc de verdeață și răcoare. Da’ cu poporu’ ce-ați făcut, mâncătorilor de rahat ce sunteți? Unde v-a fost mintea și sufletul, trențe ordinare? Pe cine omagiați și pe cine lingeați? Cu bale la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur l-a lăsat În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat. Acolo s-a Împrietenit cu Neli și cu frate-său. Ei sunt de prin Făgăraș, Încă n-a ajuns cu Neli pe-acolo, da’ nu se știe dacă la iarnă. Până atuncea mai e destul, vere, cine știe ce s-o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oroare s) irosesc timpul oamenilor care sunt ocupați și au multe probleme. Îmi amintesc o anecdot) despre Lyndon Johnson - unui ziarist, pe care Il intimidase și care abia Ing)ima câte ceva, emoționat, presedintele i-ar fi spus: „Ce Întrebare de rahat mai e și asta, că s) i-o pui conduc)torului celei mai puternice națiuni din lume?”. Cât de bine Îl Înțeleg pe Samuel Johnson, care nu era dispus s) fac) schimb de amabilit)ți cu suveranul s)u. Ins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
îl roagă să le povestească despre revolta de la Brașov. Deportații fugiți de la locurile de muncă unde fuseseră repartizați în urma procesului erau considerați evadați și tratați umilitor de către cadrele Securității, cu discursuri de tipul: „Mai bine te făcea mă-ta un rahat, măi, pleava societății!”; sau „Mai bine se pișa mă-ta, decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 133, 135). Foarte rar (au fost asemenea situații), supraveghetorii din deportare sunt umani. A fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a palatului, amintind că "istoria patriei nu poate fi narată fără marile izbânzi de sub domnia unor monarhi luminați". Se pare că, pe vremea instaurării Celei de A Nouăsprezecea Republici, aripa radicală a avut câștig de cauză. "Vremurile se schimbă, doar rahatul rămâne același", după cum a declarat la Cluj (România), cu ocazia primirii înaltului titlu academic Doctor Honoris Causa, scriitorul Antonio Lobo Antunes. 71. De ce Rakavanda Nouă? Una dintre primele întrebări ce survin de fiecare dată, atunci când un străin face cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ceea ce mănânc”, „Mănânc atât cât am și dacă nu este prea scump”. Sau „Mănânc ce vreau, când vreau”, „Nu țin regim, altfel mi-ar fi foame după jumătate de oră și în plus mâncarea de regim are un gust de rahat [sic]”. În schimb, comentariile femeilor erau diferite: „Nu mănânc niciodată fără să țin cont de conținutul alimentelor”, „Nu mănânc niciodată sandvișuri pentru că au prea multe calorii”. Acest tip de comentariu indică până la ce punct este importantă informația pentru femei în
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae și poporul/Arendează viitorul" răsună din fântânița closetului, performatnnn de o mulțime de gălătuși ejectați de spectatorul producției onirice. Unde diversiunea faptului divers transformat în divertisment ne face să "suportăm mai ușor holonul ăsta de rahat", pe care ajungem, paradoxal, să-l iubim, "cu toate imperfecțiunile și stereotipiile lui".ooo La vremuri tulburi, ape tulburi, personaje tulburi care cultivă ambiguitatea (din considerente estetice, cum va spune al un moment dat un disident), relațiile amestecând stilul autoritar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
atât de idioată acum... Dumnezeule, ce urlă și Lucy asta. Și acum ridică vocea și Tom, apărându-se. — În seara aia când ne-am dus... n-ai făcut decât să te plângi încontinuu... făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de idioată acum... Dumnezeule, ce urlă și Lucy asta. Și acum ridică vocea și Tom, apărându-se. — În seara aia când ne-am dus... n-ai făcut decât să te plângi încontinuu... făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Numai despre asta vorbesc toată ziua. — Foarte de înțeles, spune Danny. Se pare că va fi ceva absolut extraordinar. Catherine Zeta-Jones o să-și muște mâinile de ciudă. — Catherine Zeta-Jones? spune Suze brusc interesată. Ce vrei să spui? Împietresc pe loc. Rahat. Gândește-te repede la ceva. — Danny, spun în treacăt. Am impresia că redactorul-șef de la Women’s Wear Daily e pe undeva pe aici. — Pe bune? Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mortală! Christina? Mă răsucesc pe călcâie și simt că nu mai am aer. Christina se află exact la intrarea în raionul de shopping personalizat, și discută cu șefa de la resurse umane. — Ce linie nouă? zice, ridicând ochii. A, bună, Becky. Rahat. Trebuie să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atac de cord. Dacă murea? Ar fi putut spune că a avut o viață împlinită? — Îhm... — Eu, de exemplu, am avut o viață împlinită? Spune-mi sincer, Becky. Uită-te la mine și spune-mi. — Păi... ăă... sigur că da! — Rahat. Ia un comunicat de presă de la Brandon Communications din apropiere și îl privește. Asta a fost viața mea de până acum. Informații fără nici un rost. Spre uimirea mea, începe să rupă comunicatul în bucățele. Bucățele de hârtie fără absolut nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să strici iar totul, asta vrei, nu? — Suze... — Exact în clipa în care situația e din nou sub control, tu vrei să arunci iar totul în aer! Exact în clipa în care, o dată în viața ta, nu mai ești în rahat până la gât și pot și eu în fine să respir liniștită... — Suze... — Becky? Ridic privirea, speriată. Luke se află în pragul ușii, în boxeri și tricou și mă privește pe jumătate adormit. — Ce-i cu tine? spune. — Nimic, zic, acoperind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]