1,659 matches
-
Simona purta pretutindeni ca pe o rană sângerândă suferința, ce sălășluia în sufletul copilului ei. Această durere se suprapunea peste preocupările ei cotidiene; o însoțea când cumpăra lapte și pâine dimineața, când îl pregătea pe Răducu pentru grădiniță, când se reîntâlnea seara cu odorul ei, când citea în ochii lui toate întâmplările de peste zi și când auzea nelipsita întrebare: Dacă n-a venit până acum, înseamnă că e departe!?" Deși i se declanșau crize greu de stăpânit, Simona apela neabătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vii” când furnizează modele exemplare 1. Dacă în societățile arhaice acestea exprimau adevărul absolut, o istorie sacră (mitul fiind real, sacru, exemplară, noutatea lumii moderne se traduce printr-o revalorificare a lor la nivelul profan. Laicizate, degradate, completate, miturile se reîntâlnesc și în dramaturgia contemporană. III.1. Încercări în dramaturgia românească Teatrul veacului trecut cunoaște un reviriment al mitului antic și realizează câteva creații de incontestabilă valoare. Subiectul tragediei atrizilor enunțat de Homer va fi preluat de Eschil, Sofocle, Euripide, apoi
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani S-au dus din viață cei mai frumoși ani, Acum îmi deplâng viața de flăcău Cu capul așezat pe brațul tău... Sper în finalul vieții fericit, Sunt mulțumit că te-am reîntâlnit, Destinul mi-a surâs să regăsesc, Persoana ce-am iubit-o și-o iubesc...
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
Brăila, colegului Grigore Negură trimițându-i și noul volum cu următoarea dedicație: „Cu vechea dragoste de coleg de promoție, la care se adaugă și o strânsă prietenie de familie, ce ne-a legat din anii de după război când ne-am reîntâlnit și am fost martorii atâtor evenimente remarcabile din viața noastră și a Țării. Să fim sănătoși și să menținem legăturile sufletești dintre noi. Același de totdeauna, Alecu Mânăstireanu. Scrisoarea adresată cu această ocazie se prezintă sub forma următoare: Dragii mei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu făcea angajări. Într-o săptămână, și-a găsit de lucru la un hotel de cinci stele din Manhattan, pe un post aproape identic celui la care renunțase în Dublin. Printr-o întorsătură de evenimente din acelea bizare, l-a reîntâlnit pe tipul cu veverița, care nu și-a amintit de ea și i-a turnat aceeași poveste. Numai că de data asta nu mai erau la etajul cinci, ci la douăzeci și șapte. Chiar voiam să fac ceva diferit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu capul de o bârnă. Doare, dar nu insuportabil. Are vreo logică ce spun? — În mod bizar, da. Evident, știam de prima dată când ne-am întâlnit că se întâmplase ceva, se crease o conexiune. Apoi, faptul că ne-am reîntâlnit întâmplător după șapte săptămâni părea să fie un „semn“ că eram făcuți să fim împreună, dar nu voiam să îmi trăiesc viața călăuzită de „semne“, ci după fapte: 1) Nu puteam să neg că mă tulburase profund; deși insistam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
siècle". Autorul: Alfred de Musset. Ce decepție, însă! Nici nu mi-aș fi închipuit... "Ayant été atteint, jeune encore, d'une maladie morale abominable, je raconte ce qui m'est arrivé pendant trois ans..." Așa începe povestirea. Abia așteptam să reîntâlnesc pe nefericitul Octave, s-o revăd pe frumoasa Brigitte; să le strâng amândurora mâna ca unor vechi și buni prieteni; să le aud din nou povestea, să mă înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
băut, cineva a întrebat de bilet și-atunci bărbații au constatat că lipsește și el. Nenorocirea de hârtie care îi pusese pe toți pe jar dispăruse. Odată cu ea, și bunicu’ Vitalian. Urmele nu s-au șters însă definitiv. Îl vom reîntâlni pe Vitalian Robe în al doilea război mondial, la manșa unui Messerschmitt, deasupra Bucureștilor. Avionul scotea șuieratul ăla strident, ca de sirenă, când intra în picaj, copiii îl confundau cu Stuka, dar nimeni nu se supăra pentru atât: bunicu’ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
L-am întrebat: Ce vinzi, cui vinzi, unde vinzi, ce concurență ai? I-am explicat de necesitatea unei firme, a foii cu antet etc. Nici un efect, i-am luat banii am făcut ceea ce mi-a cerut. După două luni mă reîntâlnesc cu respectivul la un chef și-mi spune: nu a avut nici un efect reclama ta. Pardon, am replicat eu, ... Ți-am zis de la început că poți să-ți faci super reclamă, dacă nu ai fost în stare să pui o
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
el mai târziu și chiar am ajuns prieteni. Numele mic era Mircea. Dar toată lumea Îi spunea „căpitanul Oană”. Străinul aplecă privirile spre flăcările focului și rămase gânditor. Poate că nimic nu era Întâmplător. Nici chiar drumul prin pădurile Balcanilor. Se reîntâlnea, după nouăsprezece ani, cu amintirea tatălui său. Aceste Întâmplări se petrecuseră În 1443. Tatăl lui avea să moară un an mai târziu. Bătrânul observă că oaspetele era tulburat. Vru să-l Întrebe ceva, dar renunță. O ploscă plină cu șliboviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
detestă. 12 iulie 2005 Astăzi m-am întâlnit cu bancherul și avocatul Philippe G., cel care m-a ajutat de atât de multe ori în timpul studiilor mele de doctorat, cu sfatul și prezența sa atât de dreaptă, de "protestantă". Ne reîntâlnim în miticul café-restaurant Dorian, așezat strategic între cartierul băncilor și Universitatea din Geneva. Decor alb, elegant, clasic, plus cea mai bună cafea espresso din Geneva. La ora prânzului nu se mai găsea nici o masă disponibilă. Oameni de afaceri, "femei de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a devenit sfătuitor. Dovedindu-se istețimea copilului, l-a îndemnat să se întoarcă în lume, profețindu-i un mare viitor. Ajuns domn și, după o luptă cu turcii, fiind înfrânt, Ștefan rătăci iar prin acea pădure, unde avea să-l reîntâlnească pe sihastru. Acesta i-a dat oameni din pădurile care-i înconjurau schitul și chilia, iar Ștefan a promis să ridice aici un lăcaș vrednic de pomenire. Se zice că după ce i-a bătut pe turci, Ștefan și-a ținut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaspetelui și zise, către el: Serviți!... Și nu bănuiți!... Nici nu vă grăbiți!... Că după desert, avem timp berechet, să vă și odihniți oleacă. Întâlnirea noastră cu activul va începe la 16,30. Poate dura până pe la orele 18. Ne reîntâlnim aici. Apoi, la 20,45 aveți acceleratul spre Iași. Dar eu zic că ar fi mai potrivit să rămâneți la noi până mâine. Ar fi un prilej fericit să dați o raită pe la mănăstiri... Că Bucovina-i ca și poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Aproape neschimbat. Dar părul îmi pare oleacă mai rar și ușor brumat. Încolo, același băiat de țăran, glumeț, mucalit, pus pe șotii, bănuitor și iscoditor. După ce-a absolvit facultatea a primit repartiție la Institutul Pedagogic din Bacău. Ne-am reîntâlnit din când în când la Iași, la doctorat, fiecare la alt profesor. Acum, o luăm amândoi, la stânga, pe lângă glasvandul din hol, pe treptele ce duc la etajul trei, spre Rectorat, la sala de protocol, unde suntem chemați. Urcăm încet. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
trupele din țară. A intervenit și chiar a reușit să-l convingă. Acest lucru chiar Nichita Sugheievici l-a mărturisit în memoriile sale. Bițu a aflat că în acești ani, Bodnăraș era așteptat aproape în fiecare vară la Câmpulung. Se reîntâlnea cu câțiva colegi de școală primară și de la liceu. Aceștia, după ce lăudau regimul de după plecarea trupelor sovietice, nu ezitau să-i spună că după opinia lor, mai existau două hibe de înlăturat: colhozul și atitudinea față de Biserică. Bodnăraș era, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el... Într-un an, în 2002, coana Zitta a revenit la Suceava. Era într-o vineri, în toiul verii. Sâmbătă s-a dus să se coafeze. I se făcuse dor să meargă la Catedrala Catolică din fața prefecturii și să se reîntâlnească acasă, la Florinel, cu Bițu și cu rudele de-aici. Mai ales că nepotul ei, băiatul Corinei, își modernizase casa. Mai înălțase încă un etaj. Îi pusese și un acoperiș nou, de tablă zincată ajutat și de ea, de bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a intervenit, decis să-și salveze fratele, ceea ce confirmă opinia cercetătorilor, între care Dimitrie Vatamaniuc, considerând că în asemenea condiții poetul suporta condiția de "deținut politic". Așadar revenirea lui Maiorescu la sentimente mai bune și încercarea sa de a-l reîntâlni pe Eminescu, după călătoria acestuia la Viena, pun în evidență alterarea relațiilor dintre cei doi. "Maiorescu l-a evitat ostentativ", notează Theodor Codreanu. De altfel, criticul grăbește expedierea poetului spre Iași, de unde și asigurarea clară că în felul acesta Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari, de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atâta distructivitate pentru întreaga comunitate omenească. După-amiaza, Marianne Sandels îmi telefonează - a murit Vasko Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola” care ne-a invadat simțurile aici, în Vest. Apoi m-a invitat la dans, deși se știe că nu obișnuiește să danseze, și eu l-am refuzat, fiind angajată într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte cunoscut. Cred că unii scriitori știu mai bine decât doctorii. Câteva însemnări despre vizita în România, după 20 de ani de absență, între 20 și 24 mai. Pe aeroportul Arlanda, apoi în avion, peste tot emoția mea de a reîntâlni timpul, spațiul, natura cu ființele care mi-au fost apropiate a fost mare, aproape insuportabilă. Noroc că prietenii suedezi Agneta (Pleijel) și mai ales Maciej (Zaremba), care deja trăise reîntâlnirea cu țara în care s-a născut, Polonia, m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În care numai durerea rezistă Și pentru ce îmi bate inima Prin tristețile pe care le îndură Tu care mă aștepți, o inimă amabilă, Nu știi că mă azurez Ca să te reîntâlnesc mai subtilă Sunt soldatul albastru al unui vis Gândește-te la mine pierzând rațiunea Văzând visul care se împlinește Confundându-mă cu orizontul De fiecare dată când ochiul se înalță O, tu, iubită fără speranță La care mă gândesc deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și s-a așezat. S-a uitat la mine o vreme; făcuse crețuri în jurul ochilor și avea o față pământie, vicleană, liniștită, de comentator. Și totuși, de ambele părți, pe cât ne-o îngăduiau circumstanțele, ne bucuram amândoi că ne-am reîntâlnit. Te-ai speriat la ușă? m-a întrebat. Doamne, sigur... ce credeai? i-am zis, zâmbind. Ai rămas același bleg ca întotdeauna. Ești în stare să te lași lovit de un tren și să crezi că e ceva grozav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai place de mine în pat oricum. Dar de ce vorbim de mine? Tu ești băiatul minune. Și ce naiba faci sau crezi că faci? Era să mor când te-am văzut că ochești cărțile alea. Ce frumos mod de a ne reîntâlni! Augie, escrocul! Nu era doar deznădejde în glasul lui; în parte părea mulțumit. — Nu sunt escroc sută-n sută, Jimmy. Da’ și dacă faci din când în când pe pungașul, asta nu se leagă deloc cu ce-am auzit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne fac o impresie bună. I-am explicat de ce aveam nevoie de bani, dându-i de înțeles că eu eram iubitul lui Mimi, pentru că altminteri ar fi fost greu să îl fac să priceapă; și deși era curios că îl reîntâlneam pe Jimmy în postura polițistului care mă prinsese, m-am simțit foarte ușurat și cuprins de melancolia și sentimentul peradoxului care însoțeau această stare, în care trebuia să continui să caut bani și să rezolv tot ce era de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pădure, urmând să facă să facă vizite regulate la groapă, pe măsură ce se scurgeau lunile și anii, și se schimbau anotimpurile, și florile sălbatice năpădeau locul; și nimeni nu bănuia nimic. Uneori visa că o ucisese pe Stella și apoi se reîntâlnea cu ea brusc, vie și teafără, dar își dădea seama că de fapt nu era ea, ci o soră geamănă de a cărei existență nu știuse niciodată. „Cum dracu am putut face una ca asta?“ se gândi el, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]