725 matches
-
e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei.): Mă tem c-am exagerat și noi puțin... DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi-nțeles? BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de data asta tace. BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la cinci-șase sute de kilometri depărtare: am dormit peste patru ore... la o viteză de 150 km/oră... - Dar la o viteză de zece ori mai mare? De unde știți că n-ați fost transferat Într-un avion, de exemplu, și reașezat ulterior Într-un autoturism? - Imposibil, când m-am trezit, mă aflam În același vehicul... - Sunteți absolut sigur că era același? Nu, nu eram, toate autoturismele de aceeași marcă seamănă Între ele. - Încă ceva: sunteți foarte convins că somnul a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe un dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rău, îl cunoșteam destul de bine... Nu era un om aprins, era echilibrat, de cuvânt, și mai curând vesel. Familia e distrusă... Dumitale cum îți mai merge? Cum te-mpaci cu noua locuință? Dan dădu să răspundă ceva, însă Peppin se reașeză la birou. Avea caracteristica oamenilor care vorbesc mult: asculta puțin. La etaj, în biroul primului redactor, discuția se lega mai greu. Fratele lui Peppin, Pavel, fiind de mic în preajma unei persoane vorbărețe, devenise taciturn, iar Procopiu, care avea o nevastă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau oricine, iar acum mi-a spus că i-a dat plicul. Între Nicu și Alexandru, să mi se dea voie să-l cred pe Nicu. M-am sculat în picioare, dar, amintindu-mi că n-am corset, m-am reașezat repede, fiindcă mascam mai bine lipsa obiectului de îmbrăcăminte și cred că m-am înroșit puțin. Se vede însă că a observat imediat, fiindcă a rămas cu ochii la rochia mea și tocmai la talie. De ce m-ai căutat luni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare restaurant de lux. Apoi au venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat direcția de mers. Dosarul Mobulului Moni a fost redeschis. Rejudecat. Reformulate concluziile. Mobulu repus în toate drepturile, de care anterior fusese deposedat. Reașezat în rândurile păsărilor măiastre de pe crengile politice. A pretins postul de șef al jandarmeriei române. L-a obținut. Nu s-a mai mutat din casa din care a fost luat de mascați. Fostul proprietar n-a voit să i-o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce nervii, și să-mi abandonați tronul, cine știe pe unde, ci, să-l duceți și să-l așezați, frumos, de unde l-ați luat, și, să-l reașezați, exact așa cum l ați găsit. Cu mulțumiri, Sulfina Barbu. Măi, ce bătrână cu minte, și Sulfina asta! Cum a putut, oare, să prevadă, că, unii ca noi, vor fi în stare să facă ce am făcut noi. Acu, lasă întrebările
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele inutile, asigurând dezvoltarea normală a plantelor de porumb, care acum nu erau mai mari decât o palmă de om. Ieri, însă, a intervenit ceva neașteptat, neobișnuit, și, într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-ar fi fost Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit Însă prin câteva gesturi măsurate, și-a reașezat coroana pe cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cunoașteți deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată. Ridică scurt de pe genunchi poșeta mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide, scoate țigările, cutia de chibrituri, reașază poșeta în poală. Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața zilei. Calculează secțiunea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului. Precis că o să fie coadă lungă și exemplare puține. Revine în sală după mai bine de o oră. Ține sub braț, învelit în hârtie cafenie, prețiosul trofeu. Se reașază, vinovat, la birou, trage cu prudență volumul din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt tace, privește în altă parte. Nu găsește răspunsul opor tun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua aceea... Învățătorul trecu lîngă fereastră și, stînd În picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite În deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred Însă că-l vor ține mult. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iar la urmă, aducîndu-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări de la toți, În special de la Ana care mi-a spus că vă așteaptă de Crăciun. - De Crăciun nu pot, dar la vară, da. Învățătorul continua să reașeze, Împingînd cu degetele lui subțiri, florile din vaza Gallé, uitîndu-se pierdut pe fereastră. 25. Asta a fost atunci, În noiembrie 1954. Potrivit Înțelegerii avute cu Învățătorul, Începusem să trimit pe numele lui - chipurile restituirea unui Împrumut pe care l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
odăii. - Mă asculți, sau preferi să te uiți pe fereastră? - Te ascult, spuse Lorinț, dar nu mă pot reține să nu privesc pe fereastră. Niciodată toamna nu fu mai frumoasă... - Atunci, hai în grădină, să vorbim despre altceva. Lorinț se reașeză în fotoliu. - Nu, nu, ți-am spus foarte sincer, mă interesează. Pentru că, ori eu nu înțeleg nimic, ori tu faci, undeva, vreo confuzie... - Nu fac nici o confuzie. Ți-am citit și fragmentele din scrisoarea lui Adrian. Totul a pornit de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căutat ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu individul acela cu pelerină, știi care... Tipul despre care spuneai că dacă s-ar putea dovedi cu precizie... Ulieru se apropie în vârful picioarelor de ușă și o deschise brusc, privi în dreapta și în stânga, apoi se întoarse și se reașeză pe scaun. - Cred că nu e în toate mințile, continuă Pantelimon. - Ai vorbit cu el? - Doar câteva cuvinte. N-am apucat să-i vorbesc mai mult, pentru că... E o poveste întreagă. - Dar ți-a spus el ceva despre Slatina? - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreme în preajma trandafirilor. - Atunci sunt somnambul! exclamă. Pentru prima oară în viața mea am avut o criză de somnambulism! Profesorul se ridică brusc, se îndreptă spre fereastră și rămase câtva timp privind lung înaintea lui. Apoi se întoarse și se reașeză în fotoliu. - Asta am crezut și eu. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Când plantonul a dat alarma, doi oameni de serviciu, probabil agenții Siguranței, au alergat să cerceteze strada - nu știau că plantonul te descoperise deja - și au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ți vorbesc de ceva urgent și foarte important, continuă Profesorul. Ți-ai revenit? Crezi că mă poți asculta? Își trecu încet mâna pe frunte, și, cu un efort, izbuti să zâmbească. - Sunt chiar foarte curios să vă ascult. Profesorul se reașeză în fotoliu. - Spuneam că situația e mai gravă decât o bănuiam pentru că acum știm precis că Gestapoul va încerca orice - orice, repetă subliniind cuvântul - ca să pună mâna pe dumneata. Ai să înțelegi îndată de ce. Printre intimii lui Goebbels se află
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]