7,813 matches
-
ale vieții cotidiene, mai ales nocturne, dintr-un cartier al defavorizaților, - "Le Panier" - din Marsilia. Cu camera pe umăr (de unde senzația de participare, de privire "din interior"), cu actori neprofesioniști (toți prieteni ai autorilor), cu un atașament aproape documentar pentru real (o Marsilie mai autentică și mai vie ca niciodată) și cu un personaj - comentator permanent - muzica rap - filmul Comme un aimant impune o atitudine, un mod - angajat și angajant - de a privi o realitate umană și socială din Franța actuală
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
pentru a-i înșela pe dușmani, așteptînd ca adevăratul Ulise să-și regăsească lăcașul dintotdeauna" (Jean Starobinski). Aidoma metodei ironice pe care se întemeia maieutica lui Socrate, ficțiunea artei se asociază cu o iluzorie fragilitate, cu o umilitate care descumpănește realul ostil, îl face să-și piardă certitudinile. Arta e o ironie ontologică: Dacă acceptăm ce spune Kankélévitch, că oamenii pierd în contact cu Socrate securitatea înșelătoare a falselor evidențe, căci nu mai poți dormi liniștit după ce l-ai ascultat, cei
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
modelează și normează cu facilitate o lume paralelă, sursă nesfîrșită de iluzie și dezamăgire. Prezență și absență Gîndirea fictivă este desigur mereu prezentă, după cum spuneam - prin repetiție - adică neținînd seamă de prezentul unui fapt care "se petrece în mod inevitabil" - "realul", care prinde și ocupă tot spațiul existent al eului și lasă desigur prea puțin loc pentru altceva. Faptul real pe care apoi timpul îl alungă înapoi, în trecut este înlocuit cu altul asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe... Ficțiunea
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
mări de viață și moarte. Viața și moartea sunt legate între ele în același fel și se cuprind între ele pentru că nu pot fi despărțite. Trebuie să înțelegem că lucrurile nu pot fi concepute în altfel decît - existente. (Spinoza) Consistența realului De aceea aspir, doresc modul de viață al prezentului, modul existențial al afirmării, al faptului de viață, de gîndire, irefutabil prin evidența lui. Sunt conștient de faptul că el cuprinde în însăși ființa lui toate celelalte foste sau viitoare prezențe
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
consistență, își pierd apoi greutatea, se ascund în trecut, dar revin mereu, mereu cu putere mai multă sau mai puțină. Marea, marea gîndire cuprinde totul, absolut totul în strînsoarea ei. Aș numi legătura asta, strînsoarea asta - consistența de moment a realului. Adică prezentul este consistent tocmai pentru că gîndirea îl îmbrățișează acum cu marea ei putere. Dar lucrurile se schimbă și consistența lor poate varia. Și cei absenți pot deveni prezenți, în alt fel sau chiar în felul lor propriu, nu se
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
o ghicești la prima vedere. Foarte sensibil, atent, prietenos, dar capabil și de unele durități (cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se poate explica și aparent e
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
modelele literare", m-a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați? Amănuntele sînt deja cunoscute, dar poate este bine să le repetăm pentru a fi mai bine cunoscute de opinia publică. Exilul românesc a cunoscut mai multe etape. Cei
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
scriitură, stil și estetic. De aceeași părere era și Camus care se întreba pentru ce scriem, dar în special cum scriem: limbajul, sugestia, aluzia. Un creator descoperă o lume ascunsă cu ajutorul limbajului sau inventează o lume imaginară plecînd de la un real cunoscut? Două soluții posibile care nu se exclud. Cred că un autentic creator nu scrie pentru un cititor și nu se adresează unui anumit public. Un creator scrie, în primul rînd, pentru sine - altfel ar înnebuni - în dorința de a
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
de mai sus confirmă faptul că de multe ori realitatea depășește ficțiunea. Dar nu mi-ați răspuns la o întrebare: prezența mitului cu rol de catalizator al acțiunii în cărțile d-voastră se datorează cumva subestimării realității empirice? M.T.: Nicidecum. Realul trăirii trebuie antrenat în roman atâta vreme cât el are semnificație. Mitul prezintă avantajul unui concentrat de semnificații, în absența cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc uneori întorsături uluitoare
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Bogdan Iancu "Gheorghe Izbășescu se aliniază optzecismului cu aceeași detașare abulică față de real, pe care-l înregistrează cu cinism în toată derularea degradării și abjecției cotidiene, ca pe o diafragmă derizorie a propriei existențe." Iată cum îl caracterizează criticul Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
meritul actorilor. Akshaye Khanna, băiatul de bani gata, cucerește prin candoarea sa de-a dreptul perversă, rivalul său interpretat de Anil Kapoor încîntă persiflîndu-și înaintașii vestiți cineaști într-o manieră foarte modernă, iar Aishwarya Rai - Misa World 1997 - probează un real și complex talent, nu doar o fascinantă frumusețe. Calitate indusă filmului întreg.
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel Proust (1956), și Pierre Petitfils
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar este în aceasta și foarte multă durere, fiindcă umorul - umor se zice în românește? - vine de la suferință... R.B.: Aceasta este de fapt și condiția clownului, a circului. Vă simțiți aproape de
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana Crăciunescu și alții) sensibilizează ceea ce exponenți de limbă
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana Crăciunescu și alții) sensibilizează ceea ce exponenți de limbă germană ai tendinței numite ridiculizează cînd vor să denunțe eșecul civilizației de consum
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
insuportabil. Aceasta întrucît privește ideologia literară. Pe de altă parte un efect de distanțare de clișeele vechilor interpretări se impune și la nivelul înțelesurilor metaforice. Căci diferența între simbolism și expresionism nu este decît marginal terminologică. În realitate simbolismul ornamentează realul, supralicitează imagistic (pînă la incantație) posibilitățile limbajului, pe cînd expresionismul înclină spre grotesc și disonanță, altfel spus concentrează, simplifică, stilizează existența, dă prioritate unor proclamații anticonformiste, antirăzboinice, antiburgheze (în sensul ostilității față de cei ce desfigurează visul). Două articole apărute în
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
măsură -, și el răspunde cum nu se poate mai tranșant și semnificativ la eterna întrebare: viața imită literatura, literatura imită viața? Greu de spus, după lectura acestei cărți unde se explorează, în fapt, limitele (psihice, fizice) ale ființei. Efectul de real a deplin; totul pare (pentru că vine) de la fața locului. Nu sînt metafore obsedante, ci realități obsedante Nimeni nu scapă din Uniune", iată una dintre acestea, atunci, în anii '40 și atîtea decenii după); e loc însă și pentru dragoste și
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
său de judecător al lumii vizibile și să-și valorifice uneltele și tehnicile consacrate, iar, pe de altă parte, el este somat să ofere o nouă acreditare demersului său și să facă încă o dată dovada că în relația directă cu realul nu i s-au epuizat resursele și nici nu i s-au erodat mijloacele. Această probă de vitalitate nu putea fi nicăieri mai bine verificată decît în peisaj, în peisajul înțeles deopotrivă ca ambient fizic și ca spațiu consacrat al
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un alt nouăzecist, T. O. Bobe (născut în 1969, la Constanța) ne propune o soluție intermediară. Și anume o deschidere a realului (descris cu minuție și aplicație) spre vis, adică spre acea "poezie involuntară", cum ar fi spus Jean Paul, care-l corectează precum un factor aparent neutru. Independent de cel ce visează, visul e o speță de poezie obiectivă. Prin mijlocirea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
involuntară", cum ar fi spus Jean Paul, care-l corectează precum un factor aparent neutru. Independent de cel ce visează, visul e o speță de poezie obiectivă. Prin mijlocirea sa, subiectivitatea pătrunde cu sfială, aparent fără a atenta la crusta realului de la suveranitatea căruia, în tradiție caragialescă, producția în chestiune se revendică mereu. E o subiectivitate care nu se mărturisește, ci fantazează. Adică am putea spune că se mărturisește indirect. În centrul poemelor lui T. O. Bobe se află un personaj
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
că ele nu sînt doar sau numai concepte". Sau: "Un veritabil narcisist al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
descrie regimul de viață al celor patru filme, relația implicită a realizatorilor cu subiecții lor. O cameră niciodată inoportună sau impertinentă, o privire "umană" (nu, nu e întotdeauna astfel, chiar dacă întotdeauna în spatele camerei stă un ochi omenesc...), ce conservă haloul "realului", învăluind lent, întotdeauna de la distanța potrivită, lucruri și personaje. în bună măsură, probabil, o consecință a privirii îndepărtate (în spațiu și timp) a celor patru implicați în realizarea filmelor. Toți sunt tineri, detașați biografic de momentul istoric la care fac
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite"), pe coordonatele unui imaginar care echivalează o utopie pozitivă prin estetic, opusă utopiei negative a totalitarismului. Poetul își închipuie un Eden din care normele constrîngătoare
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
un cap retezat din care se scurg, odată cu materiile organice, fragmente de gînduri incomplet formulate și resturi din senzațiile înregistrate de simțuri cu o clipă înainte, toate acestea revărsate în grabă și luînd contact cu amalgamul opresant de elemente ale realului exterior printr-o flamă electrostatică". Sebastian Reichman - Audiență captivă, antologie alcătuită de Constantin Abăluță, cu aprobarea autorului, traduceri de Constantin Abăluță și Dan Stanciu, cuvînt înainte de Gellu Naum, postfață de Constantin Abăluță, București, Ed. Eminescu, 1999, 190 pag., preț neprecizat
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]