5,656 matches
-
din opera lui B.P. Hasdeu. Cercetările îndelungate în biblioteci din țară și din străinătate au demonstrat tenacitatea și capacitatea istoricului literar Stancu Ilin de a contribui la clarificarea existenței unor mărturii spirituale ale românilor în spațiul occidental și, desigur, la receptarea acestora în alte spații literare și culturale. Interesante sunt și epistolele lui Ion Taloș și Mircea Popa, autentici cărturari transilvăneni, care apelează, unul la o colaborare, iar celălalt la unele propuneri și oportunități generos sugerate de Stancu Ilin, intelectual format
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
lor și celelalte subunități ale acestora fără personalitate juridică - sunt obligate să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și, respectiv, serviciul public de televiziune; potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor celor două acte normative, nedeținerea de receptare radio sau de televizor constituie motiv de scutire numai pentru persoanele fizice, nu și pentru persoanele juridice (acestea plătesc taxele menționate indiferent dacă au sau nu receptoare). Bodor A. , Timișoara. Din câte avem cunoștință, în municipiul Timișoara sau alte localități
Agenda2006-33-06-01-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/285116_a_286445]
-
mai tânără cu 32 de ani, amintea în mai multe rânduri că polonezul era întâi de toate un hipersensibil preocupat, poate mai mult decât era cazul, de formularea prerogativelor sociale, irizând, deseori, în jur, umoare, contrariere, fiind aproape obsedat de receptarea lui în spațiul european. În special în cel francez. Livius Ciocârlie împărtășește cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică seninătate. Asta deși scriitorul nostru se
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
în prelungirea unei pagini dedicate micromonografiei lui G. Călinescu, I. Eliade și școala sa, Editura tineretului, 1966); secțiunea despre Gr. Alexandrescu - în „Familia”, nr.3, 1966, apoi în volumul Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, 1966 (în continuarea unor considerații privind receptarea poetului de către E. Lovinescu, G. Călinescu și S. Iosifescu); secțiunea despre D. Bolintineanu, mult amplificată - în „Caiete critice”, 1957, apoi în Scriitori moderni. Toate se vor articula, mai mult sau mai puțin revizuite, în I. Negoițescu, Istoria literaturii române, volumul
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată, orbit de lacrimi, amuțit de frământare, asurzit de profetica-i receptare a tuturor tunetelor și cutremurilor vulcanice care ne încojoară sau care se anunță în viitor, dansează, plânge, îmbrățișează... desgustător! Câteva versuri dintr’una din cele mai celebre poezii ale lui îmi vin în minte (pe care foarte deșteptul Paul Fechter
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
a operei: Seria Fundoianu - Fondane, Opere I; B. Fundoianu, Poezia antumă. Ediție critică de Paul Daniel, George Zarafu și Mircea Martin. Cuvânt înainte și prefață de Mircea Martin. Postfață de Ion Pop. Cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu. Editura Art, București, 2011, 386 p. Deși susțin de câțiva ani buni „cronica edițiilor” în revista „Orizont”, urmărind fenomenul în cultura română, nu credeam că se mai încumetă cineva la o asemenea muncă epuizantă, având în vedere
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Am întâlnit-o pe Mădălina Diaconu cu prilejul conferinței sale despre Constantin Noica și moștenirea europeană, organizată la Viena, sub egida Institutului Cultural Român și a Österreichisch-Rumänische Gesellschaft. A fost o bună ocazie să o provoc la un dialog despre receptarea filosofiei și a culturii românești, în spațiul austriac. Ce se știe, în mediul cultural filosofic vienez din care faceți parte, despre filosofii români și despre filosofia românească? Dar despre literatura română, despre România, în general? Prea puțin, traduceri filosofice germane
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
apărut tot în 2012, la Editura Humanitas.) Scrisori despre logica lui Hermes este o altă carte a lui C. Noica publicată în germană, la o editură germană. Cui aparține inițiativa editării acestor cărți? Cine face selecția lor? Ce știți despre receptarea acestora în spațiul cultural și filosofic germanofon? Un rol important, din partea românească, l-au jucat Societatea Română de Fenomenologie, precum și - în cazul lui De dignitate Europae - Editura Zeta Books (București), care achiziționase inițial drepturile de autor de la doamna Mariana Scherg
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
Hans-Rainer Sepp, editorul colecției „libri nigri”, în care au apărut ambele cărți ale lui Noica și care cunoștea faptul că prezentasem De dignitate Europae deja la conferințe și publicasem despre el, să scriu o introducere și să editez lucrarea. În ce privește receptarea celor două cărți, aceasta se înregistrează în domeniul nostru în decursul anilor, ceea ce însă, evident, nu ne scutește de obligația de a da un impuls corespunzător. Am discutat cu câțiva profesori și filologi din Viena care vorbeau la unison despre
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
evite, în cariera sa, exercițiul rutinier al cronicii literare. (Despre alte posibile cauze am scris, tot aici, cu alte ocazii). Sigur e că destule din studiile lui de amploare au funcționat în timp pe post de veritabile borne în istoria receptării câte unui autor. Când s-a pronunțat, de pildă, asupra poeziei lui Virgil Mazilescu a fă- cut-o atât de exact încât, practic, a patentat o sintagmă. Nimeni nu-l mai pomenește pe autorul Fragmentelor din regiunea de odinioară fără să
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
a lungul ei, diferă sensibil de un text aplicat pe una dintre cărțile ce compun această operă - și în care analiza versurilor se desfășoară pe un spațiu mai larg. Pe de altă parte, situația este diferită și de cea a receptării de primă instanță, printr-o cronică literară, a unui volum de versuri nou. Nu va mai fi vorba de o primă întâlnire cu o carte, ci de o relectură și o revizitare a ei, critică. Surprizele mai puțin plăcute ale
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
cea a celorlalți poeți importanți, care au reacționat - în modul și în poetica lor - inovației „perturbatoare” în sistem. Mai atenți cititori de poezie decât criticii de poezie sunt „numai” poeții înșiși. Un ultim punct pe care merită insistat este chiar receptarea critică a cărților luate în discuție. Aici lucrurile sunt întotdeauna complicate, fiindcă niciodată nu e spațiu suficient pentru prezentarea fie și sumară a tuturor contribuțiilor semnificative; iar cel mai mic spațiu este - frapant - tocmai în Istoriile literare care ar fi
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
neapărat vârsta sau studiile universitare, nefilologice, îl fac să se simtă un intrus în generația Cenaclului de Luni, ci o anume distanță structurală față de modelul mental al acestora. Oricum, revenind, afinitatea cu Dan C. Mihăilescu reprezintă o certitudine. Dosarul de receptare pe care această a doua ediție a Grădinii de dincolo îl anexează începe și se sfârșește cu referințele acestuia. Cronica din Luceafărul (nr. 9/ 1 martie 1980) mai cu seamă merită citită cu atenție. Avem în ea nu doar cea
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
pretenții. Iar mai tîrziu, la Chicago, am găsit cea mai convingă toare formă de libertate interdisciplinară. Între 2005 și 2006 ați fost invitat să ocupați catedra internațională la Collège de France. Ați resimțit o diferență, de imagine, de percepție, de receptare a mesajului, în Franța, față de universitățile americane? Mi-e greu să generalizez. Collège de France nu acordă diplome și deci se adresează nu studenților, ci unui public de oameni interesați de cultură și care, fiind de obicei ieșiți la pensie
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
nu studenților, ci unui public de oameni interesați de cultură și care, fiind de obicei ieșiți la pensie, au timp să asiste la cursuri. Deși aveam o anumită vîrstă, în amfiteatrul unde țineam conferințele eram, probabil, persoana cea mai tînără. Receptarea mesajului era extatică, dar nu cred că din cauza cursului, ci, pur și simplu, pentru că publicul venit la Collège de France știa că în principiu tot ce auzea era formidabil și că, deci, n-avea încotro, trebuia să se extazieze. Într-
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt sens, întreprinde și Christopher Domínguez Michael, eseist, romancier și critic literar mexican, în eseul La magia blanca de Pasternak, o analiză a receptării romanului Doctorul Jivago cu care scriitorul rus a obținut succesul răsunător la marele public și Nobelul în 1958. Comentând cele două posible lecturi, politică și estetică și polarizarea reacțiilor critice spre elogiu (Nicola Chiaromonte) și denigrare (Nabokov, Octavio Paz), autorul
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
delecta cu delicatesele corespondenței scriitorului. Motiv pentru care Dan C. Mihăilescu a întocmit o antologie esențială, din punct de vedere estetic, din epistolele clasicului, intitulată Cele mai frumoase scrisori. Îndrăznesc să spun că această ediție artistică este la fel de importantă, pentru receptarea de azi a lui Caragiale, cum a fost cea de Opere alese, în două volume, îngrijită și prefațată de Marin Preda în 1972. Atunci, selecția operată de Preda era menită, în intenția editorului, să corecteze imaginea deformată pe care interpretările
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
într-o măsură însemnată, relecturii pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la „momentul zero” interpretarea lui I. L. Caragiale. Fără a demonta receptarea mai veche, ci integrândo subtil, ea ne facilitează privirea în interiorul „pivnițelor” (cum spunea Jean-Pierre Richard) unei personalități artistice și umane ieșite din comun. Selecția lui Dan C. Mihăilescu se oprește asupra scrisorilor pe care Caragiale le scrie pentru 17 destinatari
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
opinii critice consacrate, adesea divergente, analizează și compară, este prin urmare obiectiv, onest și fără parti-pris-uri, ceea ce este o calitate fundamentală. El practică o tehnică extrem de curentă în lumea universitară americană, și anume o close reading (în combinație cu critica receptării și critica biografistă), dar tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
nu ar folosi, ci o posibilă combinație între cele două. Despre Faulkner este greu să scrii, poate mai greu chiar decât să îl citești. Chiar dacă îți place enorm. O personalitate dificilă, imprevizibilă, greu de explicat, o operă dificilă, cu o receptare pe măsură; asamblarea acestor termeni într-o ecuație viabilă și lizibilă pare un act de curaj critic nebun. Am îndrăgit mizele cărții lui Mircea Mihăieș, prezentate în textul introductiv, intitulat Nu-știu-ceul și mai-nimicul. Subscriu la ele și înțeleg perfect pasul
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
lor. Această senzație este dată de frecventele citate, adesea in extenso, a căror succesiune alcătuiește o implicită recreație critică a lumii faulkneriene. Monografia este construită pe criteriul tematic, subordonat întrebării „”. Capitolele ar fi răspunsurile pe care operele, dar și istoria receptării lor, le dau la această întrebare. În interiorul capitolelor tematice, după o scurtă introducere sintetică, analiza urmărește tema în succesiunea cronologică a operelor care o ilustrează. Capitolele mari se intitulează „Zborul și predestinarea”, „Blestemul și periferia”, „Neantul și melancolia”, „Inițierea și
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
important pentru români, maghiari și, de ce nu, pentru Europa Centrală și de Est, nu a fost niciodată relevat la întreaga sa valoare din cauza unor meschine frământări de natură extraestetică. Nu este intenția mea ca, acum și aici, să refac parcursul receptării acestei mișcări încă văduvite, mai ales la noi, de locul pe care ar trebui să îl aibă. Asemenea situații, cel puțin în istoria artelor vizuale din România, nu sunt singulare, și primele exemple la care mă gândesc sunt Avangarda sau
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
Cronicar Din Bucureștiul Cultural În BUCUREȘTIUL CULTURAL (nr. 118, octombrie) am remarcat grupajul de articole dedicate lui Marius Robescu. Daniel Cristea-Enache scrie despre romanul postum Trunchiul și așchia, publicat în 2005-2006 la Editura Muzeul Literaturii Române, roman lipsit de receptare critică la momentul apariției, iar doi dintre colegii de generație și apropiații poetului dispărut, e vorba despre Nicolae Prelipceanu și Constantin Abăluță, îl evocă în pagini emoționante: „Mă aflu într-o situație paradoxală ori de câte ori scriu despre colegii și prietenii mei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
fapt de literatură mai nou de 1750. Nu și George Ardeleanu: criticul alcătuiește un adevărat corpus de referințe, constând strict din textele care au întâmpinat, la apariție, volumul Incertitudini literare. Precedeul redă referințelor critice utilitatea exegetică și restabilește, totodată, peisajul receptării volumului și a autorului în epocă. Am lăsat intenționat la urmă studiul introductiv, deoarece merită o discuție aparte. Se știe că George Ardeleanu este și autorul monografiei de referință N. Steinhardt și paradoxurile libertății (2009). Studiul introductiv nu reia, totuși
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
principalei sale cărți, Mysticism, e menționată chiar și în articolele de dicționar. Valoarea ei este cea a unui ghid pentru publicul larg cultivat, care, pe fondul lipsei unor sinteze similare scrise de specialiști, s-a bucurat în epocă de o receptare superioară meritelor sale. Charles Williams, hermetist, poet și teolog în aceeași măsură ca prietena sa Evelyn, scria că Mysticism „was a great book precisely not because of its originality, but because of its immediate sense of authenticity“. 3. Loc psihic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]