827 matches
-
ale decorului în funcție de circumstanțele socio-culturale ale reprezentării, fie se încearcă o conservare cât mai exactă a timpului și a atmosferei evocate de autor. La originile teatrului occidental - în Grecia - nu exista decor. Hemiciclul reprezentând scena era gol, spectacolul constând în recitarea alternativă a textului de către cor și actorii mascați. Odată cu reapariția teatrului în Europa, prin intermediul misterelor medievale, a apărut un gen de decor simultan și simbolic. Dat fiind subiectul religios al pieselor, actorii evoluau în mijlocul unui decor format la stânga dintr-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Institut. Eram profesor acolo; Bibanul urma să fie profesorul acelei clase, eu eram doar în comisie. Toți am considerat că la acea probă Lamia fusese de nota 8, dar eu am notat diferențiat, în sensul că am dat 9 la recitare și 7 la improvizație, pentru că așa mi s-a părut că era corect. Bibanul spusese clar că n-o vrea la clasă, nu știu ce diferend era între el și Beligan, așa că ceilalți, mai înțelepți decât mine, notaseră ambele probe cu 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a Germaniei, astfel Încât această minunată țară a noastră să-și poată ocupa locul pe care-l merită În lume. Făcu o pauză. Poate că se aștepta să sar În picioare și să dau Salutul Hitler, pentru ca apoi să izbucnesc În recitarea a două-trei versuri din „Horst Wessel“, numai că eu am stat În banca mea, dând din cap cu răbdare, așteptând ca el să ajungă la adevăratul subiect al discuției. — Von Greis era instrumentul voinței mele, zise el mieros, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în tăcere. Este trimis la un spital cu cancer la pancreas în ultima fază. În timpul ultimelor sale clipe, o roagă pe soția sa să-i recite ultimul poem al lui Mao, „Nu e nevoie să pierdem timpul cu nimicuri”. În timpul recitării, închide ochii pentru totdeauna. Speră oare că Mao va fi mișcat de o astfel de dovadă de loialitate? Speră că Mao va fi, în sfârșit, satisfăcut că s-a dus acum pentru totdeauna? Poporul chinez se întreabă în legătură cu reprezentația premierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și-n piesa anterioară, autorul mizează pe repetabilitate : repetitivul devine, deci, eroul preferat al lui Silvian Floarea. În primul text, Actorul repeta Întrebări, aici - Ics repetă dialoguri cu diverși funcționari. Lumea pieselor stă sub semnul reluării textuale și nu numai. Recitarea merge pînă la absurd; după sute de drumuri, nu se rezolvă nimic. Ics e un Sisif modern care cară bolovanul de vorbe, pe muntele birocrației. Deși n-are șansa de-a intra În Sistem, primește amenințări ca și cum ar fi subordonat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apoi cu Încă 24 de luni, În aceeași localitate bărăgăneană, pentru că, În Închisoare, aș fi Întemeiat o organizație contrarevoluționară, numită România Tânără, care a constat În organizarea unui program zilnic de slujbe religioase ( În cursul dimineții), de rugăciuni și de recitări de poezii naționalist-creștine (În cursul serii). La asemenea activități, pe care le consideram inofensive și pacifiste, spiritual-creștine, i-am invitat să participe și pe căcăcioșii Alexandru Ivasiuc și Paul Goma (care erau prieteni foarte buni). Amândoi, mi-au dat același
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de microfon și, cu o pronunție americanizată, bolborosea ceva de neînțeles, acoperit imediat de hard-rockul care înlocuise langoarea beatlesiană 133 . Aveau să urmeze concursul "Miss Tabără" și parada măștilor de carnaval. Până atunci fusese destulă plictiseală: câțiva chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se schimbau mereu, se fuma țigară de la țigară, se rătăcea din loc în loc, cu sticlele în mâini. Pe banca mea, neștiut de nimeni, incapabil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
orei fiind mai ample, introducându-se momente și activități auxiliare, corelate interdisciplinar cu universul de cunoaștere al elevilor. De exemplu, în executarea cățelului, cele mai multe dintre etape sunt cunoscute din ora anterioară, “Elefantul”. Astfel, rămâne timp pentru intonarea de cântece și recitarea unor poezii legate de tema lecției. Timpul alocat lucrului independent al elevilor va fi mai mare, produsele finale fiind mai complexe: familia de căței, integrată în spațiul de viață (realizat prin alte tehnici de lucru specifice abilităților practice). Diversitatea modalităților
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
Regele și a vizitat camerele jupuite de mortar ale Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care cere, în versuri ritmate și în rime tumultuoase, să fie aflați și pedepsiți cei care au făcut toate câte le-au făcut. Liniște mare s-a lăsat pe când el cu voce tare tocmai a izbucnit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
poezii vindicative în care cere, în versuri ritmate și în rime tumultuoase, să fie aflați și pedepsiți cei care au făcut toate câte le-au făcut. Liniște mare s-a lăsat pe când el cu voce tare tocmai a izbucnit în recitarea versurilor, toți îl ascultă, primar, prefect, parlamentari care cordial și (puțintel) electoral se întrețin cu lumea, toți se opresc din vorbele lor, din discuții, din observații, din replici cam mondene și politicoase, toți ascultă izbiți de vocea lui stridentă, de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
copiilor în istoria românilor cronologia nu se știe exact și intuițiunea vremilor trecute li e dată elevelor (din nefericire după chiar cărțile didactice) cu punte de vedere foarte moderne. În geografie memorarea fiind la locul ei, elevele știu bine, căci recitarea de numiri e partea tare școalei. Altfel d-ra Livescu nu e lipsită de inteligență naturală, după cum s-ar putea presupune din raportul său N-o 3, dar în privirea culturei sale este jertfa școalelor noastre secundare. Titlurile sale sînt: 1
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Rectorul Institutului Teologic se aflau „în mâini sigure“. Părintele N., așa îl vom numi, își deschidea cursurile cu o evocare a știrilor la zi, așa cum erau ele prezentate în organul de presă al partidului. Restul cursului nu era decât o recitare uniformă a unor date de manual care se repetau invariabil timp de decenii. De altfel, și lucrările de licență pe care le conducea părintele N. erau mereu invariabile - adică reproduceau textual paginile unei teze scrise înaintea războiului; doar primele pagini
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a acelor anapestice, dactilice și oarecumva a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai folositor pentru declamațiune de versuri decât tocmai tratarea artistică a cestor din urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndoială că ritmul versului, pentra că ne transpune într-o dispozițiune 407r mai naltă, produce și el, deși fără s-o știm, un tempo mai încet, drept ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea într-un ton nenatural și târâit. Cine va lua seama bine va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fundamental, prin care numai putem reda spiritul romantic în toate direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și recreare. În aceste repetate cosmogeneze ale gândirii, participanții la acest scenariu mitic recită pur și simplu textul sacru și întemeietor. Recitarea periodică a codului ca text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-ar prăbuși în neant. O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puțin ― nu poate "ține în viață". Actul originar al creației, odată împlinit, nu poate fi perpetuat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o priveau întrucâtva mirați și aproape toți, prințul Ș., surorile, mama ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei. Lizaveta Prokofievna era cât pe ce s-o gonească la locul ei, dar, chiar în clipa când Aglaia începu să declame celebra baladă, doi oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însoțea pe general avea vreo douăzeci și opt de ani, era înalt, zvelt, cu fața frumoasă și inteligentă, cu ochii mari și negri, care străluceau de spirit și de ironie. Aglaia nici nu-și întoarse capul spre el și-și văzu de recitarea poeziei, continuând să-l privească cu afectare numai pe prinț și adresându-i-se doar lui. Prințul înțelegea că fata o face cu un scop anume. Însă sosirea noilor musafiri reuși măcar să-i îmbunătățească poziția penibilă în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fata o face cu un scop anume. Însă sosirea noilor musafiri reuși măcar să-i îmbunătățească poziția penibilă în care se afla. Văzându-i, el se ridică, îl salută cu amabilitate, de la distanță, pe general, le făcu semn să nu întrerupă recitarea și apucă să se retragă îndărătul fotoliului, unde, sprijinindu-și de spătar cotul mâinii stângi, continuă să asculte balada, aflându-se deja, ca să zicem așa, într-o poziție mai comodă și nu atât de „caraghioasă“, cum era cea din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că acesta era Evgheni Pavlovici Radomski, de care apucase să audă destule și la care se gândise adeseori. Îl deruta doar costumul civil al acestuia; auzise că Evgheni Pavlovici era ofițer. Un zâmbet ironic rătăcea pe buzele noului musafir în timpul recitării poeziei, de parcă acesta ar fi auzit deja câte ceva despre „cavalerul sărman“. „Poate chiar el a scornit povestea“, se gândi prințul în sinea lui. Însă cu totul altceva i se întâmpla Aglaiei. Toată afectarea și grandilocvența cu care își începuse recitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recitării poeziei, de parcă acesta ar fi auzit deja câte ceva despre „cavalerul sărman“. „Poate chiar el a scornit povestea“, se gândi prințul în sinea lui. Însă cu totul altceva i se întâmpla Aglaiei. Toată afectarea și grandilocvența cu care își începuse recitarea se acopereau acum cu atâta seriozitate, cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai că atrase atenția generală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
afectarea și grandilocvența cu care își începuse recitarea se acopereau acum cu atâta seriozitate, cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai că atrase atenția generală, dar și, prin transmiterea sublimului spirit al baladei, parcă justifica parțial accentuatul aer de afectare și importanță cu care ieșise atât de solemn în mijlocul terasei. În această atitudine plină de importanță puteau fi văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp de o întrebare: cum poți însoți un asemenea sentiment veritabil, sublim cu o ironie atât de fățișă și de răutăcioasă? Că era vorba de ironie- nu se îndoia de asta: înțelesese doar acest lucru și avea toate motivele: în timpul recitării, Aglaia își permisese să înlocuiască literele A.M.D. cu N.F.B. Că nu era o greșeală și că auzise bine - nu se putea îndoi (ulterior acest lucru a fost confirmat). În orice caz, ieșirea Aglaiei - desigur, o glumă, deși prea vehementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]