928 matches
-
mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a sufletului. De altfel, somnul, ca motiv central al acestui volum, este pus în strânsă legătură cu ochiul închis spre lume, dar deschis către interior promovat de romantici, eul liric descriind nu ceea ce vede în realitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
8); Revenind la criteriul junimist, al râsului, suntem mai aproape de figura autentică a spiritului humuleșteanului genuin" (p. 53); Chipul interior al povestitorului e în nora isteață, în Dănilă cel intrat în competenței cu dracul" (p. 67). G. Călinescu... "Călinescu își recompunea propria imagine în conferințe (...). Prin acest tip de scriitură, Călinescu găsește o cale de a-și conserva imaginea în sine, în exterior neînțeleasă. (...) Se pune astfel în lumină o autoimagine ce polemizează superior cu opiniile ocazionale ale contestatarilor" (p. 15-16
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este simbolul unicității sursei de semnificație care este chiar individul modern (lumina este proiectată din interiorul său), iar labirintul de oglinzi semnifică fragmentaritatea și disparitatea omului postmodern, care se dizolvă într-o multitudine de imagini ce nu-l mai pot recompune complet. Baudrillard introduce metafora "vitrinei" pentru a sugera importanța acordată mai degrabă lumii obiectelor decât autoreflectării personale, astfel încât absența reflecției este o caracteristică atât pentru omul modern/postmodern, cât și pentru întreaga societate de consum: " Nu mai există oglindă în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tării sale. După cum voi încerca să arăt, este vorba despre un proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi despre lucruri nu din punctul de vedere al conceptului lor, ci al configurației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dezvăluie un tre cut nu ca sumă de impresii, ci ca o construcție de stări de lucruri. În ultimă instanță, deosebirea este aceea dintre percepția unui eveniment prin datele sale imediate și povestirea sa, prin modul în care el se recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea se arată este cea a imaginii dialectice. În Passagen-Werk, categoria care numește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
strive to render silent and invisible. Objects that are obsolete, outdated and ridiculous are salvaged and made to tell their tale.“ Experiența Lumpensammler-ului sau cea a flaneurului, despre care am vorbit deja, sunt exemple ale modului cum lumea urbană se recompune plecând de la marginea ei, de la ceea ce pare a fi secundar, rezidual. De fapt, după cum am încercat să arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă de mecanismele sale tehnice, de la ruinele trecutului care lasă urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere metodologic, se poate spune, scenariul fenomenologic conține, prin regăsirea locului marginal al experienței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tehnic, instrumentalizat“, străin. Analiza pe care Benjamin o face în Ber liner Chronik asupra cafenelelor este interesantă în acest sens. Cafeneaua oferă un spațiu în care logica timpului cotidian și mecanismele activității diurne sunt deconstruite, raporturile subiective se redesenează și recompun, de fapt, însăși scena pe care se desfășoară. Diversele categorii sociale își dispută întâietatea, dreptul la cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura fluidă, efemeră a orașului. Geamul cafenelei devine filtrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet“, sigur pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Lumina circulă prin oraș, este amplificată, oglindită, înscrisă în forme diverse. Puterea ei mimetică, de a vădi similitudini și de a întruchipa vise, se retrage. În strălucire, orașul modern își ascunde slăbiciu nea și atotprezenta, persistenta moarte. * Este greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de un „reportaj“ în sensul tradițional al termenului. Berlinul se prezintă, pentru Benjamin, ca succesiune fragmentară de instantanee, în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca pe o recuperare a familiarității cu chipurile multiple ale metropolei, înscrise în urmele materiale ale străzilor sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de spirite, își găsesc corespondentul în „empatia“ fla neu rului preocupat de schițarea fizionomiilor urbane. Onto logiei slabe a „Berlinului demonic“ îi corespunde, la fel, onto logia rămășițelor, resturilor pe care peticarii le adună și de la care pleacă, pentru a recompune marea poveste a memoriei. Imaginea pe care copilul o are despre Berlin ajunge să fie fantasma pe care, în ajunul despărțirii definitive de oraș, Benjamin o aruncă asupra ruinelor pândite de uitare. Istoria receptării lui Benjamin este consistentă și, ulterior
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu sau Cora Irineu. "Pe pereții salonului acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este lăsat la voia întâmplării. Claustrul monahal, jungla tropicală, taverna afumată sau cabina unui slup pot face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Centru și spre Est. Odată cu prăbușirea zidului Berlinului, dublul oraș frontieră între două lumi a redevenit deja centrul Germaniei. Și în această descompunere a celor două jumătăți mutilate ale Europei, în permutația cortinei de fier în liniuță de unire, se recompune însuși chipul Europei. În orice caz, asistăm încă de pe acum la reviviscența și revitalizarea Europei culturale, adică a pieței comune și libere a ideilor, care s-a constituit de-a lungul veacurilor, în ciuda frontierelor, a limbilor și a statelor. Ce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de la societățile „Construcția” - frații Goldenberg (strada Bacău-Focșani) - și „Tehnica” - M. Blum & Al. Abramovici (strada Bacău-Piatra). Între clădirile reprezentative ale Bacăului interbelic s-au numărat și hotelurile. Pe baza informațiilor documentare cuprinse în diferitele dosare aflate în cadrul Arhivelor Județene Bacău putem recompune cu exactitate lista hotelurilor ce au funcționat în perioada 1920 1938: cinci hoteluri clasa I - „Central” (denumit în anii ’30 „Bulevard”ă, „Europa”, „Regal” (din 1936, „Coroana”ă, „Imperial” și „Athenee Palace”; unsprezece hoteluri clasa II - „Național”, „Comercial”, „Bristol”, „Drăgoianu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
altele, trei fabrici de pielărie (dou) în anul 1906 și una în 1912), fabrica de postav deținută de Manase Gross (1912), fabrica de casânci „Gloria” (1913) și fabrica de mașini, turnătorie fontă și metale (1916). În încercarea noastră de a recompune harta etnică a industriei locale, așa cum aceasta era profilată în primele dou) decenii ale secolului al XIX-lea, am întâmpinat aceleași dificultăți ca și în cazul sectorului comercial. De pildă, în cazul industriașilor evrei, statutul de „cetățeni străini fără supușenie
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de construcții până la industria textilă și a pielăriei, de la industria de prelucrare a lemnului până la cea chimică sau de rafinare a petrolului. Pe baza datelor oferite de „Buletinele Statistice Informative”, editate anual de Camera de Comerț și Industrie Bacău, putem recompune cu fidelitate imaginea industriei locale din perioada 1918-1929. Prezentăm mai jos statistica exactă a fabricilor și atelierelor mari ce au funcționat în oraș în intervalul 1923-1925, când sectorul industriei locale a atins limita superioară a dezvoltării sale (speciful fabricii și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
creator. În cazul lui Blake, cred că eul empiric și eul creator configurează, în maniera binara, eul din viziune. Aici, eul este puternicul factor de cunoaștere care, grație intervenției unor anumiți agenți, este capabil de a descompune și de a recompune universul exterior ad libitum. Realitatea este forjata astfel încât să intre în acord cu eul din viziune și nu invers. În continuare, să urmărim cum anume este generat eul creator blakean și să-i descriem trăsăturile principale. 1.4. Emergentă eului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
these Two Throwing off Error & Knaves from our company continually & recieving Truth or Wise Men into our Company Continually" (E: 562). Devine, acum, evident de ce parametrii estetici ai operei de artă blakeene se simplifica abia odată ce puzzle-ul formal este recompus de cititor/privitor. 3. Acheiropoieton. Utilizez termenul de "acheiropoieton" (pl. acheiropoieta, literal "nerealizat de mână omului") în relație cu opera lui Blake fiindcă poetul repeta în numeroase ocazii faptul că ea nu este creată de mână unui om decât în ceea ce privește
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]