1,167 matches
-
propriului conținut, în distanța crescută în sensul străbătător prin roua adâncă ce umple trandafirii cerului. Ceea ce este acolo apare acum aici, între marginile cerului ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși, dat înțelegerii nu prin puterea cuvântului ori a conștiinței treze, ci pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la orice proprietate, la orice caracter și orice determinare" (Jean-Luc Marion, "Ceea ce nu se spune - apofaza discursului iubitor", în Vizibilul și Revelatul, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 167). 20 Nimicitorul, ed. cit., p. 30. 21 Ibidem, p. 76. 1 Vol. Reculegeri în nemurirea ta (1925), în Camil Baltazar, Soare pe culmi, Editura Minerva, București, 1972, pp. 98-99. 2 "Seara transformă, pornind de la o altă imagine și de la un alt sens, rostirea provenită din activitatea poetică și din cea meditativă, precum și dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orbiți de incendiul lumilor de la capătul vremii", " Prin boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
incendiul lumilor de la capătul vremii", " Prin boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
două civilizații."(5) Chiar dacă citită în traducere (6), opera ambasadorului Nicolae Milescu Spătarul își păstrează o energie a narațiunii, caracteristică suflului epic. Autorul nu este simplul diarist, un solitar care-și află în tihna locului său de recluziune sau de reculegere refugiul pentru meditație, pentru introspecție. Jurnalul lui are un destinatar, un cititor ce s-ar chema "intim"(7), de n-ar fi unul cît se poate de oficial: explicit, țarul Alexei Mihailovici. Scrierea ipostaziază un spirit viu, atent la organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
subjugau, cum a fost proiectul hidrocentralei de pe Nipru, și care ajunge să mediteze cu amărăciune: Dar la ce bun blestematul de Dneproghes?". Pe apele tulburi ale Rusiei sovietice de la jumătatea secolului al XX-lea, "arca" Marfino este un spațiu al reculegerii, al meditației și al prieteniei autentice între oameni pe care îi leagă statutul de "dușmani ai poporului". Spre deosebire de ei, soțiile rămase în "libertate", aveau de înfruntat tocmai grijile de care deținuții erau feriți în acest spațiu: sărăcia, singurătatea, amenințările privind
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod intrinsec în funcție de epistemul în vigoare. Regulile de selectare a vorbitorilor de seamă sînt și ele examinate. Condițiile discursive sau logice au făcut din Ordinea discursului o lecție inaugurală ascultată în reculegere de către o asistență aleasă, comentată abundent de ziarele de a doua zi, tipărită imediat de edituri, citată și glosată de membrii corpului profesoral, analizată chiar aici, pe un alt teren: cel al seminariilor autorizate de filosofie susținute în amfiteatrele statului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
joc un alt regim de dogme (vom reveni la toate acestea în capitolul Noua Ordine). Productivitatea denivelărilor și decroșărilor ne permite să înțelegem mai bine din ce cauză cele două "compartimente" privilegiate ale speciei "socialist revoluționare", primate rumegătoare, hrănite cu reculegeri, pitrociri și ruminații (resentimente, ar adăuga nietzscheanul), au fost închisoarea și exilul, binefaceri supreme. Închisoarea, pentru a concentra; exilul, pentru a repartiza. Prima, pentru a studia și redacta; al doilea, pentru a transmite și a confrunta. O închisoare care se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
liniștea legitimă (a altora). Cine tace, consimte. Arta de-i face pe ceilalți să cînte la unison (cea a consensului) postulează arta de a-i reduce la tăcere, astfel încît liniștea să domnească nu prin ordin ori somație, ci ca reculegere spontană și binefăcătoare. "Profunda logofobie" pe care Foucault o descoperea în societatea noastră nu-i decît mărunțiș, prețul de răscumpărare a unei logofilii congenitale a statului. În fond, puterea are nevoie să vorbească și să se facă auzită; discursul este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un drum bun, mărginit de copaci, apoi după o curbă la deal, pe neașteptate apăru indicatorul de localitate Războieni. Între timp norii dispăruseră, schimbându-mi în bine starea de spirit ș-am hotărât să merg totuși spre mănăstire. Locul de reculegere și liniște dăinuie din vremea lui Ștefan cel Mare. Nu pot să nu amintesc un moment de dezamăgire, chiar pe platoul din fața mănăstirii. Voiam să intru în curte, când s-a apropiat un tinerel "spălățel”; credeam că-l interesau aparatele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
interesul serviciului, unii au ieșit la pensie și se odihnesc după o muncă bine meritată, iar alții au decedat și-și duc somnul de veci, plecând pentru totdeauna dintre noi în memoria cărora vă invit să păstrăm un moment de reculegere. A cinsti munca înaintașilor noștri din acest spital înseamnă a ne cinsti propria muncă. Recunoștința pe care le-o aducem noi acestora este recunoștința propriilor noastre merite atâtea câte vor fi fiind ele. A ne aduce aminte de ei este
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
firesc jucată În mijlocul lor. În partea a doua a Troienelor, invitați să ia loc pe gradenele improvizate pe scenă, spectatorii urmăreau acțiunea ce se desfășura acum pe suprafața vastă a scenei. O privire de la distanță. O posibilitate de liniștire, de reculegere. Se crea astfel o emoție nouă, de o altă calitate. Deși nu am avut nicidecum intenția de a comunica mesaje politice, două scene din Trilogie au avut la București ecouri neașteptate În realitatea imediată a vieții. Martori la brutalitatea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aniversările. Evitând așadar prilejul de festivități În cinstea mea, am preferat să caut În singurătatea liniștită din jurul insulei cu mănăstiri de pe muntele Athos ambianța necesară reflecției, pe care Îmi Închipui că o „jumătate de veac“ o provoacă oricui. Atmosfera de reculegere adâncă de acolo m-a ajutat să văd mai clar situația „de acasă“. Cum să dau satisfacție tuturor angajamentelor pe care le aveam? Cum să le Împac pe cele personale și profesionale În același timp? Cum să rezolv contradicțiile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
albe de calcar, cu temple păgâne și bazilici creștine, cu resturi de coloane și portice, cu locuri de judecată și cu terme: lespezi de marmură și mozaicuri pe care călcau tinerii efebi din oligarhia cetății... Am cules cu pietate și reculegere rămășițele acestui trecut iubit și le-am adus peste sute de kilometri și zeci de veacuri ca să vă bucurați și voi de ele, după cum m-am bucurat eu. În rest - am muncit ca un sclav, drept care vei avea plăcerea de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ajuta sufletele”. Ignațiu a ținut cont încă o dată de propria experiență atunci când a schițat stilul de viață al studenților iezuiți. În fine, după hirotonire și înainte de a se fi pus la dispoziția Papei, cei dintâi însoțitori s-au retras în reculegere undeva prin împrejurimile Veneției. În acest răstimp, Ignațiu a retrăit câte ceva din experiența sa de la Manresa, într-un fel propriul său noviciat. Un posibil ecou al acestei perioade este ultima etapă a formării iezuiților, numită „a treia probă” și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele trecute și că am găsit calea ce voia să mi se arate, părându-mi-se a fi cea mai bună dintre toate și aceea pe care trebuie să o urmez pentru totdeauna. Pentru câteva răstimpuri, înainte de liturghie și la reculegere în odaie, nu am aflat nici un fel de supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ereziile apărerii și ale purei acțiunii — 42. Necesitatea vieții interioare pentru atingerea spiritului rugăciunii — 43. Singurul timp furat este cel sustras rugăciunii — 44. Ocupațiile urgente nu trebuie să ne împiedice viața interioară — 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere — 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și nu al omului — 47. Arta de a se face înțeleși — 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută — 49. În conștiința
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
legată, supranaturalul nu se mai arată, e ca și eclipsat: atunci toată țara suferă aceasta și se pare că Providența lui Dumnezeu permite orice lucru în favoarea celor răi, zădărnicind eforturile celor buni. 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere Dacă este adevărat că Isus Cristos reproduce în Biserică, Trupul Său mistic, acea viață pe care El a trăit-o în zilele Sale pământești, acei 30 de ani de viață silențioasă față de numai trei ani de viață publică, deși trebuia
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sale pământești, acei 30 de ani de viață silențioasă față de numai trei ani de viață publică, deși trebuia să răscumpere lumea și veacurile, aceasta ne demonstrează importanța pe care o dă Domnul nu doar vieții interioare, ci și vieții de reculegere profund înțelese. Dacă Biserica este o societate dumnezeiască și nu doar omenească, dacă privirea sa este totdeauna îndreptată spre Cer, dacă ea deține secretul veșniciei și are ochii ațintiți asupra Celui care este invizibil, dacă într-adevăr poate să-l
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de luptă, vai nouă, dacă nu ne eliberăm cu toată fermitatea din gălăgia îngrozitoare a vieții pentru a ne dărui, cu toată fidelitatea la timpul hotărât, operelor de «considerație», așa cum îi spunea Sf. Bernard (+1153) meditației zilnice, examenului de conștiință, reculegerilor lunare, exercițiilor spirituale; vai nouă! Nu există nici un zel pentru suflete care să ne poată scăpa de iluzii, de manevrele incredibile ale diavolului, de seducțiile lumii, de dezastrele morale, dacă ne închipuim că putem să ne lipsim de mijloacele pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai obscur al cârciumii, fără pâine, fără cartofi prăjiți și nici o salată, adică „În gustul ei“, cum se zice, scos la iveală numai cu sarea și cu ardeiul verde tocat mărunt pe marginea talerului tău. Într-o asemenea liniște și reculegere puteai avea, până mai acum douăzeci de ani, o vrăbioară fragedă la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru sertar, ceea ce vor deveni Povestirile, Zahei orbul... Sunt parte din lucrările ce vor aparține așa-numitului „Rug Aprins”, urmare a frecventării întrunirilor spirituale, în reculegere, la mânăstirea „Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru credință și aspirații, pentru inițierea în tainele misticii și aprofundarea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus. Ce înseamnă aceasta o spun specialiștii în problemă, dar o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
unde am văzut pereții acoperiți complet cu ex-voto-uri, semne ale recunoștinței celor ce au dobândit ajutoare excepționale prin mijlocirea Maicii Domnului. La capătul interior al criptei se deschide biserica în care se ține adorație zilnică în fața Preasfântului Sacrament, într-o reculegere și cu o pietate exemplară. Ne-a părut rău că nu am putut vizita și biserica inferioară numită și biserica Pius al X-lea, aflată în vecinătatea esplanadei imense din fața bazilicii. Această biserică subterană, poate adăposti până la 25 de mii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deosebită față de Sfânta Euharistie, către Preasfânta Inimă a lui Isus, față de Inima Neprihănită a Mariei și față de sfântul Iosif. Să fim, după cum spune Sfântul Paul: „orationi instantes” - dedicați rugăciunii - iar pentru a reuși, să iubim tăcerea (Rom 12,12) și reculegerea spirituală și să ne deprindem în a vorbi puțin cu făpturile și mai mult cu Dumnezeu. III - Să conlucrăm cu credinicioșie la harurile Duhului Sfânt și să creștem în „har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos”, precum ne spune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a așezat Providența. Ilie în pustiu și David pe tron nu trebuiau să ajungă la sfințenie pe aceeași cale; iar Iosua, în mijlocul zăngănitului de arme, ar fi încercat în zadar să se sfințească prin aceleași mijloace ca Samuel în liniștea reculegerii sale din templu. Această precizare se adresează mai ales acelora care trăind în lume, ar dori să practice virtuțile celor din mănăstire; celor care locuiesc în palate și ar dori să ducă acolo viața de pustnic. Aceștia ar putea produce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]