111,719 matches
-
un preot daco roman, în PSB, vol. 11, p. 189) „...primiți-le cu atâta bucurie cu câtă vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu șovăiască; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaște Domnul, ele s-au luptat împreună cu sufletul fericitului. Ele și sufletul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 197, II, în PSB, vol. 12, p. 398) „Să strângem, așadar, sfintele moaște
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
până la dragoste, acela este cu adevărat mucenic fericit și autentic; că el, prin dragostea lui de Domnul, a mărturisit desăvârșit, atât prin ascultarea de porunci cât și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul și pentru dragostea lui de Dumnezeu, dă înapoi lui Dumnezeu, cu recunoștință și dragoste, ca pe o comoară încredințată lui, omul pe care îl cere Dumnezeu”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ștefana" și va înțelege că fiica acesteia, Cristina, față de care avea o afinitate obscură, este sora lui (capitolul X este excelent prin poezia acestei comuniuni). Filimon va manifesta însă o atracție fatală față de soția lui Nichifor Fătu, Gafa, care va recunoaște că Rena este fiica lor. Maistrul Fătu, gelos și umilit, îi va înscena lui Filimon, drept răzbunare, un accident de producție (o ciocnire de vagoane), dar tot el îl va scoate de la pușcărie înainte de termen și-i va obține locuință
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
fiecare epocă are prejudecățile și credințele ei științifice, tot așa epoca noastră își are propriile ei superstiții medicale. Aceste fabulații sînt precum aerul pe care îl respirăm în mod automat și precum ideologia dominantă căreia ne supunem fără s-o recunoaștem. Ne alcătuiesc și ne hotărăsc comportamentul. Despre aceste pseudocunoștințe medicale e vorba în Lexiconul erorilor medicale al medicului german Werner Bartens. Titlul poate induce în eroare: în paginile dicționarului nu e vorba atît de ideile greșite ale medicilor dintr-un
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
un tratat modern sau o lucrare de specialitate medicală. Veți primi o lecție de umilință care vă va zdruncina încrederea în ființa cultivată pe care o reprezentați. Motivul stă în amănuntul întristător că, străbătînd paginile lucrării, veți fi siliți să recunoașteți cu nu înțelegeți aproape nimic. O terminologie de o precizie neomenească, menită uzului unor oameni care au ajuns să se înțeleagă între ei într-un limbaj la care noi nu mai avem acces, vă va tăia pofta de a continua
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
Sonatinele lui Cosașu, apărute undeva în toiul Supraviețuirilor, în '87, la Cartea Românească. O copertă simplă, aproape interbelică, alb - foaie, negru - text, cu discrete înfloriri căprui (sic!). Un subtitlu în trei măsuri, Portrete, schițe, tragedii, căruia cine nu i-ar recunoaște cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă la telejurnale, se transmite un reportaj teve într-adevăr tulburător, care ne răscolește în minte și în inimă sentimentul unei iubiri de nație cam ofilită în ultima vreme, recunoaștem cu toții. Aflându-mă într-o stare neobosită, și încă optimistă, continui(u ?) căutarea unei emisiuni de televiziune care să ne scoată din toropeală, fiindcă începusem să credem, mai ales cu prietenul Haralampy, că dorința de luptă a poporului, vitejia sa
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
situație necunoscută. Cei din țară nu s-au înscris fiind în mod prioritar, în mod amăgitor veleitari, tributari unei înțelegeri înguste, unei atitudini - să o numim solistice limitative pe care, în final, o vor onora, însă, foarte puțini. Să o recunoaștem, formații stabile, competitive, ale tinerilor muzicieni cvartetiști nu există actualemente, la noi. Cu o singură excepție, la Iași. în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul firesc al unui mediu social cultural
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
în altă parte și că singura sursă de legitimare este extrinsecă propriei noastre vieți academice". Numai că realitatea este alta. Intrând în jocul internațional al competiției culturale, la postura noastră inițială de jucători se adaugă aceea de arbitru; ni se recunosc dreptul și competența unei judecăți critice privind valoarea rezultatelor altor autori. Distincția margine-centru se atenuează și în cele din urmă dispare. Chiar publicațiile românești la care se referă dl Baumgarten contribuie la acest proces, ne aflăm deci pe aceeași lungime
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
imprimante a listat și cât a costat această tipărire". În presă, termenul e atestat deja de cîțiva ani: "a realizat falsurile la computerul personal, le-a scanat și listat pe o imprimantă color" (Evenimentul zilei, 8.01.1999); "Alexandru a recunoscut că el a confecționat bancnotele pe calculator și le-a listat pe o imprimantă color după care le-a plasat mai multor persoane" (ib., 2.03.2002); "omul și-a listat afișele la imprimanta pe care o are acasă" (ib.
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
trage ziaristului vehemența demolatoare și a fost mulțumit că lucrurile sînt puse la punct de oameni care chiar știu ce spun. în editorialul Institutul de Studii Orientale - la răscruce, Marius Vasileanu, redactorul-șef al suplimentului și profesor de Istoria religiilor, recunoaște că I.S.O. are probleme majore, dar ele nu sînt chiar cele trîmbițate de Ev. Z": " Ceea ce stupefiază este însă atitudinea jurnalistului. Acesta acuză faptul că nu i-a găsit pe cercetători la muncă, de parcă un institut de cercetări ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
Acum, citim în ea două istorii egale. De ce spun asta. În literatură, orice nostalgie închide o măgulire. Satisfacția (măcar filologică) a drumului știut înapoi. Așa a citit postmodernismul lui Cărtărescu secolul lui Bolintineanu și Alecsandri, la fel - sau poate exagerez... - recunoaștem azi fiecare bot de pluș din lada lui cu jucării. Fiecare intertext care scoate capul, fiecare nume, fiece tehnică. Iar detaliile de apartament cu Erikă, ei bine, tot istorie, ca într-un "film" de-al lui Dimov, în care treci
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
bețiv sau abstinent, entuziast sau blazat, slujbaș sau șomer, ortodox sau catolic, pompos sau simplu, avizat sau neștiutor, morocănos sau vesel. E la fel de greu să îl combați, pe cât de anevoios este să-i faci portretul robot" (p. 152). Ușor de recunoscut, dar greu de definit (date fiind caracteristicile diferite ale speței), nesimțitul poate lua chipul politicianului care face aluzii porcoase la adresa femeilor din propriul partid, demnitarului plin de sine care îi invită pe colegii parlamentari să îi numere ouăle și pe
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e dezastruos; istoria culturii și a literaturii române devine o suită de formule magice, neanalizabile, dar potrivite la orice (de la un "Lorenzo de Medici al nostru" la "țăranul-filosof"). În al doilea rînd, trebuie să recunoaștem că despre intelectual nu se vorbește prea serios nici în școală, nici în societatea românească de azi (și, la drept vorbind, nu se scrie din cale afară de mult nici în literatura română). Trecînd peste explicațiile contextuale de natură pur practică
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
preferat să renunțe la scris decît să scrie la comandă. Mizeria care nu se aude, nu atrage atenția asupra ei, mizeria vieții minate de foame, de boală, de singurătate, uneori de bătrînețe, mereu de teamă și de disperare". "Mizerie", să recunoaștem, încă insuficient cercetată, insuficient conștientizată la treapta unei istorii literare în care petele albe alternează cu complezența circumstanțelor atenuante pentru indenegabilii vinovați... Odată cu scrierile Lenei Constante și Oanei Orlea (născută Cantacuzino), luăm cunoștință de "experiența carcerală" a scriitorului român. Legenda
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
într-un fel de înțelepciune... patologică. Ultima ispravă de acest fel a făcut-o zilele trecute când ne-a adunat pe toți în sufragerie și ni s-a adresat cu o voce aproape marțială: -Destinse doamne și domnii miei, recunoaștem-nu recunoaștem, fiecare dintre noi avem undeva, într-un sertăraș intim, partea noastră de sentimentalism, adică zona aceea din eul propriu care reacționează, voit sau nu, la suferințele semenilor. -Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare. Dar m-a auzit ? -...De-aceea
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
canonici, pe care însă prea puțină lume îi receptează ca aparținând în vreun fel spațiului cultural bănățean (Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Liviu Rebreanu). Până și numele lui Lenau poate fi rostit în context bănățean, chiar dacă, realist, Cornel Ungureanu recunoaște: "Lenau nu participă, totuși, la ceea ce s-ar numi literatura Banatului. Dar nicăieri Lenau nu e sărbătorit, omagiat, elogiat ca aici. Încercările de a-l considera pe Lenau bănățean, din ce în ce mai eroice în secolul care a trecut, vin din nevoia de
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
pildă, într-o seară literară a grupării piesa lui Harms, Elisaveta Bam, în "Ziarul roșu" a apărut un articol care o desfințează complet. "Un haos franc, împins pînă la cinism, din care nimeni nu a înțeles o boabă, după cum au recunoscut cu toții". Harms, într-unul din caietele de însemnări, scrie o scurtă rugă, emoționantă: "Doamne, fă în așa fel încît acolo - despre seratele literare e vorba - să fie oameni care iubesc literatura. Iar Natașa să fie mai recunoscătoare cu versurile mele
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
umilinței sale să nu pară o vorbă goală, parohul din Chintelnic îi numește fără falsă sfială și pe mai tinerii autori la care "ucenicește în continuare", autori ce configurează o nouă constelație a spiritualității autohtone împărtășită de factorii religiei. Să recunoaștem, un fapt rareori întîlnit: "După douăzeci de ani de la moartea Părintelui Nicolae experiez o altă ucenicie. Ucenicie la cîțiva tineri. Mi-am rupt coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
nu o dată o spune, Sîrbu avea acel l^esprit drôlatique, descoperit și de Blaga, ca dat nativ al "bufonului Gary". I-a plăcut să se acopere, parcă protector, cu eticheta pusă de Blaga, iubitul lui profesor, adesea spre a nu recunoaște că râde pe ruina propriei lui vocații, deși a făcut teoria unui astfel de râs. I. D. Sîrbu, acest "copil teribil" al Cercului literar de la Sibiu, cum l-a numit Doinaș, avea această aptitudine, acest simț al umorului, o facultate
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
pe vii și pe vin. În schimb, vinaț, folosit mai ales la plural (vinațe sau vinațuri) cu sensul "varietate de vin", nu e considerat un derivat, ci termen moștenit (din lat. vinaceus). Dacă la acestea adăugăm neologismele în care se recunoaște originea comună - vinicol, vinificabil, vinotecă - inventarul familiei lexicale crește desigur și mai mult. Rămîne oarecum surprinzător faptul că nu avem multe locuțiuni și expresii formate cu termenii din sfera viticolă; dintre puținele existente, una cu adevărat ingenioasă - a lucra în
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
relaționa și compartimenta, încadra și explica literatura unei epoci. Informația brută, nesistematizată, este accesibilă tuturor, și e nevoie de o anume hărnicie pentru a o accesa. Ceea ce face însă diferența este un element pe care ne-am obișnuit să-l recunoaștem numai criticului, nu și istoricului: creativitatea comentatorului, capacitatea lui de a imagina și argumenta structuri explicative cât mai coerente. O spune, în stilul său scânteietor, G. Călinescu în Tehnica criticii și a istoriei literare : "În istorie, și mai ales în
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
înregistrarea cuminte și acumularea avară de informații, activitatea acestuia e una pasionantă. Un patos al ideilor și jubilația înscrierii celui mai excentric eveniment într-un sens al devenirii culturale (dacă nu artistice) însuflețesc paginile autentice de istorie literară: ușor de recunoscut, la lectură, indiferent dacă ele fac parte din mari sinteze sau din antologii și culegeri de texte. Grila istorică este imediat detectabilă în Literatură și biografie, volumul de studii, eseuri, comunicări academice și articole semnat de Mircea Anghelescu. Nu e
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
iluzie (cu deplină puritate morală și seninătate imaginativă) sau cel ce o conștientizează? Spuneați, la un moment dat, că el este "un om profund serios, hotărât să creadă în iluziile lui mai mult decât în realitate". Dacă este așa, vă recunoașteți în figura și comportamentul cavalerului de la Mancha? - Oho, câte probleme! Și ce probleme! Să le iau pe rând. Sunteți, oare, chiar convins că personalitatea lui Don Quijote este "magnetică" pentru lumea de azi? Sunteți sigur că "publicul" (și nu mă refer
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]