1,097 matches
-
arde acest lăuntric soare" - transformă totul în "frumusețe atotcotropitoare"53, dar ceea ce luminează ca frumusețe strălucește de la început, țâșnind din izvorul nesecat al unui veșnic reînceput 54. Începutul este miezul, căci tot ce se originează în locul nedeterminat al unei apariții redefinește centrul de iradiere, răscrucea luminoasă în care imaginea se profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu „oameni (sau gânduri) vechi”, noii activiști, personaje predilecte ale prozatorului, chinuiți de dileme și zbucium interior, se văd obligați să se redefinească moral. Ioan Micle, protagonistul din Blocul de marmură, deține arta de a se plia condițiilor de moment, în dorința acerbă de a schimba totul, o ceartă banală între un tată, considerat fără autoritate, și fiul său, dornic de afirmare prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
de la care au plecat (și pe care, desigur, le trecuseră în contul altcuiva)"93. Epoca lui Dilthey reprezintă tocmai un asemenea moment de criză. După numeroasele și spectaculoasele căutări din secolul al XIX-lea, lumea culturii în ansamblul ei își redefinea prioritățile la "cumpăna dintre veacuri" (Jahrhundertwende, cum obișnuiesc să spună plastic germanii). Pe tărîmul filozofiei, de la Aristotel la Hegel nimeni nu contestase supremația științifică a metafizicii. "Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plastic Dilthey. Diferențiindu-se tot mai mult, științele devin autonome. Formate după modelul filozofiei, ele "se despart" de aceasta, în sensul pe care Noica îl atribuia cuvântului. Procesul care se va amplifica în era modernă îi impune filozofiei să-și redefinească domeniul 150. Se observă și-n acest caz că filozofia se dovedește încă o dată incapabilă să-și păstreze autoritatea absolută în domeniul cunoașterii. Dar nu numai această mutație exterioară a produs subminarea autorității filozofiei. Mult mai eficient a fost erodat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei vieții". Chiar dacă s-a mai menținut vocația sistematică a filozofiei, "s-a bagatelizat" exigența cunoașterii universal valabile. "Repartizarea fiecărei sarcini capătă o altă pondere", ceea ce modifică "structura filozofiei" și "raportul dintre părțile ei". Ca urmare a acestei restructurări este redefinit și conceptul de "filozofie". Accentul cade acum pe funcția ei normativă (potrivit lui Cicero, de pildă, filozofia este "povățuitoarea vieții, născocitoarea legilor, călăuza către orice virtute"). Ea devine un fel de "constituție a vieții", fără a mai fi "o simplă teorie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
forța unor modele, ceea ce demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor.194 Fenomenul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În aceste circumstanțe, filozoful german își precizează poziția în felul următor: "Noi încercăm să completăm prin cunoașterea istorică a acestui important fenomen demonstrația abstractă făcută în secolul al XVIII-lea" (s.n.)117. Totodată, el recunoaște rolul metafizicii, pe care o redefinește astfel: "Metafizica este tocmai sistemul natural rezultat din subordonarea realității prin legea cunoașterii. Așadar, ea reprezintă cu adevărat constituția științei, sub dominația căreia s-a dezvoltat studiul omului și al societății și sub influența căreia acesta se află și-n
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Conștient și el că un concept general valabil al filozofiei rămâne "o sarcină ideală"80 (de aceea, am preferat să vorbim doar despre un concept generic vezi II, 2Bf), Dilthey se mulțumește să urmărească modul în care filozofiile s-au redefinit de-a lungul timpului 81, pentru ca apoi comparându-le intențiile și realizările să aproximeze până unde se poate întinde perimetrul "faptelor filozofice", să determine "corelația internă" a sistemelor 82 și să stabilească în funcție de aceste constatări un set de condiții minimale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea hegeliană, adică în ceea ce noi am numit filozofia hiatusului (aparent) definitiv și, respectiv, filozofia continuității. Reamintim că acestor două perspective filozofice li se opune filozofia înțeleasă ca Weltanschauung, pe care am denumit-o filozofia hiatusului repetabil (vezi II, 2). Redefinind din această perspectivă unitatea ipotetică, încercăm firește să precizăm nu numai care este natura filozofiei în viziunea lui Dilthey, ci și locul unei Weltanschauungsphilosophie între celelalte modele filozofice existente. În funcție de aceste modele vom vorbi atât despre unitatea ipotetică a filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o valoare educativă autentică, reducând formarea umană la un simplu training (ale cărui virtuți formative nu depășesc cu mult dresajul practicat la niveluri infraumane). Autorii porneau de la interesele celor care învață și socializează și distingeau cinci „categorii de cunoaștere”; apoi redefineau, pe baza acestora, disciplinele tradiționale: cunoașterea simbolică (engleza, limbile străine, matematicile); științele fundamentale (știința generală, fizica, biologia, chimia); științele dezvoltării (evoluția cosmosului, evoluția instituțiilor sociale, cultura omenirii); disciplinele exemplare (arta, muzica, teatrul, literatura); disciplinele „problemelor morale” (problemele sociale). Această bizară
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exagerat (rampant relativism) și/sau solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy) și interpretare (interpretation). Când trebuie să facem interpretări, ar trebui să fim mereu conștienți că orice evaluare depinde de supoziții și presupuneri. Foarte adesea, acestea sunt ascunse. Rigoare înseamnă încercarea conștiinței de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociale locale prietenoase dar esențialmente întâmplătoare generează ceea ce se numește comunitatea obligației limitate. Cartierele moderne includ doar dimensiunea domestică a familiei viața de familie și serviciile necesare. Această modalitate de identificare a comunității la nivel local dar cu asociații întâmplătoare redefinește comunitatea dacă ne raportăm la înțelesul istoric și popular. La noi, Tudor Vianu formulează următoarea lege: "raportul dintre importanța tradiției și cantitatea grupului social este invers proporțional" (Vianu, 1998: 253). Fără îndoială, tradiția este mai puternică la sat decât la
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
față, o condiție necesară este schițarea cadrului istoric (n care au creat ș( la care s-au raportat g(nditorii avuți (n vedere. Abordând problematica reconstrucției, trebuie să avem (ntotdeauna (n vedere suportul pe care se sprijină reconfigurarea, ceea ce este redefinit. Desigur, cineva s-ar putea să considere mai puțin binevenită aici prezența datelor istorice. Este însă necesară sublinierea dimensiunii istorice dacă vrem să ne apropiem corespunzător de înțelegerea a ceea ce prezentăm, deoarece încorporarea datelor istorice în interpretare ajută la înțelegerea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
formare, culturale și de tineret.” Un an mai târziu, miniștrii europeni ai educației au adoptat Hotărârea de la Cracovia și Proiectul de recomandări comune pentru educația pentru cetățenie democratică ăCracow Resolution and the Draft Common Guidelines for Democratic Citizenship Education). Documentul redefinește cetățenia democratică adăugând un nou set de dimensiuni conceptului de cetățenie acceptat anterior și reinterpretează modalitățile prin care aceasta ar trebui învățată și predată. Cetățenia democratică a fost înțeleasă, în special, ca având mai multe dimensiuni - inclusiv politică, juridică, socială
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l include pe Maxențiu) cu necruțătoarea evidență. Prizonier, ca și Lenora, al unui pat de suferință, Maxențiu își redefinește spațial posibilitățile, cu o forță automistificatoare, intens compensatorie: Nu avea curajul să se depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a concepției legiuitorului, de la ideea că părinții au drepturi asupra copilului, la ideea potrivit căreia părinții sunt responsabili față de evoluția și dezvoltarea acestuia. Părinții, ca și întreaga societate, trebuie să-și (re-)evalueze și, acolo unde este necesar, să-și redefinească rolul, ca cei chemați să învețe să relaționeze permanent cu copilul, să-l asculte și să-l înțeleagă, să îi citească nevoile, să îndrume mai curând decât să impună, să colaboreze permanent, la nivelul de înțelegere al copilului. Punerea în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mare interes medical, atât din cauza severității și mortalității ridicate, cât și din cauza controverselor legate de diagnostic și tratament. Noțiunile clasice de bacteriemie și septicemie nu mai sunt suficiente pentru a cuprinde complexitatea, varietatea și severitatea infecțiilor sistemice, care au fost redefinite în ultimele două decenii. 8.1 Definiții Bacteriemia este definită de prezența bacteriilor în sânge, dovedită prin hemocultură, fără manifestări clinice, sau cu manifestări ușoare (febră moderată, frisoane). Bacteriile apar tranzitoriu în sânge după traumatisme tisulare medii (extracții dentare) sau
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
responsabilitate" în programul adoptat la Hamburg în 1994. Prin cancelarii săi, în special prin Adenauer și Kohl, CDU-ul s-a identificat foarte bine cu Germania, în timp ce Richard von Weizsäcker, președinte al Republicii între 1984 și 1994, a reușit să redefinească funcția președințială, făcînd din aceasta un veritabil magisteriu moral, întruchipînd ancorarea Germaniei în Europa. În faimosul său discurs ținut la 8 mai 1985 în fața Bundestag-ului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la capitularea Germaniei, el a calificat 8
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
contribuția cea mai semnificativă rămîne cea a lui Neumann 1942); pe de altă parte, s-a extins analiza antropologiei politice asupra societăților definibile ca fără stat, (Easton 1959), dar nu fără politică. Sistemul politic Apare astfel evidentă necesitatea de a redefini obiectul științei politice, care nu putea fi nici puterea, nici statul. Puterea trebuia să fie calificată ca politică și nu putea să ne readucă în mod tautologic la stat, pentru că societățile fără stat manifestau o activitate politică apreciabilă și vizibilă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
astăzi, cum a ajuns acolo și către ce direcție se îndreaptă. Filozofia politică Prima operație este destul de ușor de definit. Dacă știința poli-tică vrea să rămînă fermă pe poziție în fața speculației teoretice, trebuie să se confrunte cu (și să se redefinească prin raportare la) filozofia politică. Bogata și diversificata tradiție de gîndire în filozofia politică cuprinde cel puțin patru componente semnificative: a) căutarea celei mai bune forme de guvernare și a celei mai bune republici; b) cercetarea fundamentelor statului și justificarea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dintre egalitatea șanselor și egalitatea rezultatelor (pentru critici incisive, McClosky și Zaler 1984; Verba și Orren 1985; Verba, Schlozman Lehman și Brady 1995). Raportul cu clasicii Dacă știința politică din fiecare țară a trebuit să se reexamineze și să se redefinească în contact cu propriile tradiții specifice ale filosofiei politice naționale, este tot atît de adevărat că pentru fiecare în parte, și pentru știința politică în ansamblul ei, există problema raportării la clasicii gîndirii politice. Din indiferent ce punct de vedere
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de drepturi instituțio onal al În cadrul altor II IV contradicforme Mobilizări de clasă Mișcări monotematice ției/ilor de intermediere Sursa: adaptare după Schmitter [1984, 315] În orice caz, dacă pozițiile neo-corporatiste își pierd unitatea (și s-a întîmplat) sau se redefinesc mai mult sau mai puțin energic (și acesta e un alt efect) intră din nou în vigoare politica participării prin grupuri sau prin mișcări colective pe care Schmitter le definea într-o manieră cam reductivă, ca monotematice. Dat fiind faptul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politici și pentru birocrați, să fie sfidată și respinsă fie de triunghiurile de fier, fie de policy communities (datorită structurii lor mai heterogene și mai diversificate). Astfel încît sînt puține politicile publice care încetează definitiv, în timp ce multe dintre ele sînt redefinite și altele continuă să reziste în virtutea inerției. Există, în schimb, multe organisme inutile, create deja pentru a pune în aplicare unele politici publice, care continuă să supraviețuiască, ca niște adevărate monumente ale dificultății de a inova, și care nu reușesc
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de figura fondatorului lor. Tocmai din cauza acestei dependențe, atunci cînd dispare liderul fondator, regimurile autoritare reușesc destul de rar să depășească aceste crize de succesiune, care, dacă nu duc la o cădere rapidă și la o înfrîngere a regimului oricum îl redefinesc și îl slăbesc cum s-a întîmplat în Portugalia după Salazar, cînd regimul a supraviețuit în condiții precare timp de cîțiva ani (din 1968 pînă în 1974). Marile dificultăți ale succesiunii politice și ale transferării puterii în regimurile autoritare apar
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
nobilii, magnații, colecționarii). În tecut, el oferea mijloacele economice cât și un public garantat. Baza economică a relației dintre artist și public se schimba, clasa mijlocie avea o putere economică mai mare, industria înlocuia agricultura. Poziția artistului față de public se redefinea, artistul devenind un întreprinzător privat care avea o marfă de vânzare. Artiștii activează ca agenți independenți în cadrul unei piețe de pro-duse estetice, în care cererea publicului determină succesul. Opera de artă este produsul muncii. Nu orice muncă produce opere. Opera
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]