3,034 matches
-
fete, nu la el! îi răspunse Cristi. Spune-mi, nu seamănă cu cel pe care l-am văzut la operativa de dimineață, dat în urmărire generală? Cel cu acuzația de omor?! Să știi că ai dreptate! îl aprobă Traian, care redevenise serios. El e. Ce facem, îl umflăm? Eu știu? spuse Cristian, stând pe gânduri. Nu suntem în uniformă și pe deasupra mai iese și cu scandal aici, în local. Mi se pare că nu-i singur. La masa de lângă el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis discuția asta, redeveni Pop serios. Tu ești bărbat, ești mai mare decât ea și, mă înțelegi, nu trebuie să spun mai mult. Nu vreau decât să te rog să ai grijă. Din punctul acesta de vedere puteți sta liniștit. No, bine. Asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zgomot ca să-i pună în gardă. Desigur că și urmăritorii, știau acest lucru, așa încât vor face tot ce le stătea în puteri ca să-l împiedice. Trebuia să se adune și să încerce să le dejoace planurile. Ceva mai liniștit acum, redeveni omul cel mai priceput la furișatul prin pădure. Se apropie de un copac gros și se lipi de trunchiul acestuia. Își reglă respirația și așteptă până ce sângele încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector să-l urmeze. Ești bun de momeală, spuse el, a pus botul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai dreptate. Cei doi vorbeau cu glas scăzut, nescăpând arătarea din ochi. Și acum, ce facem? întrebă inspectorul. Care este planul? Încercăm să vedem dacă o putem atrage înspre noi, spuse moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din umeri, nu trebuie să fii de acord cu mine. Pot însă să am părerea mea. Ileana arăta acum așa cum o cunoscuse inspectorul prima oară. O femeie voluntară și foarte hotărâtă. Nu mai era soția și mama blândă de la Iași. Redevenise domnița care avea de îndeplinit o datorie misterioasă, datorie pe care Cristian încă nu o înțelegea. E valabil și pentru domnițe? întrebă Toma, privind-o în ochi. Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea țintă și, pentru prima dată un zâmbet îi mijise în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac ceva. Asta fusese tot, Cerkatov redevenise ofițerul rece, cu figura impenetrabilă. Fața umană care se întrezărise pentru o clipă dispă ruse. Boris nu știa ce să înțeleagă, greșise oare, înfruntându-l? Îi venea să se întoarcă și să își ceară scuze, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de legume. În ce privește via de pe Dealul Velnița, am aflat tot de la fostul președinte, că înainte de revoluția din decembrie 1989 a fost o grindină cu gheață mare care a distrusă via. Refacerea ar fi necesitat mari cheltuieli, iar cei care au redevenit proprietari pe fostelor lor loturi, după spargerea CAP-ului, n-au știut și nici nu au avut bani să întrețină via, așa că au lăsat-o în paragină; a ajunsă loc de păscut oile de la stâna lui Ghiță Boghiu. Pe lângă vița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unui număr restrâns de indivizi; apar libertăți mai mari pentru consumatori și pentru cetățeni, precum și dezavantaje din ce în ce mai numeroase pentru muncitori. Printr-o stranie ironie, această basculare a Ordinii imperiale către Ordinea economică este însoțită de o întoarcere la nomadism: țăranul redevine călător. De aici importanța îndelungatei istorii a nomadismului, baza culturii umane, ce reapare în prezent și pe care, și mai mult, îl vom vedea în viitor. Până în zilele noastre, Ordinea economică a cunoscut nouă forme succesive. Vom vedea că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mare putere industrială îindustria lânii și a metalurgiei). Genova are în acea vreme ultima tresărire de orgoliu a lumii mediteraneene, ultimul ecou al visurilor Atenei, ale Romei, ale Florenței, ale lui Carol Quintul și Filip al II-lea. Apoi Atlanticul redevine o mare liniștită: în 1579 - adică la opt ani după inutila victorie de la Lepanto a fiului natural al lui Carol Quintul îaflat în fruntea flotelor Veneției și Spaniei) împotriva turcilor lui Selim al II-lea -, spaniolii sunt alungați din Țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind un bazin comercial. în timp ce, în 1598, China îi învinge pe japonezi în Coreea fără ca totuși să le ocupe țara îacest lucru se va repeta de încă trei ori și va fixa niște reguli esențiale pentru viitor), Genova dă semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cele nouă anterioare, ea va face să apară noi echilibre între națiuni; va extinde libertatea moravurilor; noile tehnologii vor permite reducerea și mai consistentă a timpului necesar producției de alimente, îmbrăcăminte, mijloace de transport și de divertisment; plasamentele industriale vor redeveni rentabile; noile servicii vor fi transformate în produse industriale; alți muncitori vor intra în zona salariilor precare; energii noi le vor înlocui pe cele devenite rare; tot mai multe bogății vor ajunge să fie concentrate în mâinile a tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și pe toate cele care vor domina această perioadă, dar și alte câteva, mai marginale și mai războinice. Fascinată de modul în care se nasc și mor imperiile, China - ale cărei cheltuieli militare sunt deocamdată foarte reduse - va dori să redevină o putere majoră inclusiv pe plan strategic; într-un fel sau altul, va căuta să recucerească Taiwanul și să-și extindă hegemonia asupra estului Asiei, așa cum au făcut Statele Unite când, în secolul al XIX-lea, s-au impus pe ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
semnat, scoțându-și mereu la mezat obediențele, sentimentele, valorile, credința, soarta membrilor familiei, fiind întotdeauna gata să trădeze și așteptându-se în orice clipă să fie trădați, fără să se ia vreodată în considerație nevoile generațiilor viitoare. Apologia dictaturii va redeveni deseori subiect de conversație. în sfârșit, mulți vor profita de slăbirea treptată a puterii statelor, pentru a-și lăsa să se manifeste în mod liber pornirile către violență; prima dintre libertăți va fi aceea de a ucide, gratuit, fără scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rivale, vor putea distruge regiunile de tranzit. Din aceleași rațiuni, Venezuela, Nigeria, Congo și Indonezia, ale căror zăcăminte se vor fi epuizat cândva fără ca aceste țări să fi avut măcar posibilitatea de a-și moderniza economia, ar putea deveni îsau redeveni) și ele zone de conflict. în sfârșit, regiunile maritime în care vor fi localizate în viitor principalele rezerve petroliere și prin care vor trece convoaiele de tancuri petroliere vor fi tot atâtea posibile locuri de conflict. Apa potabilă, din ce în ce mai rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rebelilor musulmani; Indonezia ar putea fi tentată să ocupe vaste ținuturi pustii din Oceania; Australia ar putea intra în război pentru a se apăra de ambițiile vecinilor săi. în sfârșit, foarte vechi rivalități, astăzi cu totul de neconceput, ar putea redeveni actuale: între Grecia și Turcia, între Mexic și Statele Unite, dacă s-ar întâmpla ca în una sau alta dintre aceste țări să se instaureze într-o zi un regim dictatorial. Războaie între pirați și sedentari Pirații i-au atacat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
între 1995 și 2006; ea va continua să capete proporții mai ales în jurul strâmtorii Malacca, pe unde tranzitează aproape jumătate din comerțul mondial cu petrol, și în Caraibe, pe unde circulă tot mai multe vase ce transportă droguri. Mediterana va redeveni și ea un loc important al jafurilor. Acestea se vor desfășura și de-a lungul drumurilor ce traversează deșerturile, precum și în cartierele populate ale marilor orașe din Sud și din Nord. Pirateria va continua să afecteze zonele turistice frecventate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se păru că descoperă o nuanță de afecțiune În acel avertisment, de parcă, pentru o clipă, ostilitatea fetei s-ar fi diminuat. - Pietra... Începu el să spună. Dar ea Îl Întrerupse cu un gest sec, Îndepărtându-se de el. Glasul Îi redevenise tăios. - Fii atent, Îi repetă. Nu e ceea ce pare. - Ce vrei să spui? Prostituata aruncă o privire dușmănoasă spre mută, care zăcea mai departe nemișcată, cu capul lăsat pe spătarul caprei. Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atace, iar mușchii Îi jucau În așteptare; dar Înainte să sară afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bogată și Închinată artelor liberale. Dante avu impresia că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca prin farmec, chipul său se destinse, redevenind cel dintotdeauna. - Ce vânt bun te aduce, priorule? Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai puțin nobile sunt motivele pentru care am venit. Știam că te pot găsi aici. - Pe mine mă căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împăratului, asupra căruia m-ai putea lumina mai bine. Relația lui Frederic cu Elia da Cortona. Arrigo Își mijise ochii pentru o clipă, ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție. Părea surprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a se asigura că nu mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]