967 matches
-
grele: În afara terenului accidentat, a fortificațiilor foarte puternice, serviciile de contrainformații nu obținuseră toate datele necesare despre plasarea În teren a redutelor otomane. La sfârșitul primei zile a celui de-al treilea asalt al Plevnei singurul câștig a fost ocuparea redutei Grivița 1 de către români. Deci, războiul fiind În plină desfășurare, Începuse să se simtă nevoia de alți ostași ce urmau a prelua locul celor dispăruți din varii motive și de aceea la Huși au continuat chemările rezerviștilor sub arme
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cruci ale Sfântului Georgie pentru soldații noștri aceasta În vederea izbânzii militare obținute În ziua de 30 August și a bravurei arătate de Oștirile Române cu ocasia sângeroaselor bătălii din acea zi. Un atacu pe care turcii au Încercat eri asupra Redutei care se află În posesiunea noastră a fost eroicu respinsu”. Pentru toți cei căzuți, semnatarii telegramei, Prințul Carol și ministrul Kogălniceanu, recomandau (cu valoare de ordin) următoarele: „Înțelegețivă cu clerul a tuturora riturilor Religioase (fără osebire) ca joea viitoare să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe la cetățenii cu dare de mână din urbe: „(...) D-l Locotenent colonel D. Papasoglu, inspirat de sentimentele de patriotismu și doritoru a veni În ajutorul rănițiloru soldați români, au făcut un tablou litografiat cu asaltul datu de Oștirea Română marei redute turcești Grivița În ziua de 30 August unde bravul căpitanu Valteru Mărăcineanu sau distins prin bravura și datoria sa de Militar, și cere a i se da cuvenitul concurs pentru a se vinde asemine tablouri pe prețul de un leu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ordonând polițaiul Alexandrescu rezolvarea rapidă a acestei afaceri. b.a. Te Deum pentru o mare dar sângeroasă victorie În timpul războiului de independență din 1877/ 1878, pe frontul din Bulgaria punctul cel mai important a fost Plevna. Acolo se găsea o redută, apărată de alte 14 dispuse În zona respectivă și apărate de aproximativ 50.000 de ostași otomani, conduși de Osman-Pașa. De cucerirea Plevnei depindea posibilitatea Înaintării trupelor ruse În direcția Adrianopolului. Acestea mai Încercaseră să cucerească reduta Plevna de doua
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se găsea o redută, apărată de alte 14 dispuse În zona respectivă și apărate de aproximativ 50.000 de ostași otomani, conduși de Osman-Pașa. De cucerirea Plevnei depindea posibilitatea Înaintării trupelor ruse În direcția Adrianopolului. Acestea mai Încercaseră să cucerească reduta Plevna de doua ori, dar de fiecare dată au fost respinse de otomani. Al treilea atac, de data aceasta româno-rus, asupra Plevnei a fost și el respins, la data de 30 august (stil vechi)/11 septembrie 1877 (stil nou). În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cei 50.000 de soldați otomani aflați sub comanda lui Osman-Pasa erau Încercuiți și nu mai aveau provizii. Singura șansă pentru otomani era să spargă Încercuirea, lucru Încercat de Osman-Pașa. Acesta a eșuat, iar românii au reușit să intre În redută. Osman-Pașa a capitulat și s-a predat colonelului român Mihail Cerchez, dorind să-i Înmâneze acestuia sabia. Considerând că această onoare ar fi trebuit să-i revină comandantului frontului de la Plevna, principele Carol I, Mihail Cerchez s-a dus să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
român Mihail Cerchez, dorind să-i Înmâneze acestuia sabia. Considerând că această onoare ar fi trebuit să-i revină comandantului frontului de la Plevna, principele Carol I, Mihail Cerchez s-a dus să-l Înștiințeze, dar rușii, pătrunși și ei În redută și ajunși În fața lui Osman-Pașa, i-au cerut să capituleze fără condiții. Acesta a fost nevoit să predea sabia generalului rus Ganețki. Până la urmă, ca semn de respect față de aportul hotărâtor al românilor la obținerea victoriei de la Plevna, sabia a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de ani, în 1646, fapt ce nu i-a permis să-și realizeze planul panortodox în întregime. Lasă prin testament Colegiului de Teologie întreaga sa bibliotecă și o mare sumă de bani, sperând ca acesta să devină în timp o redută de neînvins în fața expansionismului catolic. La nici un secol distanță de la moartea sa, peste pragul Colegiului pășea Petru Velicikovski. Era în 1735, avea doar doisprezece ani și fusese înscris de mama sa în anul întâi al ciclului „clasic”. Colegiul nu mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
un vast exercițiu al solidarității underground. E drept că au cam devalizat bunurile publice, dar vezi, e pe merit, trebuiau compensați. Erau disidenți, erau victime ale regimului comunist, vânate de securitatea reprezentată, iată, prin Mona Muscă, expoliticiana cetățenilor. Fiind ultima redută stalinistă a Europei de Est (alături de Albania), România anilor ’80 a conservat și dezvoltat un sistem de complicități și duplicități prin care toată lumea cu un minimum de influență trăia ilegal sau imoral, din punctul de vedere al securității. Cum păcătuiam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noastră iresponsabilă și contraproductivă într-un trecut față de care ei nu empatizează de loc. Nu este al lor. Trecutul lor o să fie ceea ce le facem noi astăzi. Un singur gând m-a consolat: anume acela că, probabil, epuizăm și ultima redută a maniheismului: pe cea morală, după cum, ceea ce a urmat alegerilor din 1996 a dus în scurt timp la epuizarea maniheismelor politice și a așeptărilor mesianice. Amurgul maniheismelor ne va ajuta să judecăm oamenii individual, pentru ceea ce au făcut și fac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
proști? „Politologul” ne sugerează că suntem incapabili să ne adaptăm la curentul principal. Eu una am înțeles că nu știm să fim oportuniști. Știm prea bine că la revoluție „s-a ieșit cu crucea și icoana”, că „Biserica este singura redută etică a moravurilor” (sic!), că am fost suficient de proști să nu ținem cont de ofensa pe care o aducem „sensibilității religiose” și, uite așa, ne-am trezit bine taxați de toată lumea care contează: de reprezentanții cultelor, cum le zicem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și să grațieze dușmani ai statului de drept: ucigași din 1989, hoți ai banilor publici la scară mare și, peste toate, pe personajul care întruchipează „mânia proletară de serviciu”, gata oricând să transforme minerii în slugi obediente pentru salvgardarea ultimei redute a comunismului întruchipat de Ion Iliescu și camarila de securiști și activiști înscăunați ca stăpâni ai cetățenilor și banilor publici „privatizați”, acționând la vedere sau în umbră. Acest gen de oameni, în frunte cu părintele lor spiritual, ne-au ținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
separația bunurilor în căsătoriexe "„căsătorie", nu pentru comunizarea lor, ca alternativă la monopolul masculinxe "„masculin". Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V.", pe de o parte, nu ezită să se numească feminist 4, pe de altă parte, are grijăxe "„grijă" să nu lezeze ultima redută a patriarhatxe "„patriarhat"ului: păstrarea intactă a rolurilor de gen în viața privată. În subtext, această teamă că feminismul ar putea conduce la participarea bărbaților la munca domestică și îngrijireaxe "„îngrijire" copiilor a dominat mereu bărbații simpatetici cu feminismul. Faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
suferă discriminărixe "„discriminare": rasial, etnic, religios, femeile din interiorul grupului discriminat sau chiar al celui discriminant sunt tratate explicit sau implicit ca inferioare, ca mai puțin importante, pentru că sunt femei. Oricât progresează politicile antirasiste sau antișoviniste, rămâne mereu o ultimă redută, o „ultimă frontieră”, sexismul cu forma sa patriarhală de puterexe "„putere". Patriarhatulxe "„patriarhat" este tratat de autorul Ultimei inegalități ca set de relații ierarhice și de solidaritatexe "„solidaritate" între bărbați, relații care au bază materială variabilă 21 și permit controlul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Încă din zorii pubertății, n-am făcut eu Însumi „o carte”, „o fugă spre alții”?.. Speriat cum am fost - și sunt și azi! - de singurătate, mi-am făcut din Ea, fantoma lumii moderne - mai ales „occidentale”, arogante și disperate - o redută, o cetate, cu adevărat un turn de fildeș, de unde am aruncat peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți sau pietroaie, „un David
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care o mânuia - ca și propria-i limbă românească! - cu o ușurință de floretist Înnăscut. Limba devenea la el, mai mult decât un instrument - ca și la Nichita, În ultima fază a poetului! -, o sursă a unei Înțelepciuni ad-hoc, o redută „nobiliară” din care era exclus orice era pauper sau mediocru, ignobil sau impostor, inclusiv regimul politic și lacheii săi! Doinaș, ca Întotdeauna, grav și... speriat, alături de splendida Irinel, ce parcă Își pierduse culorile de altădată, relaxarea și cinismul ei jucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i vezi cu regularitate, cu care te confrunți, în texte, în păreri critice, idei și lecturi, grup în care, oarecum normal, fiecare are despre sine și celălalt păreri supradimensionate, necesare în asaltul pe care vrei să-l dai acestei enorme redute, literatura, acel curaj ce se învecinează cu o anume insolență sau inconștiență, cum o apreciază unii, de a mai „spune o dată” ceea ce s-a mai spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
austro-ungar a tras sortea militară, asta după ce cu doi ani mai înainte, adică în primăvara lui 1877, trecuse clandestin în România ca să se înroleze voluntar în armata rusă, în cadrul căreia a luptat alături de români pentru cucerirea Plevnei. Imediat după cucerirea redutei dezertează și revine în satul său natal «sub formă de dezertor», îmbrăcat în haine de «tunariu rusesc». Profită de faptul că scapă de obligația de a presta serviciul militar la austroungari și trece din nou munții, călăuzit de același recunoscut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din Transilvania noastră românească au participat în mod voluntar la luptele de reîntregire purtate de-a lungul secolelor. Pentru războiul de cucerirea independenței Țărilor Române de sub obida Otomană, din anul 1877, avem cunoștință că au luptat ca voluntari, pe meterezele redutelor de la Plevna, Smârdan sau Grivița, trei bărbați plecați de aci din Cârțișoara. Unul dintre ei a fost binecunoscutul, de acum cititorului, Badea George Cârțan despre care s-a mai făcut vorbire în lucrarea noastră. Iată ce ne spune despre acest
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru front. Pe ciobanul nostru îl treceau nădușelile. Zi de zi, uneori și noaptea, în lunile septembrie și octombrie 1877, au ținut-o numai în marșuri. Uneori la temele de luptă, se târau pe burtă ca șopârlele, simulau atacul unor redute...Când s-a terminat războiul, Cârțan și-a ridicat straiele ciobănești de la magazie și a plecat modest precum venise spre Ciulnița, unde și-a reluat ocupațiile obișnuite...Curând, prin valea Pojorții cobora la OpreaCârțișoara. În pragul tinzii l-a primit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sa nu mai era în viață». Poparad Damaschin uneori scris și Popa Radu Damaschin, a fost cel de-al doilea locuitor al Cârțișoarei ce a participat la războiul pentru independență al României. El a participat efectiv la luptele pentru cucerirea redutelor Plevna și Grivița, soarta i-a surâs și s-a întors viu, nevătămat de pe front. Cu ocazia ceremoniilor încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia, după războiul de reîntregire a patriei, lui Damaschin Poparad i s-a făcut cinstea de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Apoi Ruse, oraș mare de 200.000 locuitori, al treilea ca importanță economică din țara vecină. De la Ruse la Grivița, un sătuc mai mare care prezintă importanța anului 1877. Un muzeu al Independenței cu osoarul. A fost multă ceață și redutele n-au putut fi zărite. De la Grivița la Plevna. Aici am luat prânzul și am dormit. Prea multe obiective turistice nu prezintă. Mai multe cumpărături sau goană după cumpărături pentru că, din păcate, n-am cumpărat mare lucru. Am tras la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
IV-a Infanterie. Din această brigadă, a fost lăsat Batalionul 2 din Regimentul 12 Dorobanți în satul Kreta, pentru a observa valea Vidului și a susține cavaleria, la nevoie, în luptă. Forța Regimentului 12 s-a distins și la cucerirea redutei Grivița 1. Astfel, atunci când turcii au încercat să recucerească reduta Grivița 1, căpitanul Moise Grozea din statul major al Diviziei a IV-a Infanterie a introdus în luptă forțele proaspete, sosite chiar în seara de 30 august / 11 septembrie și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
2 din Regimentul 12 Dorobanți în satul Kreta, pentru a observa valea Vidului și a susține cavaleria, la nevoie, în luptă. Forța Regimentului 12 s-a distins și la cucerirea redutei Grivița 1. Astfel, atunci când turcii au încercat să recucerească reduta Grivița 1, căpitanul Moise Grozea din statul major al Diviziei a IV-a Infanterie a introdus în luptă forțele proaspete, sosite chiar în seara de 30 august / 11 septembrie și a declanșat un contraatac pe flancuri al Batalionului 2 din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sosite chiar în seara de 30 august / 11 septembrie și a declanșat un contraatac pe flancuri al Batalionului 2 din Regimentul 14 Dorobanți și al Regimentului 12 Dorobanți. După o luptă violentă la baionetă, turcii au fost opriți, respinși din redută și obligați să se retragă în pozițiile de unde veniseră. La 15 septembrie Divizia a II-a, comandată de colonelul Mihail Cerchez, a ocupat cele mai importante poziții în locul Diviziilor 3 și 4, epuizate în urma sângeroaselor lupte din fața Plevnei. Colonelul Mihail
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]