97,686 matches
-
și de perspectiva de a fi un propagator al violenței pe care o detestă. Și totuși, Potter nu ignoră scopurile urmărite de Woolf, dar alege alte moduri pentru a le realiza. Filmul este separat prin intertitluri, dar acestea nu se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
ale suplimentului Bucureștiul cultural, nr. 6, 7 și 8, 9. Au răspuns până acum Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Sanda Cordoș, Tudorel Urian, Al. Cistelecan, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu și Horea Poenar. Întrebările anchetei se referă la schimbările de canon de după 1990 și cer numele a cinci autori afirmați în ultimii ani pentru fiecare gen literar: poezie, proză, jurnal, eseu, critică literară. Deși răspunsurile celor invitați (vor urma și alții) nu sunt deloc lipsite de idei
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
persoană"), folosit în registru înalt, formal (chiar de specialitate, în anumite sintagme cu sensuri precise: persoană fizică). Corespondentele sale, în limbi în care echivalentul lui om nu are valoarea de termen generic (așa cum o are în română, unde se poate referi și la femei: "Dana e un om bun"), sînt preferate de expresiile "corectitudinii politice". În română, e normal să fie folosit doar cînd nu interesează diferența de sex; atunci cînd aceasta apare, odată cu intenția de a desemna fie femei, fie
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
în reviste cu tiraj confidențial, găsind scuza lipsei de ecou în blocada instituită, nu-i așa, de "boierii minții". Îmi aduc aminte că atunci când am auzit prima oară expresia, am găsit-o de-a dreptul simpatică. Îmi închipuiam că se referă la axa culturală românească pornită o dată cu marii maeștri ai secolului al nouăsprezecelea și continuă până la generația lui Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara sau Bălăceanu-Stolnici. Ignoram atunci că una din plăcerile de căpetenie ale ideologilor din zona "cultural studies" e să pervertească
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
Belciug Se dedică unor academicieni Animat de un confrate, aștern aici câteva observații cu iz independent despre muzica "independentă" pe care o îndrăgesc atât de mult. Mai întâi, încercând să (-mi) definesc termenii, voi spune că muzica "independentă" se poate referi la muzica ce se încăpățânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta. În tot locul triumfă muzica ce are legătură cu finanța rotofeie. Ni se
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
a travaliului componistic, motivul muzical generator, conducător într-o formă muzicală și-a împlinit latențele dramaturgice prin dramele muzicale wagneriene, acolo unde se asociază cuvântului, situației scenice. Wagner însuși numea motivele sale epic-muzicale "Grundthema", temă fundamentală, însă "laitmotivul" lui Wolzogen, referindu-se la acele teme wagneriene, a avut mult mai mult succes în istoria muzicii. Emblemă sonoră desemnând personaje, sentimente, obiecte sau gesturi din derularea acțiunii teatral-muzicale, laitmotivul ajunge prin Wagner la o stufoasă și rafinată complexitate. Cunoscătorii Tetralogiei detectează rețeaua
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
aplaudat". În final Ochiul magic din săptămâna aceasta având în vizor o singură publicație, pe care am parcurs-o cu interes, din lipsă de spațiu și din trac mai ales, lasă pe dinafară câteva materiale excelente și semnături aproape celebre, referindu-se la cărți-eveniment. Ar fi de neiertat să nu le trec în revistă. La rubrica Puncte de vedere, Mircea Ghițulescu semnează Critica de acompaniament, la apariția în românește a lui Georges Banu, cu Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
Rubrica Sala de așteptare, semnată de Gh. Schwartz, are în vedere acum soarta ingrată a Artistului bun în posteritate, Simpozionul de la Gyula, la 10 ani de la moartea poetului Simonyi Imre. Lucru care mi-a amintit ce spunea undeva Cristi Popescu, referindu-se la poeți și poezie, poezia este mai importantă decât poetul. Cum să nu fie așa, când doar cărțile rămân, autorii dispar alunecând dincolo.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
numai omul, natura î deloc. Nu am fost și nu voi fi niciodată naturalist. Fondul nu are pentru mine nici o importanțăîî, avem deja o definiție esențială a artei lui Hans Mattis-Teutsch. Indiferent la care etapă a creației sale ne-am referi și oricît de mare ar fi, aparent, distanța stilistică de la un moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproșabilă. Hans Mattis-Teutsch rămîne un caz cu totul special în spațiul artei rom�nești, pe care doar vecinătatea lui Br�ncuși sau, mai
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
de la un moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproșabilă. Hans Mattis-Teutsch rămîne un caz cu totul special în spațiul artei rom�nești, pe care doar vecinătatea lui Br�ncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate, îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în câteva notații expeditive și insipide, încheiate cu
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în câteva notații expeditive și insipide, încheiate cu
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
statutul de sfânt, care a traversat cu vitejie itinerarul ortodoxism-baptism-protestantism stabilindu-se în final spre pocăință și purificare în oastea yoghistă a lui Gregorian Bivolaru, a spus repede și cu adâncă evlavioșenie: -Videți, măi copchii, aice îi lucrarea Domnului... Se referea, desigur, la înțepenirea imaginii. Ne-a cuprins pe loc o emoție atât de puternică pe toți patru, încât am auzit limpede bâzâitul nervos al unei insecte lovindu-se cu capul de ușa sufrageriei și pe Haralampy spunând cu vocea Andreei
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
unei reacții, a unei atitudini publice reflectate estetic la schimbările politice de după anii ’68, apoi ’89 și, în cele din urmă, la 11 septembrie 2001, a transformat muzica nouă într-un sistem imun la realitatea vieții și, de aceea, marginalizat. Referindu-se la sistemul muzicii noi din Germania, sistem care poate fi însă aplicat și scenei internaționale fără prea multe schimbări, autorul observă că acesta are o natură pre-democratică, fiind condus de clanuri și clici, de mandarini sau patroni, ceea ce conduce
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
XX: o dată, după 1918, a doua oară, după 1989. De fiecare dată, am putut descoperi cum, fără o societate capabilă să creeze un stat modern, îi revine statului obligația să improvizeze nevoile societății și să se prefacă a le satisface. Referindu-se la această inversare de roluri, T. Maiorescu a numit instituțiile statului improvizat “forme fără fond”. Departe de a fi o formulă calpă, cum au numit-o unii, și nevalidată istoric, teza maioresciană se verifică, vai, foarte bine, în condițiile
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Opere îngrijită de recent dispărutul dintre noi Mihai Dascal a înregistrat în 1994 și 1997 primele două volume), toate celelalte serii de Opere enumerate s-au oprit cu 10-15-20 de ani în urmă, în diverse faze de construcție. Nu mă refer acum la cazurile de pauză mai scurtă (de până la cinci ani) între volumele unei ediții, ci numai la acelea ce par fără speranță într-o finalizare apropiată. Ce să mai zicem de cazurile notorii (Tudor Arghezi, V. Voiculescu și alții
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
elementul biografic. Nu am fost interesat în primul rînd de istoria familiei, ci de caracterul exemplar pe care destinul acestei familii îl dezvăluie, și anume apusul burgheziei, un crepuscul care a fost mai îndelungat în România decît în Germania (mă refer desigur la primul război mondial). R.B.: Din acest amestec de biografie, istorie, documentaristică și ficțiune rezultă un roman care se lasă cu greu definit: elementul epic nu are o pulsație puternică, textul este foarte elaborat, structurile narative sunt subtile și
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
am putut cunoaște diverse persoane în împrejurări care altminteri mi-ar fi rămas inaccesibile. Pentru mine toate acestea au însemnat o imensă facilitate. R.B.: Ați pomenit impresia unduitoare, ambiguă, pe care v-a creat-o România, atunci cînd v-ați referit și la curgerea timpului, mai puțin exactă decît cea din Elveția, țara ceasornicarilor. Dar mi-ați mai povestit, în timp ce ne plimbam aici, la Schloss Solitude, că ați descoperit o anumită congruență între aceste trăsături ale specificului românesc și limba română
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
rămâne unul dintre cei mai importanți critici literari ai epocii dictaturii comuniste.” Pentru ca, în final, evocarea să dobândească subit tonul unei tulburătoare confesiuni: „În timpul ’Pieței Universității’ mi-a reproșat telefonic faptul că nu m-am implicat. Dar reproșul esențial se referă la Academia Română: ar fi vrut să refuz a deveni membru, sau - dacă accept - să provoc un scandal imens, demascând prezența în acest for a unor politicieni siniștri. Refuzul meu de a-i urma recomandarea a determinat ruptura unei prietenii de
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
americanii au o idee pe care dimensiunile țării lor și faptul de a fi despărțită de o mare parte a planetei prin două oceane o justifică în bună măsură: pentru ei știrile descresc în importanță pe măsură ce locul la care se referă este mai îndepărtat. O idee asemănătoare au încercat să inculce ziariștilor români cei cîțiva profesori americani de jurnalism care ne-au vizitat după Revoluție. Dar România nu e numai o țară mică, dar e și una fără pondere în Europa
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor de dedus: „Cine se referă la zonele joase, estetic vorbind, ale prozei lui Marin Preda, la scrierile lui realist-socialiste, la conformismul politic al unora dintre scrierile lui tîrzii (Delirul, de pildă), acela este taxat drept demolator al marelui scriitor. Sînt critici care s-au erijat
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
îți vine să crezi că nu valoarea operelor contează în ochii juriului suedez, ci exotismul subiectelor. * În RAMURI (nr. 2-3), dl. Alexandru George semnează un articol care pe mulți îi va șoca. Intitulat modest, O propunere de discuție, articolul se referă la „mitul” țăranului român și al literaturii populare pe care au pariat numeroși intelectuali de ieri și de azi fără umbră de discernămînt, numai fiindcă așa le sugera tradiția. Dl. Al. G. oferă și o mînă de citate din scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
Nicolae Manolescu M-am referit în editorialul trecut la Umberto Eco. În aceeași culegere, găsesc un text în care eseistul și romancierul italian se amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
culegere, găsesc un text în care eseistul și romancierul italian se amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din presă ori mai știu eu ce. Toate se referă la cărți socotite astăzi celebre și aparțin unor critici la fel de celebri, măcar în epoca în care au trăit. Unele ies, evident, de sub condeiul unor profesioniști și au chiar o anume frumusețe literară. Ceea ce ne umple o dată în plus de uimire
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
vorbă a lui, de fapt două, fără vreo legătură cu ce vorbeam în acel moment, doar una subterană probabil. Prima, oftând ușor: Noi venim de departe... A doua: Am intrat în zodia debarasoarelor... Niciodată nu am știut la ce se referă. Deși simțeam că vorbele ne privesc direct pe amândoi - originea, o sorginte comună probabil... Cu atât mai mult am fost frapat în ziua când, întorși de la Moscova în urma unei călătoriie interminabile cu trenul, după ce discutaseră o groază de lucruri, de
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]