848 matches
-
încrucișate, între actori ai aceluiași proiect sau curs de acțiune. Primul caz este cel al reflexivității tari, iar cel de-al doilea ar putea fi desemnat prin reflexivitate slabă, circumscrisă prin cadrul de participare la aceeași acțiune. La rândul ei, reflexivitatea slabă poate fi dată de situațiile în care evaluarea se face de către un actor din afara spațiului acțiunii de referință, dar rezultatele respectivei evaluări sunt asumate de către cei care participă efectiv la jocul de rol implicat de acțiunea considerată. Simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
dar rezultatele respectivei evaluări sunt asumate de către cei care participă efectiv la jocul de rol implicat de acțiunea considerată. Simplul fapt că o agenție de dezvoltare comunitară favorizează evaluările complet independente ale acțiunilor proprii este o astfel de formă de reflexivitate slabă. Evaluările externe subspecie în aceeași categorie sunt comandate de un agent al acțiunii și sunt asumate de acesta inclusiv prin publicare, chiar în condițiile în care unele dintre concluzii îi sunt defavorabile. Reflexivitatea „tare” sau de tip „slab” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
este o astfel de formă de reflexivitate slabă. Evaluările externe subspecie în aceeași categorie sunt comandate de un agent al acțiunii și sunt asumate de acesta inclusiv prin publicare, chiar în condițiile în care unele dintre concluzii îi sunt defavorabile. Reflexivitatea „tare” sau de tip „slab” nu se referă la eficiența evaluării în corectarea cursului acțiunii. Are, mai degrabă, sensul de direct vs indirect, autoevaluare vs evaluare externă asumată prin consecințe. Sunt foarte multe cazurile în care evaluarea externă cu rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
a consecințelor neașteptate ale deciziilor individuale și instituționale și de internalizare a incertitudinii rezultate”; „decizia de tip cooperare prin negocieri ad-hoc de tip subpolitic”; „dificultăți instituționale, colective și individuale implicate în coordonarea multiplicității de rețele și de granițe ale subiectului”. Reflexivitatea în facilitare Funcția de facilitare comunitară De obicei, facilitatea este gândită în limitele ei de acțiune sistematică, realizată de actori specializați. În practică, însă, facilitarea este o funcție care nu presupune numai componente de rol specificat, ci și componente difuze
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
se transformă în facilitatori specializați, de maximă eficiență, pentru promovarea stilului participativ de dezvoltare în comunitățile vecine. Este cazul, de exemplu, al facilitatorului recrutat de la Topești (județul Gorj) pentru animarea altor sate gorjene, pe drumul dezvoltării comunitare pe modelul FRDS. Reflexivitatea în evaluare La complexitățile și interogațiile asociate facilității pot fi adăugate, ca exemplu de problematizare reflexivă, și cele ale evaluării. În sine, acest fapt este un proces cu fațete și stadii multiple în dezvoltarea comunitară. Nu la aspectele tehnice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
să considerăm, odată cu Bourdieu, că „logica practicii este logică până în punctul în care a fi logic ar duce la încetarea practicii” ( Bourdieu și Wacquant, 1992, pp. 22-23). Altfel spus, implică și ordine simbolică, nu numai rațională. Pentru marcarea distincțiilor dintre reflexivitatea individuală și cea la nivel de grup - familial, în special -, trimit la excelenta lucrare a profesorului Vlăsceanu (2007, pp. 177, 188-199) despre „tranzițiile spre modernitate”. Distincția între reflexivitate tare și slabă am adoptat-o prin analogie cu cea clasică dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
spus, implică și ordine simbolică, nu numai rațională. Pentru marcarea distincțiilor dintre reflexivitatea individuală și cea la nivel de grup - familial, în special -, trimit la excelenta lucrare a profesorului Vlăsceanu (2007, pp. 177, 188-199) despre „tranzițiile spre modernitate”. Distincția între reflexivitate tare și slabă am adoptat-o prin analogie cu cea clasică dintre legăturile tari și cele slabe identificate de Granovetter, 1973. În ambele distincții tare are semnificația de direct, apropiat iar slab trimite la indirect, depărtat, mediat. O primă formă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
la două dimensiuni, în loc să vadă în ea un pluralism de valori și o multitudine de puncte de vedere? • Poziția cercetătorului: obiectivitate superioară sau normativitate comună? Există o ambivalență în poziția lui Bourdieu, care, pe de o parte, afirmă obiectivitatea și reflexivitatea cercetătorului și, pe de altă parte, multiplică luările de poziție, ba chiar și judecățile de valoare. În dialogul său cu Hans Haake (Pierre Bourdieu și Hans Haake, Libre-échange, Seuil, Paris, 1994), el denunță deschis dezvoltarea liberalismului cultural contemporan, mecenatul de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
precizată. Performativ: se spune despre orice credință sau reprezentare care are efecte practice. În lingvistica pragmatică, un discurs performativ produce efecte reale, posedă o eficacitate. Realism: în contra idealismului (sau nominalismului), presupoziția realistă consideră că lumea există independent de subiectul cunoscător. Reflexivitate: atitudine intelectuală constând în întrebări despre actul pe cale de a fi efectuat. Actorul social reflexiv își analizează acțiunea. Relativism: atitudine științifică urmărind să contextuali-zeze orice observație și să insiste pe diversitatea formelor posibile ale realului. Poate tinde spre un radicalism
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
facă masa cât mai agreabilă. Astfel se golește de conținut masa de acuze privind inadecvările epistemice ale cogniției economiei pentru că ea are ca știință alte conținuturi decât științele naturii. Obiectul ei este, într-un fel, natura în faza ei de reflexivitate, adică exact ceea ce ține de întâmplările din natura umană. Contextele economice nu sunt și nu pot fi incluse în legi naturale deși se situează pe solul specific al proceselor naturale. Singura lege naturală este cea a bunului-simț prin care natura
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
concepte vii, cu interesele și conștiința la purtător, ca să zic așa. Or, acest tip de concepte sunt înainte de toate și în esență de o calitate specială, sunt reflexive, se autoîmplinesc prin încercare și eroare (Popper, 1981), se împlinesc în contexte. Reflexivitatea conceptelor economice creează conținuturi în mod direct contextelor, le configurează în repere situaționale de natura certitudinilor subiective. În timp ce științele experimentale explică natura, Economia, ca și alte științe nonexperimentale, explică mediul social, substanțierea sa intersubiectivă ce cristalizează în contexte. Explicit spus
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este în cazul crizelor sacrificatul de serviciu. Pe de altă parte, inadecvările sunt reale și ele rezidă într-o capacitate mai redusă a Economiei de a-și interoga ipotezele, așa cum am văzut în prima parte a acestui capitol. Sincronicitatea și reflexivitatea reprezintă provocări serioase oarecum evitate de Economie, dovadă și puținătatea studiilor de epistemologie aplicată. Interogarea conceptelor fondatoare ar trebui să intre în reflexele cunoașterii economice pentru că pe această cale se nuanțează enunțurile, se aproximează adevărurile cu care operează, inclusiv pentru
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prescris) de fizică. Deci, Economia nu poate să se asigure de efectele întâmplătoare, de rezultatele spontane, de tendințele neașteptate și, oricum, de consecințele neintenționate. Sensul predictibilității pentru obiecte corupte (Mimetismul care complică) A. Ceva care nu ajunge nicidecum altceva Criza reflexivității O stafie bântuie liberă în interiorul cunoașterii: actuala criză economică ar putea să fie din categoria acelor fluctuații prezentate de comportamentele elementelor fundamentale ale naturii. Sugestia este că, asemănător stărilor departe de echilibru (unde se întâmplă efectul legii bifurcației), atât în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
consemnăm realitatea), constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar originea crizei, ci și soluția crizei. Ceea ce complică această poziționare rațională nu ține, este adevărat, doar de inadecvările reflexivității, ale dialecticii conceptelor, ci și de (poate mai ales) concretețea pe care simte nevoia să se așeze natura umană, pe palpabilul substanței câștigului și pe viteza împlinirii așteptărilor. În măsura în care în Economie este vorba despre fluctuație ca dinamică a stărilor fizice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea substanțială a Economiei care durează până se refac rupturile provocate de forțarea prin concept a performanțelor. În felul acesta, criza obiectului este și criza reflexivității, în esență, orice fluctuație în intersubiectivitatea contextuală a Economiei având la origine ceea ce a gândit omul că s-ar putea să schimbe ca ritm și direcție în dinamica intersubiectivității complexe. Criza teoriei stă la originea Economiei ca fapte economice. Omul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
îndeamnă să se fixeze în material (uitând astfel de origini) sau îndeamnă complexitatea să se îndrepte spre origini, ca obsesie a echilibrului (rupând-o astfel de substanța ei inefabilă). Între aceste stări nefirești se întâmplă reacția intersubiectivității la fluctuația din reflexivitatea faptelor sub forma crizelor. Este limpede (dar într-un fel complicat) că soluția crizei este soluția teoriei, a concepției asupra specificului substanțierii în Economie. Criza la nivelul faptelor de economie este consecința crizei fundamentelor teoriei. Orice depășire a stării de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu arta ei privind raționalitatea schimbărilor energetice înseamnă repoziționarea, înainte de toate, față de timp și spațiu. Desigur, această repartizare consemnează adevărata identitate a Economiei ca știință socială, adică acea categorie de științe care operează cu desăvârșire asupra unui „obiect” înzestrat cu reflexivitate, fiind prin excelență complexitatea însăși, care reflectă și se reflectă, face și devine totodată, dă sens și semnifică, calculează și valorizează în timp ce produce și consumă, inovează și distruge conștient (creator, de sperat!) Această recentrare pe antropic a conținutului Economiei repune
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizică, obiectuală, dar nu are posibilitatea de a se încheia când vizează dimensiunea spirituală. Așa se face că magistralei complexității, deși virtualizează cristalul, îi este imposibil să-l substanțializeze din două tetraedre. Forma ideală a lui Platon nu este ideală! Reflexivitatea cunoașterii este mereu o tendință, nu o realizare perfectă. Cunoașterea nu ajunge niciodată să lichideze necunoașterea. Ideea de cristalizare sugerată (inspirată) de natură ne apropie de ceea ce logicienii numesc paraconsistență (Bunge, 1967), în sensul de configurare a operatorilor logici în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
atunci când clasificarea conceptelor are un temei tare în reperele definiției, genul proxim și diferența specifică. S-ar părea că ne aflăm, în cazul Economiei, în fața unei ciudățenii instalate în configurarea cogniției pentru a ne îndepărta de sau a renunța la reflexivitate. Ceva nu se leagă în modul în care suntem obișnuiți să vedem înlănțuirea și transcenderea de sensuri, atunci când analizăm cogniția economică. Căile tipurilor de economie par mai degrabă divergente cu înțelegerea noastră croită să vadă convergențe. Parcă ar fi vorba
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali ai expresivității sunt: asocieri neașteptate de cuvinte, modificări semantice, construcții topice neobișnuite, prezența imaginilor artistice, a simbolurilor, a figurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci în limbaj poetic, metaforizat, prin imagini artistice, prin simboluri (nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică definitorie a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate ajunge și cu rezultatele exprimate așa cum știința nu lear putea în nici un caz exprima“ (Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ. Tipuri de discurs liric Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui L. Blaga este o artă poetică, prin care se comunică nemijlocit idei și reprezentări despre menirea artistului și a creației sale, pre cum și sentimentul de nostalgie a absolutului. O altă caracteristică este limbajul poetic marcat de ambiguitate, de reflexivitate și expresivitate. Aceasta se realizează prin frecvența mare a figurilor de stil, precum comparația din primul vers sau metaforele revelatorii (patria sa, zăpada făpturii, curcubeul). 9. Ultimele patru versuri alcătuiesc o secvență poetică prin care este surprins actul creației. Repetiția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt: homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin Claude Shannon și Norbert Wiener (stabilitatea sistemelor mecaniceă, al doilea prin Humberto Maturana și Francesco Varela (accentul asupra observatoruluiă, iar al treilea prin diverși teoreticieni ai inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]