1,382 matches
-
Ey et al.,1960) Din această perspectivă, descrierea și enumerarea lor nu este necesară, mai ales când e avută în vedere funcționarea mentală colectivă. În psihopatologie lucrurile sunt diferite, căci anumite organizări de personalitate nu folosesc decât în mod secundar refularea. Diminuarea distincției dintre frica propriu-zisă, cu obiect extern, și frica internă, adică angoasa, face posibil punctul de vedere care susține că mecanismele de apărare se aplică și afectelor generate de pericole externe. De fapt, în ambele situații se produce o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
frontieră decât ziarele străine care au fost barate cu linii negre” (Freud, 1900). Locul ocupat în paginile publicațiilor de articolele sau pasajele neconforme era acoperit cu cerneală neagră, textul dispărând. Această dispariție are ca echivalent în viața psihică uitarea proprie refulării. Dar rezultatul obținut presupune o activitate importantă, deși este marcat de fragilitate. Pe de altă parte, cenzura internă întreține anumite raporturi cu autoritatea sau cu persoanele care o reprezintă în lumea reală. Căci și cenzura socială este o funcție a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ea nu impunea doar dispariția unor pasaje de articole sau de articole de publicații, ci a publicațiilor însele, împreună cu ziariștii ce le realizau, în măsura în care nu se supuneau dictatelor ei. În concluzie, nu numai că frica de natură externă este supusă refulării sau, în general, prelucrată în interiorul aparatului psihic, ci chiar societatea poate influența o astfel de transformare. Riscurile evocării și mai ales cele ale criticării problemelor de alimentație și încălzire erau mai mari decât cele ale foamei și frigului. Dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
evocare amânată, în cadrul memoriei de lungă durată. Rezultatele experimentale anterior sintetizate sunt compatibile cu ipotezele lui Freud. El presupune că Eul se apără de amenințările pe care le constituie tensiunile și conflictele prin diferite mecanisme, dintre care unul constă în refularea în inconștient a amintirilor legate de emoții negative. Recitindu-l pe Freud, vom reține câteva dintre observațiile sale, de actualitate în contextul în care a rămas încă de domeniul curiozității științifice uitarea și conservarea conținuturilor afectogene în memoria de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sumare considerații referitoare la mecanismele de evocare și reconstrucție ale memoriei individuale explică, în parte, „uitarea” consecințelor decretului antiavort. Psihanaliza atribuie un rol principal memoriei. Nevroza se bazează, în principal, pe această tulburare specifică a relației cu trecutul care este refularea. Subiectul a îndepărtat din conștiința sa anumite fapte și evenimente dintr-un trecut mai îndepărtat, inacceptabile mai târziu pentru el, dintr-un motiv sau altul. Vindecarea sa trece însă prin recuperarea amintirilor refulate. Adultul nu le va mai plasa într-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau alta, a fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea a urmat modul tipic unei mentalități bazate pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Perspectiva cognitivă ne ajută să punem în relație o serie de procese psihice (percepția, raționamentul, luarea deciziei și rezolvarea problemelor etc.), prin stabilirea legăturilor existente între acestea și comportamentul uman. Perspectiva psihanalitică subliniază rolul motivației inconștiente și, mai ales, efectul refulărilor anumitor impulsuri din copilărie în conduita noastră actuală. Perspectiva fenomenologică se concentrează asupra trăirii subiective a experienței și asupra motivației în vederea autorealizării. Altfel spus, activitatea psihică umană și procesul de analiză a particularităților personalității pot fi studiate din mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de exemplu, faptul că, în delirul său, Montaigne cere să se aducă un cal soției sale pe care o vede chinuindu-se să străbată un drum anevoios? Ascultându-se, el descoperă de asemenea manifestări ale doliului, ale denegației, încercări de refulare a acestui episod dureros: nu-și mai amintește locul, ora, împrejurările. îi tot vine în minte momentul în care a crezut că va muri. Apoi un fulger se abate asupra sufletului provocându-i un fel de cutremur, după care își
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
semantic și a-sintactic". Gilbert Durand se înscrie cu această concepție în direcția pe care o trasau și Mircea Eliade și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a intra în Nirvana (în vid). Or, tragedia vieții lui Gavrilescu este iluzorie. Dacă cel care trece printr-o astfel de experiență nu recunoaște lumina, cade în a doua stare, cea de chanyd, unde se întâlnește cu propriile sale refulări. Gavrilescu nu recunoaște cele trei zeități (cele trei țigănci), pentru că dacă le-ar fi cunoscut ar fi intrat într-o stare pre-nirvanică. Nerecunoașterea determină căderea în cea de a treia stare sidpa, în care defunctul intră într-o nouă reîncarnare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru că va privi înapoi. Dintre cele trei stări pe care trebuie să le străbată sufletul mortului, cea de a doua stare este cea mai înfricoșătoare, pentru că sufletul trece printr-o stare de frică, fiindu-i greu să-și recunoască propriile refulări. Aici are loc acea ,,tiranie a formelor" la care este supus sufletul. Simbolică este întâlnirea din labirint, a lui Gavrilescu cu propria sa imagine. El nu-și recunoaște propriile sale iluzii: propria sa afectivitate (grecoaica), intelectul (evreica) și forma inerțială
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor onirice" despre moarte, pentru că în cazul acestora se poate discuta despre ,,statutul viziunii", ,,al obiectului", ,,al subiectului" și ,,al topologiei". Întrebarea la care încearcă să răspundă Paul este dacă aceste ,,mărturii" sunt: ,,fantasmagorii, refulări sau manifestări legate de o realitate mai subtilă"422. Din perspectivă transdisciplinară, visul devine ,,semn al unei realități ascunse"423 și nu în ultimul rând o ,,oportunitate cognitivă de a interpela o fenomenologie a spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate iluziile firești ale fumătorilor despre fumat, mai puțin una - știam că nu sunt un om lipsit de voință. Eram stăpân pe toate aspectele vieții mele, însă țigara era stăpână pe mine. Credeam că hipnoza are de-a face cu refularea dorințelor și, cu toate că nu mă opuneam (la fel ca majoritatea fumătorilor, voiam din toată inima să mă las), îmi spuneam că nimeni n-o să mă ducă de nas, convingându-mă că n-am nevoie de țigară. Ședința de hipnoză a
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
la cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice) este după opinia psihanaliștilor o manifestare a refulării agresivității. Teoria frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării din exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul. În fața frustrării subiectul poate
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
înseamnă că trebuie să își exteriorizeze o emoție refulată de mult timp. Dacă cel ce visează aude un strigăt, aceste simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
simțită de subiect, fie ușurința cu care evoluează în viață. Înseamnă că și-a găsit ritmul potrivit. Deciziile și actele sale sunt armonioase, bine reglate, respectă ordinea lucrurilor, așa cum face dansatorul cu muzica. Dansul este și expresia ridicării interdicțiilor, încetării refulării, eliberării interioare. Cel ce visează îndrăznește să se dăruiască. Numai să nu fie spectator, căci visul lui va exprima atunci nu propria eliberare, ci pe a altuia, dar care îl va inspira să procedeze la fel. Interpretarea se nuanțează în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un risc pentru persoană sau pentru cei din jur. În această privință, visul îi arată subiectului ce anume îl supără sau îl agresează. Pune accentul pe valoarea negativă a experiențelor și pe refularea emoțiilor. Nu mai analizăm faptul că mânia semnifică adesea, dacă nu dragostea, măcar interesul. Ceea ce ne este indiferent nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
procedează la autoreprezentare, fiecare distingându-se de celălalt, toți împreună distingându-se de persoanele străine de grup, fiecare și toți împreună administrându-și dovada absolută a existenței lor"420. Asemenea reguli merg în sensul controlului afectelor și servesc la acea refulare a iraționalului și a pulsionalului care constituie pentru Norbert Elias procesul însuși de civilizare. În viața indivizilor, eticheta servește pentru a opera în mod foarte vizibil ceea ce Bourdieu numește distincție. Boitard scria în mod foarte explicit: "Eticheta bunei companii a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
oare cu adevărat un mister în această poveste?")439. Desfundând geamurile ferestrelor, proiectând să omoare câinii care se găsesc într-o încăpere, naratorul este confruntat cu cei doi cerberi paznici ai locurilor a căror agresivitate este proporțională cu intensitatea de refulare a stăpânului lor. In nici un alt roman nu este mai bine descrisă funcția câinelui drept marcator al limitei, al unei limite deosebit de schimbătoare după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu aude liniștea sirenelor, el ignoră existența lor din acest motiv. Ființă de limbaj, șiretul herald al civilizației, în neîncetată căutare de ospitalitate, este ființa cea mai neospitalieră fiindcă el nu poate să primească această tăcere. Civilizația ca proces de refulare se protejează de sirene și de zei, de Eros și de Thanatos, de această limbă în limbă care este absența ei însăși și forța ei distrugătoare. Kafka sau tăcerea oaspetelui, fiind mereu în această situație liminară, în acest prezent imobil
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ușor obiectul unor denegări și care invita concomitent la adoptarea unor puncte de vedere critice asupra ancorărilor, ideologizărilor, articulărilor sale. Paradoxal, punerea în criză a economiei s-a tradus în câmpul antropologiei prin curente contradictorii, cel dintâi fiind o anumită refulare a dimensiunii economice a fenomenelor spre o lipsă de demnitate epistemică improprie unui academism cu frontiere din ce în ce mai reduse. Studiile recente se angajează în special pe calea unui simbolism detașat de modelele structurale, din care însă este extrasă analiza situațiilor materiale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
aceasta din urmă se dovedește mai perceptibilă în construcțiile imaginare și noile forme ale idiomurilor de simbolizare în care se află singularitatea capitalului lor simbolic: aceste caleidoscoape variate dezvăluie rețelele nesfârșite dintre încorporarea dominațiilor locale și globale, exilurile imaginare, alienările, refulările și deplasările constrângerilor. În al doilea rând, generalizarea raporturilor comerciale și efectele ei asupra raporturilor sociale ale grupurilor studiate, punând capăt vechii opoziții dintre sistemele capitaliste și societățile visate ale schimbului, îndeamnă la evitarea impasurilor determinismului și cauzalității. Transformarea schimburilor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Harmattan, Paris, 1997. 45 L. Bazin, R. Mendez-Leite, C. Quiminal, "Déclinaisons anthropologiques des sexualités", Journal des anthropologues, 82-83, 2000, pp. 9-24. 46 Care traversează toate vechile construcții freudo-marxiste integrând sexualitatea într-un ansamblu de potențialități sociale de eliberare pe baza refulării al cărei obiect îl constituia. Cf. M. Selim, "Cliniques du social: perspectives, évolutions", L'Homme et la société, 138 (4), 2000, pp. 3-9. 47 B. Badie, "Le jeu triangulaire", în Birnbaum (coord.), Sociologie des nationalismes, PUF, Paris, 1997, pp. 447-462
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și ale istoriei speciei, ne solicită poate în modul cel mai imperios, căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își are, precum sufletul platonician, viața anterioară în Egipt și Asiria, ochiul nostru o are pe a lui în marea refulare originară a magiei de vânătoare. Pentru că avem același encefal și aceeași carcasă ca și omul de Neanderthal, acesta ne înțelege mai bine decât îl înțelegem noi. El simte și respiră în noi, chiar dacă inteligența lui ne scapă. Fotografia înrămată a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]