1,454 matches
-
simboliza ei înșiși fenomene psihice. Și, într-adevăr, ei simbolizează fenomenele psihice a căror consecință este culpabilitatea, care "dau naștere" din punct de vedere mitic culpabilității. Respectînd egalitatea funcționării subconștiente simbolizate de Hades, culpabilitatea exaltată și obsedantă (Eriniile) este consecința refulării dorinței (Persephona). Dar semnificația psihologică se lasă urmărită mult mai departe, pînă la consecința extremă, care completează legalitatea subconștientului prin cea a supraconștientului: omul urmărit de Erinii (pradă culpabilității) nu găsește refugiu decît în templul lui Apollo, zeul armoniei (eliberarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune că Orfeu s-a împăcat în cele din urmă cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios, mijloc de refulare prin tendința ei de a se autojustifica. SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios, mijloc de refulare prin tendința ei de a se autojustifica. SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
curajul tragic de a persevera în greșeală pînă la capăt greșeală inevitabilă pentru ei și de a o apăra apelînd la raționamente speculative împotriva exigențelor imperioase ale înseși rațiunii. Aceasta situație inițială, contradictorie și fără sens este cea care pentru refularea îndoielii a dus la devalorizarea rațiunii umane, la tratarea ei cu dispreț și la punerea ei în opoziție cu revelația divină ca principiu superior adică textele înțelese ad litteram și declarate ca fiind incontestabile. Viciul acestui raționament potrivnic rațiunii devine
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este imanentă pentru că sancționarea legal imanentă a dizarmoniei funcționării deliberante intime este angoasa psihopatică sub forma sa principială: angoasa față de propriul adevăr, vanitatea culpabilă și tendința ei spre falsa justificare a fiecărei greșeli și vini. Cauza esențială a psihopatiilor este refularea, oricărui sentiment de culpabilitate, tendință care fară știtea noastră și în ciuda diverselor grade de intensitate este subconștient ascunsă în forul interior al fiecărui om. Ea constituie motivul principial al plîngerii patetice sau patologice împotriva nedreptății lumii și a vieții, întrucît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poartă în el principiul răului: motivația falsă. Justiția imanentă constă în faptul că intensitatea sancțiunii descrește exact în măsura în care, cu ajutorul elanului său combativ, individul reușește să se elibereze pînă la nivelul deliberării lui intime de tentația falsei justficări vanitoase, cale de refulare a vinii care merge pînă la a se crede singurul corect într-o lume nedreaptă. Oricine ar vrea să pretindă că este scutit de vanitate ar dovedi chiar prin acest fapt caracterul excesiv al falsei sale justificări. Justificarea falsă colectivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evazioniste materiale și sexuale cu atît mai imaginativ exaltate cu cît, în caz de nervozitate, sînt inhibate, lipsite de orice posibilitate de descărcare datorită vanității prea bunelor intenții și întărite din cauză că se concentrează în sarcini exaltate pseudo-sublime. Prin mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția acordului cu sinele. Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca sumă, ca întreg aditiv, agregat. Un alt tip este întregul structural sau sistemul (Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întregul structural sau sistemul (Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
referire la Camil Petrescu, și în acest caz se pot semnala abateri, unii comentatori întrezăresc șansele psihanalizei, dar afirmațiile lor au un caracter constatativ, de suprafață. Liviu Petrescu, de exemplu, observă că temperamentul contradictoriu al autorului Ultimei nopți... e rezultatul refulărilor generate de asimilarea unor lucrări de aleasă erudiție și făcând parte din domenii extrem de variate (filozofie, literatură, estetică, teatrologie etc.): "Preocupările intelectuale pe care le conține opera romanescă a lui Camil Petrescu sunt uneori în mod serios prejudiciate de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe rege și îi ia locul în patul conjugal. La fel ar fi procedat și Hamlet, însă tentația sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
măcar, după prima reprezentație a piesei Suflete tari aceasta să-și facă simțită prezența, neputându-se consola cu gândul că Ana Petrescu a murit când avea doar un an. În rezumat, sciziunea cuplului din roman se produce în urma unei duble refulări: a feminității excesive a autorului și a tendinței incestuoase. Ca o dovadă a corectitudinii raționamentului și conform teoretizărilor psihanalizei, să atragem atenția că indiferența lui Fred Vasilescu este doar una simulată; el o iubește în continuare pe d-na T.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
referim la acea încărcătură mitică de care este capabilă proiecția). Absența imaginii materne (în fond, o realitate în biografia scriitorului) provoacă în inconștient un halou, dublat de imposibilitatea tragică a reconstituirii copilăriei ideale. De această dată, orfanul devine frustrat, iar refularea iubirii materne poate să atingă apogeul într-un gest echivalent cu un matricid. La Camil Petrescu, uciderea mamei în inconștient irupe în creație, prin caricaturizarea în exces a Emiliei Răchitaru. Alta, Ioana Boiu, Mioara, chiar Ela, creează o paradigmă feminină
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acut complex de inferioritate și începe să o evite sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și dizolve toate calitățile în fluiditatea copleșitoare. Interpretarea noastră de factură psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
descris de capitolul în care naratorul este Fred Vasilescu. Apar aici Autorul, cele două personae ale sale (Ladima și Fred) și, nu în ultimul rând, o mamă (Emilia Răchitaru) repudiată de fiul său. Imaginea este rezultatul unui joc reversibil de refulări și defulări ale inconștientului creator camilpetrescian. Multe dintre argumentele expuse sunt coincidente cu un studiu tradus în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un produs predominant al incoștientului, nu puțini creatori privesc activitatea lor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Achim, Nilă și Paraschiv Moromete este o rezultantă a tensiunilor dintre tată și fiu, concretizate în inconștient prin dezavuarea patului procustian, mai concret a reducției specifice mitului. O explicație pur științifică a fenomenului are la bază conceptul des uzitat al refulării, definit de Jung ca "... un proces care se inițiază în copilăria timpurie sub presiunea morală a mediului și care persistă de-a lungul întregii vieți."287. În acest vast context al reprimării reducției coextensive mitului lui Procust, un psihanalist fervent
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
diadei. Orice individ deține în inconștientul său personal o componentă masculină și una feminină, în strânsă legătura cu imaginea părinților. Dacă predomină imaginea mamei, odată cu începerea cristalizării conștiinței (după vârsta de patru ani) individul și-o va reprima sub forma refulării instinctului incestuos. Un alt strat al animei este tot o imagine, prin care un bărbat își proiectează în inconștient chipul unei femei ideale, pe care nu o va găsi, evident niciodată, în viața reală. Doamna Bovary și Otilia sunt anima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cunoscută după război este a furnizoarei de materie primă pentru brânzeturi. Astfel de neglijențe (dacă doar despre asta e vorba) ne trimit în bezna cunoașterii relațiilor de similitudine simbolică dintre geți și megaloromani. 4. Atunci când oglinzile sunt și orientate (de refulări, de interese sau pur și simplu de iritarea provocată de cel din fațăj), este clar la ce ne putem aștepta când vorbim de entitatea (ipseitatea) cunoscută sub numele "Luca Pițu". Dar pentru a merge mai departe, ar trebui să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Am șovăit, m-am crucit, am citit. Asta e! (Lexiconul figurilor căjvănare, 147-48). Nu suntem prea departe de "bizutajyy" chiar dacă, aici actul nu este public (o fi uitat LP să menționeze dacă scena se petrecea în fața colegilor?, în acest caz, refularea ar fi patentă...). Pentru a-și putea citi corespondența, "răcanul" din 1978 era supus unui ritual de umilire: Caporalii și sergenții puneau la cale un întreg spectacol: executai câteva zeci de flotări, o porneai în mersul piticului până la baie ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului existențial "în spectacol", regizarea propriei vieți că spectacol este specialitatea Parizienei. Spectacolul scoate la lumină dorințele, speranțele și refulările ei, de unde și importanța lor deosebită. Conceptul donjuanesc al vieții că joc se realizează în mai multe variante: jocul de-a politică (Clorinde Balbi), jocul de-a căsătoria (Renée) ș.a. Scenariile puse la cale de Michèle de Burne cu spiritul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
XIX-lea au creat imaginea Femeii cu cartea. Cărțile au funcția de a transforma conștiința. Lectură este descoperirea unei alte lumi, ea antrenează imaginarul femeii prin crearea lumilor virtuale la care se visează sau care se imită. Cărțile sunt oglindă refulărilor, compensațiilor și complexelor unei epoci, de aceea femeile se regăsesc în ele atât de confortabil. Cititoarea este absorbita de lectură captivantă, înghițită în viteză. Lectură romanelor este o ocupație feminină. Bărbații au mai puțin timp pentru lecturi în cazul lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]