896 matches
-
punct de vedere spațial, social, ideologic). 3. Studii de caz și paralele cu exemplele internaționale (marile orașe + marile proiecte). 4. Actorii principali implicați (institutele de proiectare, UAR etc.). Principalele ipoteze și direcții de acțiune ale cercetării (propunere) - Originile procesului de regândire urbană, de sistematizare a teritoriului național, atât În contextul național cât și internațional. - Modalitățile prin care partidul a utilizat arhitectura și urbanismul pentru implementarea noii gândiri socialiste. Intervenția totală a politicului În 1952, prin hotărârile CC al PCR, prin care
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
obiectul atâtor dezbateri tocmai pentru că era văzut ca principal punct de rezistență, În evoluția arhitecturii. De aici și asocierea sa cu stagnarea, sau involuția. Într-adevăr, eliberarea din limitele impuse de noțiunea de ornament prin Înlăturarea sa, a permis o regândire a spațialității, a structurii, a funcționalității, tocmai pentru că limitele În care acești termeni erau gândiți erau din start mult mai largi și au acceptat mult mai ușor lărgiri succesive. Și tocmai regândirea spațială și structurală a fost la rândul ei
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
de ornament prin Înlăturarea sa, a permis o regândire a spațialității, a structurii, a funcționalității, tocmai pentru că limitele În care acești termeni erau gândiți erau din start mult mai largi și au acceptat mult mai ușor lărgiri succesive. Și tocmai regândirea spațială și structurală a fost la rândul ei necesară pentru a alimenta noile forme de ornament. Scoaterea din uz a ornamentului , precum și scoaterea din discursul arhitectural a noțiunii a avut efectul benefic de a-i acorda acestuia timpul necesar și
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
lui John Locke Lucrarea Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural vine într-o perioadă în care în întreaga lume occidentală sunt resemnificate valorile ale căror baze teoretice moderne au fost puse de către John Locke. Se discută astăzi despre regândirea libertății în Europa multiculturală, despre limitele proprietății în condițiile unui așa-zis eșec al modelului neoliberal de administrare a treburilor publice, apar noi despoți în regiuni ce păreau să intre pe făgașul democratizării și se fac eforturi, în alte regiuni
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în regiuni ce păreau să intre pe făgașul democratizării și se fac eforturi, în alte regiuni ale globului, pentru instaurarea unor regimuri teologico-politice. Iată că echilibrul instaurat după căderea blocului comunist a ajuns într-o perioadă de criză ce reclamă regândirea și reafirmarea valorilor modernității. În acest context, readucerea în atenție a unui gânditor de talia lui John Locke este binevenită, chiar necesară. Persistă încă ideea că democrația este un regim moștenit de la vechii greci, invocată fiind simplista definire a ei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
maternitate, familie 10. De asemenea, analiza raportul public-privat în termeni de opoziție a generat accepțiuni înguste și exclusiviste ale politicului și ale cetățeniei, definite în termenii valorilor și activităților masculine și soldate cu excluderea femeilor din istorie 11. Cercetările asupra regândirii frontierei public-privat arată că democratizarea vieții publice nu este posibilă în absența democratizării prealabile a sferei private, iar abordarea problemei participării politice a femeilor și a creșterii gradului de ocupare a femeilor pe piața muncii, fără a ține cont de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
realității sunt atinse atunci când dăm peste antinomii", Hegel crede că rațiunea poate trece dincolo de aceste limite, poate găsi o cale de a depăși contradicția, pentru atingerea adevărului absolut. Această cale va fi tocmai asimilarea contradicției. Punctul de plecare în această regândire a statutului contradicției în cunoașterea filosofică este chiar concepția lui Kant despre antinomii. Mai exact, este vorba de faptul că, pentru Kant, antinomiile nu sunt rătăciri întâmplătoare, consecințe ale unor greșeli subiective de deducție sau raționare, ci "stă în natura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cât și cunoașterea în sens extins se supun regulilor logicii clasice a noncontradicției. Hegel a încercat să treacă dincolo de acest punct critic al gândirii kantiene tocmai prin integrarea antinomiilor în cunoașterea metafizică. Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ea apare în interiorul grupurilor de oameni care, dintotdeauna, au fost obsedate de ideea unei cauze ultime, primordiale, care trebuie să fie o forță creatoare a lumii 534. Aplicând schemele logicii dinamice a contradictoriului, filosoful francez de origine română reușește o regândire a tipurilor de religie 535. Religiile monoteiste se datorează unei logici omogenizante. Ele apar printr-o actualizare a eterogenității individuale și sociale a oamenilor, geografiei și istoriei lor, care furnizează conștiinței ca potențialitate ideea fuziunii tuturor ființelor și lucrurilor într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
epocă. În spațiul românesc, exact în aceeași perioadă, D.D. Roșca încerca și el o nouă formă de raționalism, una bazată tocmai pe conștiința tragică a prezenței masive și inevitabile a iraționalului în structura existenței. În a doua parte a secolului, regândirea raționalismului clasic va fi prezentă la Mircea Florian, punctul de plecare al demersului acestuia fiind aceeași opoziție raționalism-antiraționalism de la începutul secolului al XX-lea680. În alte spații culturale, ideea iraționalității existenței era destul de frecventată, fiind prezentă la filosofii germani ai "vieții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe tot eșichierul reflecției și chiar în domeniile cele mai tari ale cunoașterii, în matematică, fizică și logică. Este privit ca obstacol și motiv de renunțare la rațiune, dar și ca refugiu sau punct de spijin. Prilejuiește rezolvări de probleme, regândiri ale structurilor logice, dar și atitudini antiraționaliste și chiar mistice 695. Lucian Blaga ar putea fi privit în această perspectivă a tematizării iraționalului și așezat într-unul dintre sertarele acestei secțiuni a filosofiei secolului al XX-lea. Probabil că, într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formă îi este neadecvată și trebuie să se prăbușească de la sine, lăsând în urma ei, prin distrugerea sa, pura claritate a prezenței cuprinzătorului"704. În această ipostază, cuprinzătorul este ceea ce se numește transcendență. În sfârșit, "metafizica problemelor" este o direcție de regândire a metafizicii pe care Mircea Florian o detectează la Nicolai Hartmann, Benedetto Croce și Robert Reininger. Ceea ce întreprinde Hartmann, observă Florian, este o "ontologie critică" susținută de o severă analiză logică. El repudiază vechea metafizică, considerând-o o "metafizică a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu descoperiri și teoretizări ce angajau contradicții, punând în dificultate rațiunea științifică clasică. Criza din fizică legată de descoperirea dualității undă-corpuscul și de formularea unor teorii care acceptau structura antinomică a luminii era pentru Lucian Blaga un motiv serios de regândire a teoriei cunoașterii. El va recunoaște mai târziu acest lucru, într-o autoprezentare filosofică, spunând că a văzut în aceste situații din știința timpului o reactualizare a gândirii dogmatice, fapt ce l-a determinat o dată în plus să urmărească sensul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai largă de idei filosofice oarecum similare, ce traversează întreg secolul XX și în care există o convergență către o transformare fundamentală a modului de gândire, către o nouă paradigmă. Această mișcarea de idei se compune din variate încercări de regândire a condițiilor cunoașterii și gândirii, de elaborare a unor noi perspective logice, gnoseologice, metodologice și ontologice, în care presupozițiile clasice ale gândirii sunt puse în discuție. În interiorul acestei mișcări, resemnificarea și integrarea contradicției, a antinomiei, a paradoxului, sintezele ori asocierile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cealaltă angajând contradicția acestora. 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis Știința secolului al XX-lea debutează sub semnul unor transformări majore, care vor duce la punerea în discuție a conceptului clasic de științificitate și la regândirea ideii de raționalitate. Unul dintre filosofii care vor urmări îndeaproape aceste transformări din cunoașterea științifică a primei părți a secolului, angajându-se de timpuriu în resemnificări filosofice novatoare, este Gaston Bachelard. În acest sens, el vorbea în 1934, exact în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
teoriile netriviale sunt consistente și că există teorii inconsistente (care conțin cel puțin o contradicție) dar netriviale (din care nu se poate deriva orice)806. Teoriile de acest fel au fost numite paraconsistente. Existența unor astfel de teorii a determinat regândirea ideii de contradicție. Teoreticienii paraconsistenței vor face acest lucru pornind de la distingerea mai multor tipuri de negație, în ideea că "existând mai multe tipuri de negație vor exista, a fortiori, mai multe tipuri de contradicție și s-ar putea întâmpla
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raționalității. Cercetarea științifică a adus în discuție fenomene de tip nou, caracterizate prin proprietăți biologice: • organismele sunt sisteme homeostatice; • sistemele biologice evoluează ireversibil; • orice sistem biologic se află în relație de interdependență cu alte sisteme. Toate aceste aspecte au determinat regândirea unor concepte științifice tradiționale. De exemplu, specificitatea sistemelor biologice a determinat o altă abordare a temporalității, dat fiind faptul că proprietățile enumerate mai sus, mai cu seamă ultimele două, se referă la procese în care acțiunile din prezent au efecte
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
relația noastră cu natura, ci și relațiile dintre oameni 11. În termenii lui Rousseau, omul este acela care face răul, și îl face nu doar în raport cu natura, ci și față de ceilalți oameni. În acest sens, o conștiință ecologistă presupune și regândirea relațiilor dintre oameni în funcție de noua lor situare teoretică și sensibilă față de natură. 1.1.3. Constituirea eticii mediului Etica mediului definește un câmp de cercetare filosofică autonom și coerent care s-a despărțit progresiv de militantismul ecologist pentru a deveni
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
publice în care se formează sentimentele morale ale unora și altora și unde se decid politicile de mediu. Dezvoltările actuale pornesc de la identificarea unor temeiuri suplimentare ale criticii sociale a societății contemporane, a industrializării și a consumerismului, și ajung până la regândirea globală a problemelor, inclusiv prin discuția asupra condițiilor de posibilitate ale unei etici globale și luarea în considerare a unei construcții politice transnaționale care să asigure guvernarea globală. După părerea mea, cred că nu trebuie să se înțeleagă că prin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
drepturi și obligații morale reciproce. Solidaritatea membrilor unei comunități morale lărgite și regăsirea de sine într-o lume proprie s-ar realiza prin conștientizarea intereselor comune pentru o viață bună potrivit stării biologice a fiecărei specii. Așadar, este posibilă o regândire ecologistă a noțiunii de comunitate, astfel încât să acceptăm drept plină de sens ideea de comunitate biotică. Brennan construiește următorul argument în șase pași31: • Comunitatea biotică este alcătuită din plante și animale aflate în relații reciproce, așa cum ar fi lanțul trofic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
estetică, valoarea vieții, valoarea diversității genetice, valoarea simbolică culturală, valoare istorică, valoarea constructivă de caracter, valoare terapeutică, valoare religioasă, valoare naturală intrinsecă 54. Rolston susține că natura are valoare din perspectiva tuturor valorilor menționate. După Rolston, natura duce și la regândirea relațiilor dintre valori din perspectiva relației dintre diversitate și unitate, dar și a aceleia dintre stabilitate și spontaneitate. Ipoteza lui Rolston a posibilității unei clasificări neutre nu rezolvă nimic, întrucât, la un nivel metateoretic, ne putem întreba, pentru fiecare tip
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe știință, prin delimitare și în opoziție față de cel newtonian, în principal holistic și sistemic, bazat pe recunoașterea statutului special al întregilor și sistemelor. Sursele științifice ale holismului în etica mediului sunt evidente. Științele vieții produc o schimbare radicală prin regândirea poziției omului în univers, prin trecerea de la situarea omului în separație față de natură la înțelegerea sa ca parte a universului, înțeles ca individ care se află prins într-o lume a interdependențelor. În termenii filosofiei lui Leibniz, omul încetează să
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
construcția teoriei lor de modul de gândire specific științelor vieții. Este evident că științele vieții au adus, așa cum am precizat deja mai sus, o nouă perspectivă asupra fenomenelor naturale, bazată pe conceptele de sistem și de interacțiune, dar și pe regândirea relațiilor dintre părți și, respectiv, dintre părți și întreg. Astfel se ajunge la înțelegerea lumii ca o rețea de dependențe, precum și la o concepție holistă prin care li se acordă întregilor un statut autonom. Asigurarea stabilității și a echilibrului ecosistemelor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
are dreptul la apă, la aer, la sol, la ecosisteme echilibrate și așa mai departe, tot așa cum are dreptul la viață sau dreptul de a fi liber 162. Această direcție de cercetare duce, în cele din urmă, și la o regândire a statutului economic al entităților naturale, de la resurse naturale și până la specii de plante și animale sau peisaje. Bunăoară, Hiskies 163 susține că bunurile care aparțin domeniului naturii au statutul unor bunuri publice. Apar controverse cu privire la statutul unor asemenea entități
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mediul înconjurător, elaborată dintr-o perspectivă tradițională, ne ocupăm de relațiile dintre oameni cu privire la utilizarea pământului și a resurselor naturale sau la luarea de decizii cu impact asupra mediului, fără ca mediului ca atare să i se acorde un statut moral. • Regândirea domeniului moralității și a sferei sale de cuprindere, adică a ceea ce are un statut moral și o însemnătate morală. În tradiția occidentală dominantă se acordă statut moral numai oamenilor (cu unele excepții) pornind de la temeiul că numai oamenii au rațiune
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]