708 matches
-
său, prințul Magnus Birgesson, a fost executat la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca rege sub numele de Magnus al IV-lea al Suediei, sub regența bunicii sale, regina Helvig și a mamei sale, regina Ingeborg.
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
a fost împușcat în opera din Stockholm. Acești patru ani au fost luați în considerare, probabil, ca fiind perioada cea mai mizerabilă și degradantă din istoria suedeză. La atingerea vârstei majoratului al lui Gustav al IV-lea, în noiembrie 1796, regența ducelui s-a încheiat. În 1803, afacerile lui Boheman au provocat un conflict grav între Gustav și cuplul ducal. La Uniunea Suediei cu Norvegia, pe 4 noiembrie 1814, Carol a devenit rege al Norvegiei, sub numele de Carol al II
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
studia asiduu Biblia și, ca rege, a impus ca în armata lui luterană să se facă rugăciuni de două ori pe zi. Totuși, comportamentul său de adolescent zurbagiu a scandalizat Stockholmul. Desi s-a presupus că se va institui o regență până când tânărul rege va împlini 18 ani, curând s-a constatat că acesta era hotărât să conducă efectiv. Spre groaza suedezilor iubitori de libertate, s-a autoîncoronat public la vârsta de 15 ani. Pradă unor noi excese, Carol bea până
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Frederic a fost încoronat rege al Danemarcei la 13 martie 1808. În 1809 după detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul suedez devine
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
-o pe fiica sa, Infanta Ioana, ca singura moștenitoare a tronului. Mama Ioanei, Blanche de Artois, a servit ca regentă pentru următorii zece ani. În 1284, Ioana a fost căsătorită cu viitorul Filip al IV-lea al Franței, care încheie regența lui Blanche. Filip și-a asumat tronul Franței un an mai târziu ca "rege al Franței și Navarei". După moartea lui Ludovic și a fiului său, Infantul Ioan, frații lui Filip și Carol au deținut coroanele Franței și Navarei până la
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
acestuia, Gisela Agnes de Anhalt-Köthen, fiica lui Leopold, Prinț de Anhalt-Köthen. După ce și-a pierdut ambii părinți în 1751 (mama lui la 20 aprilie iar tatăl la 16 decembrie), tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit Anhalt-Dessau sub regența unchiului său, Prințul Dietrich. Călcând pe urmele bunicului și tatălui său, Leopold s-a alăturat armatei prusace. După bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
a născut la o lună și jumătate după moartea Prințului de Orania. După naștere, fiul ei a devenit imediat Prinț de Orania. Marie Louise a servit ca regentă pentru fiul ei din 1711 până când acesta a devenit major, în 1731. Regența i-a fost acordată în ciuda lipsei de experiență în treburile țării sale adoptive. Deși neexperimentată, Marie Louise a făcut față cu succes la o serie de dezastre naturale, care au inclus o serie de recolte proaste și ierni severe în
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
s-a recăsătorit cu Adina Cordescu, născută Olmazu, cu 33 de ani mai tânără decât el. Adina, cea de-a doua soție a lui Take Ionescu, provenea dintr-o familie de mici boieri buzoieni, înrudiți cu Constantin Sărățeanu, membru al Regenței de la sfârșitul anilor ’20. Take Ionescu și Adina Olmazu nu au avut copii, dar există surse conform cărora actorul Mircea Șeptilici ar fi fost fiul natural al ilustrului politician. După moartea lui Take Ionescu, Adina a devenit doamnă de onoare
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
a succedat la tron însă a fost în imposibilitatea de a domni viguros, o problemă care fusese înfruntată și de fiul său, Robert al III-lea, care suferise un accident de călărie. După cei doi a urmat o serie de regențe, cauzate de tinerii regilor succesori. Prin urmare, era Stuart a întâmpinat perioade de inerție regală, în care nobilii au uzurpat coroana, urmate de perioade de domnii personale, timp în care au încercat să abordeze probleme create de propria lor minoritate
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
soția sa, Margaret Tudor, care a fost aleasă regentă pentru fiul lor, Iacob al V-lea al Scoției, a fost îndepărtată de certurile nobililor, iar soția lui Iacob al V-lea, Maria de Guise, a succedat în guvernarea Scoției în timpul regenței fiicei sale Maria I, doar divizând și cucerind nobilimea, distribuind mită francezilor în acest scop. În cele din urmă, Maria I, fiica lui Iacob al V-lea, a fost în imposibilitatea de a conduce Scoția, confruntându-se cu aristocrația și
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
loc abia după convertirea acestuia la catolicism. Imediat ea s-a mutat la Paris și a obținut o poziție foarte onorabilă în suita soției regelui, Maria de Medici. Familia Guise a continuat să o susțină pe regină de-a lungul regenței și, Catherine a urmat-o pe Maria în exilul la Bloise după ce Ludovic al XIII-lea și-a asumat domnia. Henric și Catherine au avut 14 copii:
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
tronului Franței. Aplicarea acestei reguli interzicea fiicei de un an al lui Carol, Marie, să succeadă la tron, însă Jeanne era însărcinată în momentul morții lui Carol. Dacă ea ar fi dat naștere unui fiu, urma să se constituie o regență sub conducerea moștenitorului Filip de Valois, fiul lui Charles de Valois, și a altor membri ai Casei de Valois. După două luni, Jeanne a născut o altă fiică, Blanche, și deci Filip a devenit rege și în mai a fost
Blanche a Franței, Ducesă de Orléans () [Corola-website/Science/335743_a_337072]
-
insulă cu reputație pentru atragerea celor cu legături homosexuale. Când nepotul său de frate, Joachim Ernst, i-a succedat tatălui său ca Duce de Anhalt la 13 septembrie 1918, Prințul Aribert a fost numit regent, nepotul său fiind foarte tânăr. Regența s-a terminat la 12 noiembrie 1918 când el a abdicat în numele nepotului său în urma Revoluției germane. Ducatul a devenit Statul Liber Anhalt. Prințul Aribert a murit la Munchen la vârsta de 67 de ani, la 24 decembrie 1933.
Aribert de Anhalt () [Corola-website/Science/332838_a_334167]
-
o versiune oficială a numelui ei). Prima ceremonie de nuntă, cea secretă, a fost realizată de către episcopul Laurentius Petri la 29 decembrie 1567.<br> În această perioadă Eric a fost periodic afectat de probleme mentale și s-a stabilit o regență. Căsătoria, probleme mentale ale lui Eric și influența lui Karin au provocat zvonuri. Într-o scrisoare a surorii lui Eric, Sofia, s-a spus că "nebunia care îl domină este o consecință a faptelor sale. El a fost oarecum instabil
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
sa", ceea ce înseamnă că soția lui ar folosi vrăjitoria. Soția consilierului lui Eric, Anna Andersdotter, prietenă apropiată a lui Karin, a fost acuzată de a fi răspândit zvonuri și condamnată pentru calomnie, dar a fost grațiată, la cererea lui Karin. Regența a arestat mulți dintre consilierii lui Eric iar Karin a intervenit pentru mulți din ei. Când Eric și-a revenit și regența a fost desființată, Karin a intervenit în a face pace între Eric și fratele său, Ducele Johan. La
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
acuzată de a fi răspândit zvonuri și condamnată pentru calomnie, dar a fost grațiată, la cererea lui Karin. Regența a arestat mulți dintre consilierii lui Eric iar Karin a intervenit pentru mulți din ei. Când Eric și-a revenit și regența a fost desființată, Karin a intervenit în a face pace între Eric și fratele său, Ducele Johan. La 10 februarie 1568, Karin a fost înnobilată și a primit oficial sigiliul de regină. Într-o scrisoare către cumnatele ei, prințesele Sofia
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
din cauza regelui Eric de Pomerania, Carol a fost făcut "Rikshövitsman" în 1436, rol echivalent cu Guvernator militar al regatului. În cele din urmă a fost regent din 1438 până în 1440 ca rezultat a rebeliunii conduse de Engelbrekt Engelbrektsson. În timpul scurtei regențe a lui Carol, în Finlanda a avut loc o așa numită rebeliune țărănească. Eric de Pomerania a fost obligat să abdice și în 1440 Christopher de Bavaria a fost ales rege al Suediei, Norvegiei și Danemarcei. La încoronarea lui Christopher
Carol al VIII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/332947_a_334276]
-
tronul Rusiei până la moartea fratelui său mai mare, Ivan Ivanovici. Feodor a fost cucernic și petrecea mult timp rugându-se. Tatăl său, Ivan cel Groaznic, desemnase prin testament un grup de cinci curteni care să îndeplinească funcția de consiliu de regență. În 1580 Feodor s-a căsătorit cu Irina (Alexandra) Feodorovna Godunova (1557-1603), sora ministrului lui Ivan, Boris Godunov. Pe baza acestei căsătorii, după moartea Țarului Ivan, Boris s-a legitimat ca regentul "de facto" pentru țarul slab și cu handicap
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
detestat de poporul rus și după ce el a amenințat-o cu exilul în Germania pe Anna și pe soțul ei, Anna Leopoldovna n-a avut multe dificultăți în îndepărtarea lui de la putere (8 noiembrie 1740). Apoi ea și-a asumat regența și a luat titlul de Mare Ducesă, însă știa prea puține despre caracterul oamenilor cu care avea de a face, și știa chiar mai puțin despre convențiile și politica guvernului rus. În scurt timp s-a certat cu principalii ei
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
și numai la rugămintea lui de urgență, l-a numit regent în timpul minoratului țarului Ivan al VI-lea al Rusiei. La 26 octombrie 1740, o așa-numită "declarație pozitivă" semnată de 194 de demnitari, în numele națiunii ruse, i-a conferit regența lui Biron. Regența lui Biron a durat exact trei săptămâni. La miezul nopții pe 19 noiembrie 1740, el a fost arestat în dormitorul său de vechiul său rival, feldmareșalul Münnich. Comisia desemnată pentru a încerca să-l condamne la moarte
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
rugămintea lui de urgență, l-a numit regent în timpul minoratului țarului Ivan al VI-lea al Rusiei. La 26 octombrie 1740, o așa-numită "declarație pozitivă" semnată de 194 de demnitari, în numele națiunii ruse, i-a conferit regența lui Biron. Regența lui Biron a durat exact trei săptămâni. La miezul nopții pe 19 noiembrie 1740, el a fost arestat în dormitorul său de vechiul său rival, feldmareșalul Münnich. Comisia desemnată pentru a încerca să-l condamne la moarte a fost comutată
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
invazia Crimeei începută în primăvara anului 1687 și terminată rapid într-un eșec. Când Petru a ajuns la maturitate, poziția Sofiei a devenit din ce în ce mai precară. Ea a sperat ca Ivan să aibă un moștenitor pe linie masculină, mascând astfel prelungirea regenței. Ivan, căsătorit în 1684, a avut în 1689 o fiică. La începutul anului 1689, Petru în vârstă de 16 ani, s-a căsătorit cu Evdokia Lopukhina. Golițin, principalul consilier al Sofiei, a început o a doua campanie în Crimeea terminată
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
în Olanda a aflat că Van Wassenaer a fost ucis în dezastruoasa Bătălie de la Lowestoft. Mulți se așteptau ca fiul lui Tromp, Cornelis, să ia comanda flotei confederate, în special însuși Cornelis Tromp. Totuși, Tromp era inacceptabil pentru regimul de regență al lui Johan de Witt datorită sprijinului pentru Prințul de Orania. Popularitatea lui De Ruyter a crescut după revenirea sa eroică și, cel mai important, datorită susținerii sale pentru Statele Generale și pentru Johan de Witt în special. Prin urmare
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Louis s-a înrăutățit și, în mai 1803, a murit la vârsta de aproape 30 de ani, posibil în timpul unei crize de epilepsie. A fost succedat de fiul său, Carol Louis ca regele Louis al II-lea al Etruriei, sub regența mamei sale Maria Louisa. În 1795 Louis, Prinț Ereditar de Parma, s-a dus la curtea Spaniei pentru a-și finaliza educația. Exista o înțelegere între cele două familii regale ca Louis să se căsătorească cu una dintre fiicele regelui
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]