1,354 matches
-
însoțită de derivare, dar și, nesistematic, însă frecvent, atunci când genul, numărul și / sau cazul unității lexicale omonimice din structura etimonului sunt transferate rezultatului condensării. În afară de tipurile în care modificatorul are, din întâmplare sau nu, același gen, număr și caz cu regentul, eventual datorită acordului, astfel de transferuri trebuie considerate "accidentale", fiind induse de unele constrângeri formale ori semantico-gramaticale, în timp ce păstrarea caracteristicilor morfologice ale etimonului complex, impuse de acelea ale regentului implicând, în unele limbi, modificări formale mai ales la finala noului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
are, din întâmplare sau nu, același gen, număr și caz cu regentul, eventual datorită acordului, astfel de transferuri trebuie considerate "accidentale", fiind induse de unele constrângeri formale ori semantico-gramaticale, în timp ce păstrarea caracteristicilor morfologice ale etimonului complex, impuse de acelea ale regentului implicând, în unele limbi, modificări formale mai ales la finala noului termen -, drept normale. O evoluție întru totul firească este, în consecință, condensarea însoțită de conversiune, de vreme ce, în această situație, noua formație preia, de regulă, toate caracteristicile morfologice ale regentului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
regentului implicând, în unele limbi, modificări formale mai ales la finala noului termen -, drept normale. O evoluție întru totul firească este, în consecință, condensarea însoțită de conversiune, de vreme ce, în această situație, noua formație preia, de regulă, toate caracteristicile morfologice ale regentului. d) O modificare radicală se constată în semantismul noului cuvânt doar dacă îl comparăm cu înțelesul secvenței fonetice desprinse din termenul complex; ea provine însă nu dintr-o schimbare semantică propriu-zisă, care ar consta în alunecarea unui sens la altul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
măsurile prin care noua guvernare a dezamăgit opinia publică. Au avut loc evenimente care au dus la compromiterea Regenței. Componența ei a fost completată după moartea lui Gheorghe Buzdugan, în octombrie 1929, prin alegerea lui Constantin Sărățeanu. În realitate, noul regent a fost impus de Iuliu Maniu, care urmărea să obțină, astfel, controlul asupra acestei instituții. Lipsa de interes față de problemele de stat manifestată de prințul Nicolae, care dorea reîntoarcerea lui Carol, a diminuat autoritatea Regenței, contribuind la întărirea curentului carlist
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
secolul XX, Editura Paideia, București, 1999, pp. 208, 210. 368 Petre, Țurlea, "România sub stăpânirea camarilei regale (1930-1940)" (I), în Analele Universității Creștine "Dimitrie Cantemir", București, anul 1, nr. 2, 2010, pp. 96-97. 369 Iuliu Maniu propunea ca unul dintre regenți să demisioneze, iar locul său să fie luat de Carol, urmând ca, într-o a doua etapă, guvernul să abroge actul de la 4 ianuarie 1926, pentru ca tronul să revină prințului întors în țară. Primul ministru cerea, de asemenea, despărțirea lui
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe cele private: și unele, și celelalte nu-l interesau decât în funcție de vorbele de duh pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cum acest impuls îi lipsea, urmările erau nenumărate și vătămătoare.“ Când citești asemenea lucru, îți amintești de vorba lui Retz despre Mazarin: „N-a fost nici blând, nici crud, pentru că nu-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a-și irosi talentele. În cazul lui putem chiar vorbi de un paroxism al frivolității. De aici nu putea să rezulte decât o mare dezordine în treburile statului. Contempo ranii nu s-au mulțumit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
puținii care și au dat seama că, într-o epocă în care se declama împotriva opresiunii, blândețea moravurilor era totuși o realitate. Ceea ce a scris despre Ludovic al XV-lea ar fi putut scrie, invo când alte elemente, și despre Regent: „Domnia lui Ludo vic al XV lea va fi cea mai vrednică de amintirea posterității, care nu va pomeni de secolul lui Ludovic al XIV-lea decât pentru a spune că, sub Ludovic al XV-lea, Voltaire vor bea despre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai lucid; nu mai e chip să tri șezi sau să dai înapoi. Iar acest progres are loc pe socoteala vitalității, a instinctului. „Nici aventură, nici bună cum pă nire“, spunea marchiza despre sine. Înțelegem ușor de ce legătura sa cu Regentul n-a durat decât două săptă mâni. Semănau primejdios de mult: erau amândoi mult prea înstrăinați de propriile lor senzații. Plictisul, care-i rodea și pe unul, și pe celălalt, nu înflorește oare în hăul care se deschide între spirit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în ce măsură a disprețuit, în mod public, pe stăpânul său și statul, lumea în întregul ei și treburile obștești, pentru a jertfi sieși pe toți și pe toate, trecerii și puterii sale, autorității absolute, măreției sale și zgârceniei, spaimelor, răzbu nărilor. REGENTUL O nouă tinerețe aidoma celei dintâi, multă putere și sănătate, avânturile ieșirii de curând de sub jugul și amărăciunea căsătoriei și trândăviei sale, plictisul care vine din aceasta din urmă, dragostea, atât de primejdioasă la această vârstă crudă, de eleganța și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ar zice, se trăgea din primul marchiz al Franței. Dacă descindea din Drogon de Nesle, ucis în Palestina în 1096; din Raoul de Nesle, conetabil și făcut cavaler de Ludovic al IX-lea; din Ioan al II-lea de Nesle, regent al Franței în timpul ultimei cruciade a lui Ludovic cel Sfânt, Doamna de Coislin declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
post. 1823, Paradox asupra actorului, post. 1830). DUBOIS, GUILLAUME ă1656-1723). Cardinal și om politic. Talentat diplomat, nu lipsit de josnicii și venalitate, a realizat niște alianțe cu Olanda și Anglia și Liga contra Spaniei. A avut o influență nefastă asupra regentului, al cărui prim-ministru a fost în 1722. El a împărțit Cvadrupla Alianță ă1717-1718), pact încheiat între Franța, Anglia, Provinciile Unite și Austria, pentru menținerea tratatelor de la Utrecht, care puneau capăt războiului pentru succesiune la tronul Spaniei. Romancier și moralist
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ludovic al XIII-lea și al Anei de Austria și fratele mai mic al lui Ludovic al XIV-lea. Căsătorit întâi cu Henriette de Anglia ă1661), iar după moartea acesteia cu Charlotte Elisabeth de Bavaria, avându-l drept fiu pe regent ă1671). MONTESSON, CHARLOTTE JEANNE BÉRAUD DE LA HAYE DE RIOU, marchiză de ă1738-1806). Soția marchizului Jean-Baptiste de Montesson; văduvă în 1769, se căsătorește în secret cu ducele de Orléans, nepotul regelui. Mai târziu, devine una dintre figurile principale ale Curții lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăpeste trei zile avea să cadă Bastilia) și obligat să se expatrieze. În 16 iulie este rechemat, dar, neputând stăpâni evenimentele, părăsește țara. Este tatăl Doamnei de Stäel. ORLÉANS, LOUIS PHILIPPE JOSEPH, duce de ăSaint Cloud, 1747-Paris, 1793). Strănepot al regentului, duce de Orléans din 1785; deputat în Statele Generale ă1789), deschis ideilor noi, a ajuns deputat în Convenție ăAdunarea Constituantă, primul parlament republican, 1792-1795), unde, sub numele de Philippe Égalité, a votat abolirea monarhiei - 21 septembrie 1792 - și condamnarea la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de care va fi foarte atașată în ultimii douăzeci de ani ai vieții. În 1864 Louise Colet începe să publice Scrisorile lui Benjamin Constant către Doamna Récamier, o enormă corespondență a cărei tipărire avea să se încheie abia în 1967. REGENTUL = PHILIPPE, DUCE DE ORLÉANS ăSaintCloud, 1674-Versailles, 1723). Este fiul lui Monsieur, așadar nepotul de frate al lui Ludovic al XIV lea, al cărui ginere devine căsătorindu-se cu Domnișoara de Blois, fiica nelegitimă a regelui cu Doamna de Montespan. La
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
frate al lui Ludovic al XIV lea, al cărui ginere devine căsătorindu-se cu Domnișoara de Blois, fiica nelegitimă a regelui cu Doamna de Montespan. La moartea unchiului său ă1715), din cauză că urmașul legitim la tron era încă nevârstnic, este desemnat regent, calitate pe care a deținut-o până la moartea sa ă1723). Din 1717 se sprijină în guvernare pe cardinalul Dubois, numit în 1722 prim-ministru. Regența s-a caracterizat printr-o relaxare generală a moravurilor ca reacție la austeritatea regimului precedent
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sprijină în guvernare pe cardinalul Dubois, numit în 1722 prim-ministru. Regența s-a caracterizat printr-o relaxare generală a moravurilor ca reacție la austeritatea regimului precedent. Miniștrii au fost înlocuiți prin câte un consilier. Și pe plan extern politica regentului a fost opusă celei a lui Ludovic al XIV-lea, ceea ce a dus la grave tensiuni cu Spania lui Filip al V-lea; la 2 august 1718 Franța semnează Împătrita Alianță cu Anglia, Provinciile Unite și Austria, care întărește politica
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dus la grave tensiuni cu Spania lui Filip al V-lea; la 2 august 1718 Franța semnează Împătrita Alianță cu Anglia, Provinciile Unite și Austria, care întărește politica de restrângere a rolului Spaniei în Europa. În Memoriile lui Saint-Simon, portretul Regentului este zugrăvit astfel: în ultimele luni de viață lumea l-a văzut pe „principe reluând cârma treburilor cu aceleași înzestrări care îi fuseseră admirate înainte“, ca și când ar fi scăpat de o vrajă rea. „După moartea lui - spune Saint-Simon - trecerea anilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
revendicând respectarea strictă a ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului, Saint-Simon, căzut în dizgrație, se retrage definitiv la castelul său de la Ferté-Vidame, unde își scrie Memoriile; la cinci ani după moartea sa, în 1760, au fost confiscate din ordinul pri m-mi nistrului, cardinalul Choiseul, și depuse la Ministerul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul religios, conferindu-i o notă de arhaicitate pronunțată (Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre...!). La nivelul sintaxei, limbajul religios se remarcă prin elidarea consecventă a predicatului, prin acordarea apoziției cu regentul, prin construcții sintactice arhaice în care dativul are valoare posesivă, prin frecvența conjuncției și, care imprimă discursului un caracter narativ, prin cultivarea inversiunii, pentru crearea simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne însă lexicul. Lucrările de specialitate semnalează prezența a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al VI-lea, al lui Ludovic al VII-lea și al lui Suger. Abate de Saint-Denis din 1122 pînă în 1151, prieten și principal sfătuitor al lui Ludovic al VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă în cruciadă; abația de la Saint-Denis, care este necropola regală, adăpostește însemnele regalității coroana, *flamura -, iar călugării săi, începînd cu Suger însuși care scrie Viața lui Ludovic al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din cauza sumelor exorbitante și a impozitelor atît de mari pe care le-a ridicat de la toți supușii săi. Se spune că a murit cu o datorie de 1 miliard 700 milioane de livre. Datoriile sale erau atît de considerabile încît Regentul nu a putut ridica impozitele pe care numitul rege promisese să le ridice la trei luni după pace, [impozite] care erau capitația și zeciuiala din venitul de pe toate bunurile. Nu este permisă exprimarea tuturor versurilor, a cîntecelor și discursurilor nepoliticoase
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regele defunct prevăzuse prin testament ca nepotul său, ducele Filip de Orléans, să fie regent, asistat de un consiliu de regență pe care el să-l conducă, dar în care ducele du Maine, prinț *legitimat, să joace un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea testamentului de către parlamentul de la Paris, care recîștigă, în schimb, dreptul deplin de critică (critica edictelor regale), drept de care Ludovic al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care Ludovic al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă de reacție împotriva lungii domnii precedente: reacție politică, cu crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat janseniștilor; reacție morală, Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de credință la Paris unde curtea se instalase; reacție în politica externă, cu reconcilierea franco-engleză pentru respectarea tratatelor din 1713-1714. Sistemul lui Law. Dar marea problemă care i se pune Regentului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de credință la Paris unde curtea se instalase; reacție în politica externă, cu reconcilierea franco-engleză pentru respectarea tratatelor din 1713-1714. Sistemul lui Law. Dar marea problemă care i se pune Regentului este situația financiară catastrofală lăsată de Ludovic al XIV-lea, în special o datorie de mai mult de 2 miliarde de livre. Expedientele clasice ne mai satisfăcînd, Regentul decide să asculte propunerile scoțianului John Law. Banca generală creată de acesta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]