733 matches
-
decolonizării" regiunilor.36 În cele din urmă, trebuie menționat și numele lui Gaston Defferre, primar al orașului Marsilia și ministru al Internelor și Descentralizării în timpul primului guvern Mitterrand, care a avut propriul tip de regionalism (de fapt un fel de regionalism "metropolitan" premergător) și care a încheiat contracte cu mișcările federaliste franceze. Ar trebui să se observe că, așa cum existau mai multe tipuri de regionalism în cadrul mișcărilor regionaliste, tot așa existau mai multe tipuri de poziții în ceea ce privea problema regională
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în timpul primului guvern Mitterrand, care a avut propriul tip de regionalism (de fapt un fel de regionalism "metropolitan" premergător) și care a încheiat contracte cu mișcările federaliste franceze. Ar trebui să se observe că, așa cum existau mai multe tipuri de regionalism în cadrul mișcărilor regionaliste, tot așa existau mai multe tipuri de poziții în ceea ce privea problema regională din cadrul partidelor de stânga. Partidul Comunist Francez (PCF), Partidul Socialist (PS) și Partidul Socialist Unit (PSU), toate au adoptat abordări diferite.37 În cadrul PS
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Unit (PSU), toate au adoptat abordări diferite.37 În cadrul PS, au coexistat iacobinmismul tradițional al grupărilor precum Centrul de Studii, Cercetare și Educație Socialistă (CERES Centre d'étude, de recherche et d'éducation socialiste), înființat și condus de Jean-Pierre Chevènement, regionalismul moderat al indivizilor ca Gaston Deffere și prim ministrul Pierre Mauroy, și regionalismul mai radical al lui Le Pensac și Santoni. Diversitatea opiniilor atât din cadrul stângii cât și al mișcărilor regionaliste ajută la explicarea incompatibilității din interiorul pozițiilor regionaliste, care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tradițional al grupărilor precum Centrul de Studii, Cercetare și Educație Socialistă (CERES Centre d'étude, de recherche et d'éducation socialiste), înființat și condus de Jean-Pierre Chevènement, regionalismul moderat al indivizilor ca Gaston Deffere și prim ministrul Pierre Mauroy, și regionalismul mai radical al lui Le Pensac și Santoni. Diversitatea opiniilor atât din cadrul stângii cât și al mișcărilor regionaliste ajută la explicarea incompatibilității din interiorul pozițiilor regionaliste, care au fost în cele din urmă adoptate de către partidele de stânga, și în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din rândul regionaliștilor cu privire la aceste poziții. În ciuda diferențelor interne, PS a reușit să se pună de acord în ceea ce privește problema regională. Acest lucru poate fi găsit în câteva poziții adoptate în perioada care a precedat alegerile prezidențiale din mai 1981. Astfel, regionalismul a constituit parte integrantă dintr-un program mai amplu de a restructura societatea franceză prin autogestiune și descentralizare politică, după cum s-a afirmat în una dintre tezele asupra autogestiunii adoptată de convenția națională a PS în iunie 1975: Les régions
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
oarecare suspiciune de către politicienii majoritari și ferm susținută doar de către cei care erau într-un fel marginali precum Michel Rocard și politicieni din interiorul regiunii, care erau fie regionaliști, fie membri ai partidelor majoritare. Se poate presupune că adaptarea față de regionalism din partea reformatorilor din 1982 a fost mai degrabă "moderată" și strategică (pentru a obține voturi din regiuni ca Bretania și Alsacia) decât sinceră. Totuși, reformele au dat naștere, deși cu greutate, regiunii ca entitate politică, iar regiunea s-a maturizat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați la săraci. După cum am văzut în ultimul capitol, reprezentanții stângii priveau cu suspiciune mișcări precum regionalismul și federalismul care, în concepția lor, erau asociate cu reacția și regresul. Ei se considerau moștenitorii facțiunii iacobine a Revoluției. În același timp, această imagine trebuie să fie nuanțată de ideea că unii dintre reprezentanții de stânga anarhiștii și anarho-sindicaliștii2
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost un mare admirator al lui Robespierre și al metodelor drastice pe care acesta le-a folosit pentru a impune "Republica Virtuții"3. Pe lîngă această imitare a modelului leninist, comuniștii și socialiștii aveau în comun neîncrederea și disprețul față de regionalism de vreme ce erau mult mai adânc înrădăcinați în proletariatul urban și mai puțin probabil să favorizeze orice avea legătură cu Franța provincială 4. În cele din urmă, atât socialiștii cât și comuniștii priveau statul central ca pe un premiu ce trebuia
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care îmbină poziții centriste, incluzând ceea ce a mai rămas din tradiția creștin-democrată franceză. Dată fiind această gamă largă de grupări, mai există și o varietate de poziții legate de problema teritorială care pornesc de la iacobinismul secular tradițional și ajung până la regionalismul creștin democrat și federalismul european. Dar, probabil că este corect să spunem că, în practică, chiar dacă mulți din cei de dreapta se opuneau reformelor de descentralizare din 1982, parțial din convingere, parțial doar pentru a se opune nou-formatului guvern socialist
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
constituie o excepție. Note 1 ,,Stânga a încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați la săraci; stângiștii priveau cu suspiciune mișcări precum regionalismul și federalismul care, în concepția lor, însemnau reacție și regres". 2 Capitolul V. * mid-century consensus în original (n.r.) * comunități autonome (n.r.) a ,,să apere regatul și patria" (nota trad.) * "La arme,cetățeni/ În batalioane vă adunați/Și să pornim/ Căci
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
of an idea and institution (Oxford: Martin Robertson, 1980), iar pentru o abordare mai contemporană a noțiunii: J. Loughlin și B. G. Peters, "State Traditions, Administrative Reform and Regionalization", în M. Keating și J. Loughlin (editori), The Political Economy of Regionalism, 1997, pp. 4-62. 2 F. Braudel, L'identité de la France, op. cit.; J.-F. Gravier, Paris et le désert français (Paris: Flammarion, 1947); M. Crozier, La société bloquée (Paris: Éditions du Seuil, 1970); J.-P. Worms, "Le préfet et ses notables
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se miște din loc în momentul în care de Gaulle s-a întors la putere pe seama crizei din Alger și au fost incluși pe lista de așteptare. Acest lucru a dus la dificultăți politice grave în Corsica. Vezi J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case Study of Corsica (Florence: European University Institute, 1989). 17 Vezi D. E. Ashford, "In search of the Etat Providence", în J. F. Hollifield și G. Ross (editori), Searching for the New France (New York and
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politice din anii 1960 care căutau, dar nu au reușit, să eradicheze probleme sociale ca sărăcia și rasismul. Acest fenomen a dus la un scepticism general cu privire la posibilitatea aplicării vreunei reforme politice. În cazul Franței, un critic al descentralizării și regionalismului a fost eruditul englez de la Oxford, Vincent Wright. Vezi, de exemplu, lucrarea sa, "Questions d'un Jacobin anglais aux regionalistes français", Pouvoirs, vol. 19, 1981. 6 Legea 82-213 din 2 martie 1982 cu privire la drepturile și libertățile municipalităților, departamentelor și regiunilor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din 2 martie 1982 cu privire la drepturile și libertățile municipalităților, departamentelor și regiunilor. 16 Legea 83-663 din 22 iulie 1983, completare la legea 83-8 din 7 ianuarie 1983 cu privire la împărțirea competențelor între municipalitățile, departamentele și regiunile Statului. 17 Vezi J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case Study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989) și H. Hintjens, J. Loughlin și C. Olivesi, "The Status of Overseas France and Corsica", în J. Loughlin și S. Mazey (editori), The End of
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
23 %), Corsica (7 %) și Île-de-France (0,2 %). 44 M. Keating, J. Loughlin și K. Deschouwer, Culture, Institutions and Regional Development: a Study of Eight European Regions (Cheltenham: Edward Elgar, 2005), Vezi capitolul 5 despre Bretania și Languedoc-Roussillon. 45 J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case Study of Corsica (Florence: European University Institute, 1989. 46 DATAR, Etat des lieux des pays au 1 septembre 2005, p. 5. 47 Vezi Pouvois locaux, nr. 54, III/2002, p. 17. 48 N.
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sau proiecte de lege depuse în timpul celei de-a Treia Republici. 16 Ibid. 17 Ibid., p. 12. 18 Pentru o istorie bună a acestei mișcări, vezi M. Nicolas, Emsav: Histoire du mouvement breton (Paris, Syros, 1982). 19 Vezi J. Loughlin, "Regionalism and Ethnic Nationalism in France", în Yves Mény și Vincent Wright (editori), centre-periphery relations in Western Europe (London: Allen & Unwin, 1985); J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989). 20 Vezi
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mișcări, vezi M. Nicolas, Emsav: Histoire du mouvement breton (Paris, Syros, 1982). 19 Vezi J. Loughlin, "Regionalism and Ethnic Nationalism in France", în Yves Mény și Vincent Wright (editori), centre-periphery relations in Western Europe (London: Allen & Unwin, 1985); J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989). 20 Vezi J.-J. Dayries și M. Dayries, op.cit. 21 Vezi J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
editori), centre-periphery relations in Western Europe (London: Allen & Unwin, 1985); J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989). 20 Vezi J.-J. Dayries și M. Dayries, op.cit. 21 Vezi J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989) și E. Bernabu-Casanova, Le Nationalisme Corse: Genése, succés et èchec (Paris: L'Harmattan, 1997). 22 Jean-François Gravier, Paris et le désert français (Paris, Le Portulan, 1947
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Genése, succés et èchec (Paris: L'Harmattan, 1997). 22 Jean-François Gravier, Paris et le désert français (Paris, Le Portulan, 1947). 23 Există studii numeroase despre această mișcare. Un studiu clasic îl constituie lucrarea lui J. E. S. Hayward, "From functional regionalism to functional representation of France", Political Studies, vol. XVII, martie 1969, pp. 48-75. Vezi de asemenea, Michel Nicolas, Emsav: Histoire du mouvement breton (Paris, Syros, 1982). 24 Decretul din 11 decembrie 1954. 25 În mod interesant, prima mișcare regionalistă corsicană
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
integrării complete. Implicația a fost că insula Corsica, în calitate de regiune franceză completă, avea dreptul de a cere statului central să-i ofere ajutorul pentru a se dezvolta. Am analizat această mișcare în teza mea de doctorat ce a fost publicată: Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989). 26 Vezi J. Loughlin, op. cit., 1989 și J. Loughlin, "Les Pieds Noirs en Corse", în Jean-Pierre Roux (ed.) La Guerre d'Algêrie et les français (Paris
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
este, la rândul său, compus din camera regională, regiunile reprezentative și o cameră a autorităților locale. 3 Vezi J. Loughlin și B.G. Peters, "State Traditions, Administrative Reform and Regionalisation" în M. Keating și J. Loughlin (editori), The Political Economy of Regionalism, (London: Frank Cass, 1997), pp. 41-62. ----------------------------------------------------------------------- REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 6 1 Prefață Introducere: Contextul internațional al guvernării subnaționale franceze REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 76 73 Aspecte generale privind situația franceză Centralizare și descentralizare în istoria
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Basarab (tipărit la Târgoviște 1652): Află-se scris în pravila lui Matei-Vlastari cum și Moldo-Vlahia au fost supusă ohrideanilor; iară acum nice ohrideanilor se pleacă, nice țărigrădeanului, și nu știm de unde au luat această putere (s.n.)"405. De cele mai multe ori, regionalismele "traduc" un termen neologic, facilitând accesul cititorului la mesajul jurnalistic: "În Serbia s-au luat următoarele măsuri: 1. s-a decretat un moratoriu, adică suspenziune de plăți în prevedere unor complicațiuni și mai mari, (s.n.) 2) sunt opriți toți bărbații
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
abordare mai sofisticată, dar În mod surprinzător, În final rezultatele pot fi similare, aparținând aceleiași tipologii. Din punct de vedere conceptual, putem enumera câteva cuvinte cheie , rezultate atât din teorie și filosofie cât și din practica ultimelor decenii: genius loci, regionalism critic, mișcarea neoraționalistă, peisajul ca fenomen cultural, arhitectura ca sculptură la scara urbană, pliu, rizom, palimpsest, forțe fluide, mișcare, porozitate, clădirea ca organism, hibrid, spațiu digital, clădire verde și lista poate continua. În ciuda diversității conceptelor, În ceea ce privește reprezentarea formală, exemplele se
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
față de limba vie a poporului se poate manifesta pe linia formalismului și naturalismului. Disprețul acesta poate lua Însă și alt chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
naționale și unde - e același lucru - influențele străine au fost și sunt mai operante; și mai ales în București, "orașul" nostru prin excelență, un mediu atât de favorabil poeziei "noi". * Evident că articolul de față conține o triplă cvintesență de "regionalism". Dar măcar să se constate că acest "regionalism" este, oricum, destul de larg. Este moldo vano-ardelenesc, căci caracterele literaturii moldovenești le-am găsit și în cea ardeleană, cum spuneam și în articolul la care mă refer necontenit - cum s-ar zice, articolul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]