1,567 matches
-
de o parte, și statul central, pe de altă parte. Acest lucru a oferit un nou avânt revenirii pe scenă a regiunii, dar concepută în primul rând, dacă nu în exclusivitate, dintr-o perspectivă administrativă. Procedeul acesta reprezintă procesul de "regionalizare",20 fiind înțeles ca o abordare de la vârf spre bază a regiunilor de către stat, care, la rândul lor, sunt concepute ca zone de planificare economică sau geografică. În câteva cazuri, precum în Corsica, această abordare de planificare de la vârf spre
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lor, sunt concepute ca zone de planificare economică sau geografică. În câteva cazuri, precum în Corsica, această abordare de planificare de la vârf spre bază nu a implicat deloc elitele locale, sau acestea au avut doar o prezență simbolică.21 Astfel, "regionalizarea", în acest sens, a fost foarte îndepărtată de "regionalism", după cum a fost definit mai sus: ca o mobilizare ce avea în centru regiunea, elitele regionale acționând de la bază spre vârf pentru a-și apăra și promova regiunea. Istoria "regiunii" din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de "regionalism", după cum a fost definit mai sus: ca o mobilizare ce avea în centru regiunea, elitele regionale acționând de la bază spre vârf pentru a-și apăra și promova regiunea. Istoria "regiunii" din Franța postbelică este istoria legăturii dialectice dintre regionalizare și regionalism. Anii 1960: de la "regionalismul funcțional" la "regionalismul politic" Reacțiile cu privire la acest model de planificare și dezvoltare centralizată nu au întârziat să vină atât din interiorul regiunilor cât și din partea comentatorilor care împărtășeau cauza regională. Am menționat deja într-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost CELIB breton (Comité d'étude et de liaison des intérêts bretons), creat în 1950.23 CELIB a căutat și a realizat un Program de Acțiune Regională (Programme d'Action Régional PAR) în 1952, care a fost, de fapt, o regionalizare a planului național. Acest succes breton a fost imitat și în alte regiuni franceze, de menționat Corsica, cea mai privată regiune din Franța europeană în care PAR presupunea dezvoltarea turismului și agriculturii în masă. Guvernul francez a răspuns acestor inițiative
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
PAR, câtorva dintre acești coloniști. Aceasta a fost cauza directă a creșterii violenței politice pe insulă, și care a continuat până astăzi.26 Totuși, în ciuda acestor pericole de radicalizare, guvernul celei de-a Patra Republici a continuat cu programul de regionalizare. În 1955, comisarul adjunct (commissaire adjoint) al Planului Național, M. Vergeot, a înființat un comitet pentru a trasa granițele unei noi organizări regionale a teritoriului francez din perspectiva dezvoltării economice și a planificării.27 Nu a fost o sarcină ușoară
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de către regionaliștii tradiționali din Bretania, Țara Bascilor sau Corsica, acestea au reprezentat granițele administrative ale regiunilor franceze.30 La această dată, regiunea reprezenta ceva mai mult decât un simplu comitat interdepartamental pentru planificarea regională, fiind prezidată de un prefect coordonator. Regionalizarea în anii 1960 și 1970 Chiar dacă regionalizarea franceză nu a satisfăcut pe deplin cererile majorității regiunilor politice, povestea regiunilor de-a lungul acestei perioade, este una de continuă fortificare a statutului lor judiciar. În 1960, li s-a oferit un
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sau Corsica, acestea au reprezentat granițele administrative ale regiunilor franceze.30 La această dată, regiunea reprezenta ceva mai mult decât un simplu comitat interdepartamental pentru planificarea regională, fiind prezidată de un prefect coordonator. Regionalizarea în anii 1960 și 1970 Chiar dacă regionalizarea franceză nu a satisfăcut pe deplin cererile majorității regiunilor politice, povestea regiunilor de-a lungul acestei perioade, este una de continuă fortificare a statutului lor judiciar. În 1960, li s-a oferit un nou statut juridic, circonscriptions d'action régionale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
32 Totuși, în ciuda acestor limite, regiunea se ridica treptat ca nivel-cheie al luării deciziilor în anumite sectoare politice, în special în planificarea și dezvoltarea economică, chiar dacă deciziile erau încă luate de prefectul regional în numele guvernului central, un exemplu bun de regionalizare contrară regionalismului! Am observat deja într-un capitol anterior cum, în 1969, de Gaulle a ținut un referendum care ar fi putut schimba în mod dramatic statutul regiunilor franceze, dar care a eșuat din motive care nu au avut legătură
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a fost aceea că nu s-a făcut decât să se confirme punerea în practică a dominației politicii locale de către notables și, în mod deosebit, a dominației marilor orașe.41 Însă aceste critici timpurii nu aveau nicio legătură cu subiectul regionalizării și subestimau schimbările reale care erau introduse prin aceste reforme.42 Chiar dacă a existat o anumită justificare a argumentului potrivit căruia doar notabilii locali au fost "câștigătorii", și regiunea a fost o "câștigătoare" în sensul că statutul ei judiciar, funcțiile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de Gaulle ca punând în pericol nu numai municipalitățile și departamentele pe care le reprezentau (reformele regionaliste), dar chiar și însăși existența Senatului, adică, propria lor poziție. În cele din urmă, această amenințare cu dispariția politică și mai puțin cu regionalizarea, a fost cauza principală a înfrângerii referendumului și a ieșirii lui de Gaulle din viața publică. Sistemul "cumul des mandats" În timp ce Senatul este reprezentantul oficial al autorităților locale de la nivelul legislației naționale, celălalt canal reprezentativ, cumul des mandats ("cumularea de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
E important aici faptul că astfel s-a dezvoltat un nou sistem ierarhic printre prefecți care anterior se axaseră pe egalitatea dintre ei. Aceste dezvoltări au reprezentat începutul a două serii de procese distincte, dar relaționate între ele descentralizarea și regionalizarea care vor deveni complete odată cu legile descentralizării din 1982. Rolul prefectului dupa implementarea legilor de descentralizare din 1982 Paul Bernard are dreptate când afirmă că reformele din 1982 reprezintă punctul culminant al procesului de democratizare și regionalizare care a început
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ele descentralizarea și regionalizarea care vor deveni complete odată cu legile descentralizării din 1982. Rolul prefectului dupa implementarea legilor de descentralizare din 1982 Paul Bernard are dreptate când afirmă că reformele din 1982 reprezintă punctul culminant al procesului de democratizare și regionalizare care a început deja din primele decenii ale secolului al XX-lea. Acest lucru implică un anumit grad de continuitate. Dar în ceea ce privește poziția prefecților, chiar dacă există continuitate legată de dezvoltările anterioare, descentralizarea din 1982 a adus și schimbări semnificative. După cum
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost tradus ca ,,gestion", dar, de cele mai multe ori, termenul englezesc a fost pur și simplu adaptat în fraze precum ,,le nouveau management publique". Printre noile idei de ,,guvernare eficientă" care se dezvoltau la acea vreme erau noțiunile de descentralizare și regionalizare, văzute ca modalități de micșorare a îndatoririlor guvernului central, dar și ca noi aspecte de înțelegere a democrației democrația locală și regională. Organizația care a dezvoltat cel mai mult ideea democrației subnaționale a fost Congresul Autorităților Locale și Regionale ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a acestor organizații diferite asupra Franței, se poate spune că, împreună, au dezvoltat o nouă percepție a naturii guvernării și, în particular, a guvernării teritoriale. În cazul Franței, dimensiunea europeană a fost deseori invocată ca justificare pentru consolidarea descentralizării și regionalizării. ,,Receptarea" galică a noilor idei Acest fapt nu înseamnă că există un proces de convergență politică și instituțională de-a lungul Europei în sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific și de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de du-te-vino între ipotezele globale și exemplele validante sau infirmante: "Nu voi admite niciodată un divorț între teorie și analiza faptelor. E vorba de două lucruri care nu pot exista separat" (Roman Jakobson apud Gérard Dessons, 1995: 261). Tendința spre regionalizare e potențial nelimitată (a se vedea apariția recentă a semioticii holografiei); simultan însă apare și tendința de unificare a diverselor regiuni în clase în-globante: semiotica imaginii reunește fotografia, afișul, mesajul publicitar, iar semiotica spațiului înglobează semiotica orașului, a străzii, cartierului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este interindividuală, relațională, dinamică, și se prezintă ca un flux continuu al schimbărilor de diverse viteze, intensități, ritmuri și pe diferite nivele. Noua perspectivă (constructivistă) a devenit în ultima vreme din ce în ce mai populară în explicarea proceselor de schimbare, de globalizare sau regionalizare, pentru că oferă posibilitatea analizei interacțiunii între structurile locale sau internaționale și actorii sociali. Dacă la începuturile gândirii sociologice, originile acțiunii umane erau plasate în afara indivizilor la nivel suprauman, suprasocial fie ținând de domeniul supranaturalului ce modela și controla viața individuală
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ferm amenințat, că i se va da micul fără muștar, iar berea caldă, mai era amenințat, la modul doar voalat, persuasiv, cu tancurile sovietice, cu davai ceas, davai palton, cu mărirea prețului la gazele populației, smulgerea părului din nas și regionalizarea României. Dar regele, neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă-i fluturau pistoalele pe la tâmplă. La care comuniștii cei răi, i-au șoptit o grozăvie regelui, că dețin vreo 1000 de viitori membri PDL, împreună cu viitorul președinte a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i se va da micul fără muștar, iar berea caldă, vodva fără gheață, mai era amenințat, la modul voalat, cu tancurile sovietice, cu davai ceas, davai palton, cu mărirea prețului la gazele populației, smulgerea părului din nas și din urechi, regionalizarea României și alte din acestea. Dar regele, neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă i-au fluturat și pistolul pe la tâmpla sa perfect regală. La care comuniștii cei răi, i-au șoptit o grozăvie regelui, de i s-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
compătimesc la umbra cocotierilor din alte țări de soare pline, iar opinia noastră publică nu a rămas decât cu divorțurile și scandalurile sexuale de vară care atrag atenția mai mult țațelor. A intrat într-un con de umbră și celebra regionalizare, dar Băsănău cel vigilent a spus-o clar: „cum dă tulburelu’ reluăm discuțiile cu regionalizarea”. Dar de undeva am aflat că în momentul acesta vițelul mort mai dă din coadă. Adică președinții Consiliilor Județene s-au adunat la „una mică
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a rămas decât cu divorțurile și scandalurile sexuale de vară care atrag atenția mai mult țațelor. A intrat într-un con de umbră și celebra regionalizare, dar Băsănău cel vigilent a spus-o clar: „cum dă tulburelu’ reluăm discuțiile cu regionalizarea”. Dar de undeva am aflat că în momentul acesta vițelul mort mai dă din coadă. Adică președinții Consiliilor Județene s-au adunat la „una mică și-o berică” la o ditamai ședință a Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
România. Vară, căldură, amorțeală, bolunzeală, minte încleiată. Dar cu toate acestea s-a luat o hotărâre măreață prin care se propune ca actualele regiuni de dezvoltare să capete personalitate juridică, adică pe undeva s-a încercat reîncălzirea ciorbei băsesciene de regionalizare, să fie numai bună de consumat odată cu venirea toamnei adică mai precis, a tulburelului. În mod sigur această hotărâre s-a luat după ce un demn urmaș a unui personaj caragelian a spus patetic: „Din doua una, dați-mi voie: ori
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mat pe adversar, pentru că avea în „haremul său” două pițipoance și Răducu doar una. O fi fost ea perfectă precum o statuie antică, dar tot numai una era. Păi și după toate acestea vii matale ca să mă iei cu regionalizarea pe persoană juridică? Aiurea! Eu aș propune în condițiile de acum, să urmăm sfatul lui Vanghelie și să trecem regiunile de dezvoltare pe persoană fizică ! Nici de „revoluționari” nu am scăpat în ultimul timp. Credeam că s-au uscat ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
contrabalansa Statul, ale cărui funcții sînt prin aceasta limitate, organizînd protecția unităților sociale mai mici. Ea trebuie să permită sprijinirea a ceea ce cancelarul Kohl a numit "Moloch birocratic" vorbind despre funcționarea Comunității Europene 6. În acest cadru, familia, libertatea învățămîntului, regionalizarea constituie pentru partidele creștin-democrate axe importante, ca și protejarea păturilor asociative, asociațiile fiind un mijloc de dezvoltare, de echilibru social și garanție a pluralismului. Familia, celula de bază a societății conform preceptelor Bisericii, ocupă un loc important în programe. MRP
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca entități autonome", iar în raportul său de la primul Congres național al DCI din 24-27 aprilie 1946, Guido Gonella caracteriza "centralismul" ca fiind "o armă a despotismului și una din cauzele ostilității permanente a opiniei publice împotriva puterii"; dintre avantajele regionalizării, el reținea participarea poporului la viața publică, înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avantajele regionalizării, el reținea participarea poporului la viața publică, înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea îi datorează mult tradiționalismului, gîndirii contrarevoluționare și catolicismului social: Vogelsang în Austria, Ketteler în Germania, Taparelli D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]