18,995 matches
-
sufletul. De aici se naște în modul cel mai natural cu putință spectacolul formidabil, ACELA, inubliabil, copleșitor. Este nevoie de exercițiu permanent pentru asta, ca atunci cînd studiezi un instrument, cînd ești prim solist, cîntăreț sau balerin. Si actorii, și regizorii, au nevoie de studiu, de lucru, de nuanțare a instrumentelor, de re-întîlniri cu ele. Pentru o performanță de anvergură este necesar travaliul zilnic. Sînt sigură de asta. De aceea, mi se pare extraordinar cînd pătrund în locuri în care se
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
a maltratat-o "Quentin" în timpul filmărilor, cu solicitări fizice inimaginabile (drept care echipa a rebotezat filmul "Kill Uma"), se lansează într-o mică încercare de psihanaliză la botul calului: drept care am aflat că, dacă filmul e feminist, asta se întîmplă pentru că regizorul a fost crescut de o mamă celibatară, cu caracter puternic, și a rămas, de atunci, cu o admirație necondiționată pentru femei și pentru forța lor" Filmul lui Tarantino demonstrează cum un cineast, dacă are vînă, poate transforma pînă și sadismul
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele. Totul " cu o naturalețe absolută, aceeași naturalețe cu care un travestit iradiază delicatețea și feminitatea Juliei Roberts! O dată cu acest rol, interpretul, Gael Garcia Bernal
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
face cu cel mai autobiografic film al lui Almodovar; și el a crescut într-un asemenea colegiu catolic ("Spania franchistă condensată într-un internat de băieți"), și el a cunoscut Madridul tuturor libertăților, din anii "80, și el a ajuns regizor: "am trăit în decorurile filmului, în peisajele și ambianțele lui, dar nu în întîmplările lui". Singura "întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune așa, e opțiunea pentru homosexualitate. Noul Almodovar e mai întunecat, mai puțin ludic, mai descărcat de acea
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune așa, e opțiunea pentru homosexualitate. Noul Almodovar e mai întunecat, mai puțin ludic, mai descărcat de acea energie vitală a disperării, decît înainte. Dar rămîne Almodovar! Pînă acum, în afară de Almodovar și Tarantino, singurul regizor din competiție care, - fie că-ți place, fie că nu-ți place - a venit cu forța unui cinema atît de personal încît nu are nevoie de semnătură ca să-i recunoști autorul e Emir Kusturica.
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
la rînd fiecare expresie, fiecare intonație, accent, fiecare intenție. Vlad îi oprea și nu pricepeam imediat de ce. Le vorbea cîteva minute, dădea indicații concrete sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau, observam diferențele. Repetiția mi se părea istovitoare, regizorul nu-i cruța. Se forma un fel de angoasă în plus, aceea a perfecțiunii pe un text fără greșeală, scris pentru performanță actoricească. Spectacolul era impecabil, m-a marcat ori de cîte ori l-am văzut, la Teatrul Maghiar din
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
așteaptă două scaune, unul lîngă altul. M-am săturat de istoria Franței, căcăreaza mea. Vreau să mă uit; bărcile de pe apă sînt ca niște pete pe discul soarelui." După această replică de început a Bătrînului, mi-am dat seama că regizorul Felix Alexa a optat pentru traducerea lui Vlad Zografi și Vlad Russo, publicată la Editura Humanitas. Dan C. Mihăilescu folosește, în varianta lui de la Editura Univers, "iepurașul meu" ca echivalent al alintului. Privesc decorul, instalat pe dușumeaua nouă a scenei
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
și cea mai dificilă, pînă să dea buzna "musafirii", pînă să se precipite situațiile, ritmurile, pînă să fie aduse scaunele de peste tot, pînă să apară o dinamică din scriitură, vizibilă, nu se stabilește, nu se descifrează relația între actori. Nici regizorului, și, de aceea, nici lor nu le este foarte clar ce joacă. În ce registru, în ce cod stă limba lui Ionesco, născocirile ei fabuloase, mesajul de desubt, încărcătura lui dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici marele număr de sonerii care anunță sosirea invitațiilor invizibili, nici tînguirile bătrînei care trebuie să
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
și-a luat descifrarea, pe alocuri, pe cont propriu. Mi se pare că Răzvan Vasilescu nu este marcat de ciudatul amestec de derizoriu, spirit ludic, cinism și metafizică. Și, de fapt, nici unul dintre actori pînă la capăt. Poate pentru că nici regizorul Felix Alexa nu s-a lăsat prins în aceste liane. De cele mai multe ori se joacă corect, dar realist absolut, distanțîndu-se cu toții de cel mai abstract, mai metafizic text al lui Eugčne Ionesco. Cu alte cuvinte, spectacolul mi se pare perfect
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
va fi neapărat în competiție). Ca să cităm din Președintele Festivalului, Gilles Jacob, a fost vorba de pariul de "a nu ține seama decăt de arta filmului și de primatul talentului ". Noii veniți sănt din Argentina, Coreea, Italia, Thailanda, Germania (un regizor de 28 de ani), și "voiajul geografic " va fi dublat de unul estetic (organizatorii promițând, la conferința de presă de la Paris, filme cu un "parti pris stilistic foarte puternic "). Regizorilor relativ necunoscuți li se adaugă și căteva nume de rezonanță
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
Noii veniți sănt din Argentina, Coreea, Italia, Thailanda, Germania (un regizor de 28 de ani), și "voiajul geografic " va fi dublat de unul estetic (organizatorii promițând, la conferința de presă de la Paris, filme cu un "parti pris stilistic foarte puternic "). Regizorilor relativ necunoscuți li se adaugă și căteva nume de rezonanță: frații Coen, Wong Kar-Wai, Michael Moore, Walter Salles și, mai ales, Emir Kusturica, cu un film cu titlu frumos, în curajoasa lui banalitate: "Life is Miracle "... Un semn bun e
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
tema "A deveni cineast în Europa ". O altă noutate a ediției: pentru prima dată un actor (și ce actor: Max Von Sydow!) a fost invitat în Festival să suțină o "Lecție de actorie ". Revenind la semnele bune: Juriul include doi regizori plini de talent și de nebunie: Quentin Tarantino (președintele juriului, care ăși va prezenta la Cannes "Kill Bill, 2 ") și Jerry Schatzberg (vă mai amintiți "Sperietoarea "?); frumusețile juriului vor fi actrițele Emmanuelle Beart, Kathleen Turner, Tilda Swinton. Președintele Juriului la
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
Se poate să fi observat că în cronica trecută vorbeam și de filme mai vechi care au apărut la "noutăți video/DVD"; demersul celor care le-au lansat în această formulă mi se pare lăudabil, fiindcă până acum filmele unor regizori care au făcut istorie se găseau doar pe la Institutul Francez/British Council/etc. De data asta, am fost mai mult decât plăcut surprinsă să găsesc filmul de debut al lui Scorsese la închirieri (nu e încă la vânzare) pentru prețul
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
În ceea ce mă privește, doar astfel îi pot atașa filmului o etichetă: "Portret al mafiotului în tinerețe". Altfel, aș putea spune doar că e un lungmetraj de atmosferă. Pe când, urmărind paralela cu Joyce, descopăr alte similitudini, cu siguranță, neintenționate de regizor: epifania, pe care o experimentează și Stephen Dedalus, și J.R., eroul filmului lui Scorsese. Și chiar dacă ultimul nu se confruntă cu Ignațiu de Loyola, epifania lui e mult mai strict religioasă, mai puțin artistică, decât a personajului lui Joyce... Ca
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
ci social, personajul preferând securitatea prejudecăților sale pe care le crede legitimate de religie... Această factură eronată a "martiriului" e subliniată prin contrapunctul ironic al muzicii rock'n'roll ce reprezintă fundalul sonor al secvenței. Lungmetrajului îi e adiacent comentariul regizorului intercalat cu cel al asistentului de regie, Mardik Martin. Scorsese menționează adesea influența pe care grupul de cineaști din La Nouvelle Vague au avut-o asupra lui, fără însă a detalia punctual această remarcă. Îmi propun să compensez această lipsă
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
regie, Mardik Martin. Scorsese menționează adesea influența pe care grupul de cineaști din La Nouvelle Vague au avut-o asupra lui, fără însă a detalia punctual această remarcă. Îmi propun să compensez această lipsă, analizând filmul și relevând similitudinile cu regizorii francezi asociați cu acest curent cinematografic, chiar dacă acest demers va face ca articolul de față să fie mai mult eseu, poate chiar ceva mai tehnic, și mai puțin cronică de film. Unul din crezurile de căpătâi ale celor din La
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
35 mm, peliculă care dă o anume textură granulată imaginii, tot ce avusese la dispoziție era o cameră de filmat care ocupa jumătate de cameră! De-abia mai era loc pentru actori... Și totuși există o secvență remarcabilă în care regizorul se apropie de performanța lui Godard: o petrecere de băieți, la care ei se aleargă unii pe alții, se joacă cu perne și... cu un pistol. Nu se aud sunete diegetice (zgomotul hârjonelii, strigătele băieților), doar muzica de pe coloana sonoră
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
asociat cu masochismul: spectatorul se identifică cu eroul în pofida suferințelor îndurate de acesta până la victoria finală. Iar pe piața românească se găsesc thrillere cu război (Cuba), cu spioni (Scorpio), politice (Candidatul altora) sau polițiste (Identități furate). Ce se întâmplă atunci când regizorul a ceea ce ar fi trebuit să fie un thriller decide să realizeze un film care, folosindu-se de un context politic instabil și de multă violență militară, să fie și o satiră la adresa melodramei? Răspunsul îl găsiți vizionând o "noutate
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
adus celebritatea realizatorului, ca cele cu formația Beatles, și nici măcar unul dintre favoritele criticilor, ca Petulia. În schimb, e un film care din cauza multifațetelor sale, a avut ca efect post factum un conflict major între actorul principal (Sean Connery) și regizor. Dar, despre asta, ceva mai târziu. Chiar în ajunul victoriei lui Castro din 1959, dictatorul Batista decide să combată forțele revoluționare într-o manieră științifică și își achiziționează un fost maior al armatei britanice, Dapes (Sean Connery), specializat în lupta
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
demența generală. Firește că rezultatul e un hibrid cinematografic; nu pot garanta satisfacția sau insatisfacția de după vizionarea acestui film. Un alt film care aspiră la statutul de thriller e Scorpio, de Michael Winner (1973), disponibil tot pe DVD. Deși numele regizorului nici nu apare în The Oxford History of World Cinema, merită un dram de atenție măcar pentru starurile care au lucrat cu el: Orson Welles, Marlon Brando și, în cazul de față, Burt Lancaster și Alain Delon. Primul îl interpretează
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
om și exemplele nu se opresc aici. Ca atare, filmul merită privit doar pentru prestația actorilor. Același lucru se poate spune - trecând în contemporaneitate - despre Candidatul altora. Ei, de data aceasta, filmul nu are nici o scuză pentru eșec. Are un regizor a cărui capodoperă e chiar un thriller (Jonathan Demme - Tăcerea mieilor), actori de primă mână (Denzel Washington, Meryl Streep) și e un remake al unui lungmetraj de marcă, înspăimântător pentru spectatorii ce l-au văzut la data apariției, apoi fiind
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
altfel decît ne-am obișnuit să-i vedem "folosiți". Mărturisesc, de exemplu, că nu l-am văzut de mult pe Gheorghe Visu atît de implicat, de curățat, de topit în personaj, deși mai mereu a vut șansa să lucreze cu regizori importanți. Cred că Ana Mărgineanu este șansa din zilele noastre care a știut să lucreze cu Gheorghe Visu adevărat, profund, pe acest rol și nu în general, pe fiecare cuvînt, accent, intenție. Doar pentru asta, pentru această împrospătare și ar
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
spumoasă, la plăcerea alcătuirii unei povești pe scenă, cu elemente simple, funcționale, cu o articulație flexibilă, coerentă, încîntătoare. După ce am văzut varianta scenică a Nonei Ciobanu după Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer, mi-am revigorat aprecierile. Da, este un regizor care știe să spună frumos și coerent povești pe scenă. Să construiască module simple, asamblabile și dezasamblabile, să însuflețească spiritul inițiatic al călătoriilor și, lucrul care m-a interesat și care m-a bucurat cel mai tare, al trupei cu
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
metodele de reeducare ale comuniștilor, ajunse la apogeu în anii '50, nu intră în discuție în emisiunile de morală a istoriei difuzate de posturile de televiziune din Franța. Mai mult, unul dintre cei care a depus atunci mărturie în fața comisiei, regizorul Elia Kazan (fost el însuși, la un moment dat, membru a Partidului Comunist), a fost violent blamat (inclusiv în anul 1999, în momentul primirii Premiului Oscar pentru întreaga activitate) pentru depoziția sa de insider. Rămîne însă întrebarea de bun simț
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]