1,136 matches
-
adus un suflu nou în teatrul românesc. Încercând să vă distanțați de fenomen, v-aș ruga să caracterizați pe scurt generația dumneavoastră. Cred că generația din care fac parte a avut șansa să se definească în raport cu opera unor mari personalități regizorale care au fundamentat în deceniul șapte spectacologia română contemporană. Montările lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Crin Teodorescu, Vlad Mugur au permis tinerelor generații să înțeleagă sensurile majore ale artei și să se poată forma
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reverberează în noi altfel. Stârnește alte acorduri. Fixează alte conexiuni. Nu e un dialog al trădării ci un dialog al chemării subterane, tainice. Adevărat, se întâmplă uneori ca viziunea să fie confundată cu o simplă adaptare, uitându-se că viziunea regizorală înseamnă atitudine filozofică, un concept care trebuie să fie materializat scenic. Din păcate ne cercetăm foarte puțin gândurile atunci când încercăm să înțelegem opera cuiva. Trădăm cu ingenuitate. Afirmația dumneavoastră că vreți să montați Caragiale la New York mă îndeamnă să vă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și nu pot fără ei. Lucrez cu actorii prin constrângere și eliberare. Modul de a face ca un gând, ca o idee să aibă carne îl fac prin actori, prin făptura vie a Actorului. El este argumentul principal al demersului regizoral. E și firesc. El este Viața. Cu actorii pe care îi iubesc lucrez, uitând totul. Ei sunt oamenii care trebuiesc încărcați cu energia oamenilor, a autorului, a mea și a publicului. Și când nu mai suportă forța din ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
limbaj este, în capodoperele universale, o posibilitate câștigată de autori, de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe când la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gândirea. El însuși, limbajul, se crede gândire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Dar această atitudine este formală și ineficientă, după părerea mea. Filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant, trebuie să implice, într-un înalt grad, gândirea. Ce mă nemulțumește pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intră în discuție e, deci, valoarea cineastului, maturitatea lui artistică, șansa lui de a deschide opera literară, prin film, măcar pe aceleași coordonate pe care opera a fost scrisă. Cum spuneam, în ultimul timp, se dezvoltă la noi unele personalități regizorale de reală vocație, din generația, să spunem, tânără. Când filmele lui Mircea Danieluc, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos, Dan Pița, Stere Gulea, Ada Pistiner, Demian, Mărgineanu, ca să pomenesc iarași pe sărite doar câteva nume, când filmele lor, care sunt filme foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a coincis cu perioada de formare a unei dramaturgii românești de rezonanță. Vinovatul de Ion Băieșu, O pasăre într-o altă zi, Pasărea Shakespeare de D.R. Popescu, Echipa de zgomote de Fănuș Neagu compun un capitol important al biografiei tale regizorale. Au fost spectacole pornite cu bucurie și încredere, îmbibate de dorința firească de a însemna ceva și de a marca prin adevăr arta noastră contemporană. Continui să cred că piesa românească este necesară spectacolului românesc, așa cum spectacolul are obligația de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a ști că ești implicat în propria ta viață. Starea e a viului nevăzut. În presă, la cursurile pe care le predai la I.A.T.C. sau în instituții de învățământ din străinătate pledezi pentru importanța arsenalului teoretic în creația regizorală. Teoria ajută ca arta să nu fie produsul întâmplării. Chiar dacă talentele sunt fluctuante, cu argumente teoretice se poate crea o școală artistică de un anumit nivel; ele dau unitate. Ca regizor, nu accept să mă las condus de "calitatea" publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe declanșarea unor elemente în care să coexiste clasicitatea și modernitatea, prin comunicare teatrală directă, susținută de elemente concrete, nemijlocite ale angajării actorului în reprezentație, având ca partener un public activ, provocat la acțiune. Vom încerca o deschidere spre debutul regizoral și dramaturgic, un schimb de opinii între arta tinerilor de la noi și cea occidentală, prin colaborări cu regizori și dramaturgi ai noii generații din Suedia, Italia, Franța, SUA și Canada. Care dintre aceste spectacole vor purta semnătura dumneavoastră? Poate Pescărușul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Anglia, să poată realiza spectacole, pe scenele noastre, cunoscuții regizori Iuri Liubimov, Anatoli Vasiliev, Jon Jory, Alexander Hausvater și Laszlo Marton. Nume de rezonanță, personalități marcante, un repertoriu de înaltă clasă. Dar infuzia de prospețime? Mă interesează foarte mult debutul regizoral, stimularea tinerelor talente. Vom iniția o colaborare constantă cu Academia de Artă Teatrală și Cinematografică. Avem în repertoriul studioului Mătrăguna Machiavelli; Vara celei de-a 17-ea păpuși Ray Lawyer; Năzdrăvanul Occidentului J.M.Sygne ; Cei drepți Camus. Cum vedeți începutul stagiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un șoc, o surpare, între ceea ce înseamnă teatrul pentru a trăi prin el și ceea ce este teatrul acum, pentru a putea fi important. E un moment dureros. Și e dureros pentru că nu se mai urmăresc creațiile, ci creatorii. Pentru că viziunea regizorală la ora actuală, nu vorbesc numai de noi ci peste tot în lume, nu înseamnă altceva în substanță, decât un mod de a face turism cultural. Nu mai există nicăieri în lume mari spectacole, ci spectacole de mare succes. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu folosescă umorul ca sursă de implicare a spectatorului. Cred de asemeni că accesibilitatea profundă se referă la posibilitatea de a nu obliga spectatorul să accepte o singură viziune. Punctul de vedere unic asupra operei nu este regie și viziune regizorală ci un mod dictatorial de a monta piesa. Pentru un regizor este important să deschidă căile spre o înțelegere profundă și operele mari îți dau această satisfacție. Numai piesele obișnuite, piesele culinare obligă la o singură rezolvare. Un Shakespeare, un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interesează întrebarea. Interviu realizat de Magdalena BOIANGIU 1995 Spectacolul ascuns Cum vă apreciați rara performanță din anii '70, când ați izbutit turnee extraordinare cu un spectacol pe un text clasic românesc? În ce măsură acest lucru v-a înlesnit cariera teatrală internațională, regizorală și pedagogică? Sunt un om care a avut șansa unui profesor ce mi-a dat voie să înțeleg într-un fel adânc, tulburător, drumul în teatru. Pe noi, cei care am învățat cu Radu Penciulescu, ne-a marcat dragostea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cehov, Shakespeare, Caragiale, Lampedusa, Dostoievski... Și nu am vrut să pierd acestă cale, să mă risipesc... Teatru în acea perioadă era de înaltă valoare Ciulei, Pintilie, Esrig, Penciulescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu... Și de atunci nu mă interesează hegemonia conceptului regizoral în afara unui suport moral, etic. Sunt atras de ceea ce se poate împlini într-un limbaj specific, expresiv pentru a naște un dialog între ființă și lume, un dialog înăuntrul ființei, între cunoscut și necunoscut, o răspâtie a solitudinii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
finanțarea câștigată alături de Sârbu, în sensul punctajului pe care l-am avut de la Media Pro, nu puteai să faci acest film. Domnul Andrei Boncea a ținut filmul un an jumătate, căutând soluții. Am încercat o rezolvare, inventând variante de concept regizoral... În unele dintre ele, Ana, ca personaj fizic, nu exista deloc.. .era în schimb o prezența care determina întregul film... fără să o vedem vreodată. Și așa treceau anii, trecuseră anii... și trăiam ceea ce trăiam în România acum... Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de teatru, redactor Scânteia Tineretului Vittorio Holtier scenograf, grafician, prof. univ. dr. Elena SAULEA (1954 2014), conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale din București, autoare a volumelor Caragiale univers cinematografic, Spectacolul și tăcerea, Perimetrul dramaturgic, Repere conceptuale scenografice și regizorale în filmul românesc, Lumile teatrului, membru UCIN, sora regizorului Alexa Visarion a inițiat, structurat și conceput această carte. Din nefericire, suferința și dispariția sa fulgerătoare au oprit brutal și nemilos redactarea și publicarea lucrării în timpul vieții sale.... Doar profesionalismul recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noastre a îngăduit regizorilor să actualizeze în moduri neașteptate „lumea pe dos“ a eroilor lui Caragiale, conferind piesei un surprinzător aspect contemporan. Spațiul scenic este și el puternic simbolizat, ca spațiu „de trecere“ cu des chideri multiple, detaliat în indicațiile regizorale. În primele două acte, anticamera bine mobilată din casa prefectului sugerează faptul că deciziile politice nu se iau în spațiul public, ci în spațiul privat. Subiectul piesei urmărește momente de mare tensiune din existența publică a eroilor, antrenați în vârtejul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvențe comentate; - ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale operei dramatice stu diate semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict dramatic relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici dramatice, limbaje scenice, re gistre stilistice, indicații regizorale, modalități de caracterizare a personajului dramatic, limbajul personajelor etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în construcția personajului ales. - VARIANTA 5 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: La
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Cu curte interioară, tavanul foarte sus, mare cu sobă pe lemne și cu vedere spre trei puncte centrale al orașului. Eram aproape fericit! Nicăieri nu avusesem o asemenea locuință! La Timișoara am avut cea mai fructuoasă etapă a carierei mele regizorale: deci, nu l-am dezamăgit pe Hansi! Dar altceva vreau să povestesc, ca să rămîn în anecdotic: directorul mă-ntreabă, într-o dimineață, dacă am observat că apartamentul are niște perdele frumoase, lungi, elegante. Răspund pozitiv. Și-mi spune, vag jenat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
precaut, pusese deoparte bani pentru masa celor ce-au muncit. A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu muzică hasidică originală! Se mai schimbă mentalitățile, nu?!... 1980. Sînt la-nceput de carieră regizorală. Montez abia al patrulea spectacol (după mai multe, ca scenograf). Pun la Sibiu Noaptea furtunoasă. La premieră vine și o regizoare colaboratoare, Nicoleta Toia, și se vede clar că e împotriva montării; sau, doar împotriva mea. Era o femeie nefericită
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o capră și o gîscă, care jucau în Dănilă Prepeleac. Greu cu animalele, în teatru! Morala: pe viitor, folosiți de-alea din butaforie... că-s nemuritoare. * 1984. Tot la Teatrul German din Timișoara (unde am avut cea mai bună perioadă regizorală din carieră) am montat piesa lui D. Solomon Erasmus sau Elogiu nebuniei. Un text excelent! Aducător de șase premii (mie și teatrului). Vine momentul în care tovarășa Suzana Gîdea, ministrul culturii, semnează diplomele laureaților în Cîntarea României: pe-ale noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
terre à terre!"; sau "vreau o culoare rece, cum ar fi purpura albastră!"; ori "luai o chiflă, ca s-o mănînc!" etc. Acest V. ,fiindcă nu citea piesele, la o repetiție vru să dea și el, în fine, o indicație regizorală: luă textul de la sufleuză și citi prima replică: "Patrule... patrule!". Apoi, începu să explice, actorilor: "Deci, ce zice autorul? Că trec patrule, în timpul războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se culca la orele 21 și se scula la 5. La ora amintită venea la noi în apartament, urlînd "Roșu!", sau "Dandanache"!... Adio, somn! El monta, în paralel, Ifigenia lui Goethe și era dornic să-i împărtășească interpretei noile truvaiuri regizorale. Roșu însemna că luni, să zicem, a decis că tot decorul să fie vopsit în acea culoare. Marți, Dandanache semnifica faptul că eroul masculin mai vîrstnic trebuia să semene cu personajul caragialean. Alteori, în funcție de inspirație, striga "Cehov!", "Eunuci!", "Freud!" în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
permis nimănui a strica hârtia degeaba. Fericit publicul de astăzi!“ 1.5. Caragiale regizor Caragiale este, totodată, și un bun regizor. Este primul nostru autor care acordă atenție jocului de scenă. În textele tipărite ale pieselor sale, actorii găsesc indicații regizorale care sugerează tonul verbal: „afirmativ“, variația tonului: „schimbând tonul“, unele de natură psihologică: „curioasă“, „satisfăcută“, „cu ironie“, altele, în sfârșit, de orientare pe scenă. El nu lasă în grija directorului de scenă nici simpla orientare a mișcărilor pe planul întâi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un gest vag, de plictiseală și resemnare."). Intensitatea vocii este deseori menționată, modulând dialogul. Zgomotele (vânt, scârțâitul unei uși) întregesc universul sonor. Spațiul în care se desfășoară acțiunea este descris în imagini relevante. Uneori descrierea e făcută cu un ton regizoral: "Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de toamnă. În fund, un maidan"4. Singurele culori menționate de Eliade sunt albul, negrul și nuanțe de verde (rochia verde pâl, insecte colorate în verde sclipitor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ci și notația mai mult decat lapidara despre Glissando dintr-O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema; autorul acesteia, Marian Tutui, exilează filmul care ne interesează la capătul unei enumerări despre notele definitorii ale stilului regizoral Mircea Daneliuc: "Regizori că Dan Pita și Mircea Daneliuc abordează cu succes mai multe genuri, insă notă specifică a fost reprezentată de filme realizate în cheie parabolica, cum ar fi Concurs (1984), respectiv Croazieră (1981). Pentru primul mai adăugăm fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]