6,667 matches
-
noi s-ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru a redobândi ceva ce ne-a aparținut cândva, să trecem prin toate: lacrimi, dezamăgiri, revoltă, regrete, indiferență, neputință. Fără strădania proprie, fără a străbate purgatoriul trăirilor noastre cele mai intime, nu am avea dreptul, nu am putea spera că vom păși, din nou, în unicul paradis care ne-a fost dăruit la începuturi: liniștea. Știi? Cineva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide" sau " Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide" sau " Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lucrurile, închipuirile și mai ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ales imaginile din oglindă. Situându-se cu bună știință la o falsă distanță de sine (efect al prea îndelungatei "oglindiri"!), poetul se confruntă cu fantoșa iluzorie ce devine, brusc, reper existențial. Se simte la tot pasul regretul unei proaste opțiuni, regret comparabil cu cel al unui meșteșugar care a desfăcut un ceas și a descoperit în interior mecanismul unui aparat de radio; vrând să asambleze radioul, din mâinile lui și-a luat zborul un aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care le-ai observat la el mai devreme sunt fie o prefăcătorie conștientă, fie o simplă maimuțăreală inconștientă, iar pe viitor omul acela se va schimba negreșit în rău, își va găsi o ocupație mai "profitabilă" și va renunța fără regrete la toate ideile sale nobile, socotindu-le doar niște rătăciri ale tinereții, niște elanuri trecătoare." E aproape sigur că Emil Botta se sprijină pe aceste profunde judecăți de valoare ale prozatorului de geniu, pentru că și el, ca și Dostoievski, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am și eu un copil. Chiar dacă sunt niște javre, copiii, dar oricum... Sunt carne din carnea... sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu n-am tins să devin filozof. Am
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și n-au
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
depusă până acum să nu fie în zadar. Am muncit mult, dar poate mai mult au muncit și muncesc cei care mă ajută. Mulțumesc mult! De azi, începem să vorbim fără păreri de rău. Nu e bine să trăim cu regrete. Am greșit, mergem mai departe. Am supărat pe cineva cu știință sau fără, ne cerem iertare și mergem mai departe. A fost greu, mergem înainte pentru a schimba, ca să fie ușor. Nu îi vizităm pe cei dragi sau îi vizităm
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și suflet; și îi percepe, la rândul său, dorința de reciprocitate. Prin urmare, o ființă care vrea să se simtă femeie, nu doar femelă. Toate acestea induc „aventurii” o desfășurare deloc lineară, oferind suficient loc și suspiciunilor, și reproșurilor, și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se înfierbânte, să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui nu s-au socotit niciodată străini. Cu toate acestea, decisivă pentru viața lui personală, de navetist pe linia Chișinău București, i se pare a fi, fără nici o îndoială, întâlnirea cu Teodora ( Deși la o „vârstă târzie”, recunoaște el cu regret. Ea l-a certat blând, și nu o dată: „De câte ori trebuie să-mi spui asta? Pentru mine nu ai... vârstă!”). Dacă se gândește „mai bine”, Domnul R. admite că drumurile lor „s-au intersectat exact la timp!” Era momentul în care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de mamele lor... Ilinca se trezi prima din acea stare cu totul și cu totul aparte. Fără să se mai uite la nimeni, ci doar la iedul care i se frămînta în brațe, zise cu hotărîre, dar și cu mare regret: Eu dau drumul iedului... să se ducă la mama lui... Și începu să plîngă, cu hohote scurte, pe care încerca zadarnic să și le stăpînească. La început nimeni n-a spus nici da, nici nu. De altfel nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor. Vreți să vă arăt cum? Nu acum Bărzăune... se opuse Ilinca cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să mergem unde ne-am pornit... Vin și eu atunci la prins păstrăvi! îi asigură Virgil ciufulind prietenos părul Bărzăunului. Păi venim cu toții, ce naiba, se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de regrete doctorul. Și încă ce vin! Dar nimeni nu se hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mult încăt i-ați adus pe Pămănt?! Evelin: Am vrut să verificăm dacă în alte condiții de viață, de muritori, modelul lor de om are același comportament în evoluția lui. Dar în timp ce pe ei i-am părăsit fără nici-un regret, voi, oamenii Pămăntului, în trei milioane de ani, ați crescut precum copiii noștri și va trebui totuși ca la plecare să distrugem toată viața de pe Pămănt. Dar ... Aurora: Evelin, te rog să ne mai lași pănă se căsătorește fiul nostru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunt nemuritori; ei n-au fost niciodată nemuritori și chiar dacă erau, lipsind mai mulți ani lumină din Sistemul nostru, în timp consumănd nemurirea devin muritori. Eu cu ce o să mă ocup? Aveți nevoie de un portar, un grădinar? Profesorul: Domnule regret, dar sunt ocupate, pănă și ajutorul de bucătar de către Robo: face o cafea trăznet! Dar, doar dacă mă găndesc bine, am putea activa imediat programul de conferințe ale Centrului de Cercetare Spațială. Dar pănă atunci, împreună cu Adam și Eva, ai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
împartă copiilor urăndu-le sănătate și să crească frumoși și să aibă grijă de natură și de Pămănt. Copiii mulțumesc. Ies conduși de Ela. Aurora: Mai era puțin și invitai copiii în Cosmos! Evelin: Dacă ați ști voi ce sentiment de regret m-a cuprins că noi nu avem copii, colinde și gălăgia lor cristalină. Revine Ela cu o sorcovă în mănă și începe să sorcovească gazdele. “Sorcova, vesela, să trăiți, să mbătrăniți, și la anul cănd venim, sănătoși să vă găsim
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
zilele de sărbătoare cănd rudele vizitează mormintele și se vine cu pomană. Unii au fost uitați de rude, alții de istorie cum sunt eu. Evelin: și ce vă distrează? Darwin: Unii vizitatori plăng mortul cu durere și cu vorbe de regrete eterne. Alții dau repede cu tămăie pe mormănt, aprind o lumănare, dau ceva de pomană unui cerșetor și pleacă grăbiți. Evelin: Am văzut și eu în cimitir mai mulți cerșători decăt morminte și cruci. Am văzut și auzit bocetul unei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pui virgula. Sper că am pus-o bine...; nu vei muri! Evelin: Am încredere în paranormalul tău, deci și în Oracolul de la Centrul Spațial. Aurora: Drum bun nemuritorule! Voi fi atentă la semnalul tău cu găndul și te voi recepta. Regret, dar eu nu pot să-ți răspund, dar este suficient să știm că ai ajuns acasă. Familia: Profesorul, Aurora, Eva, Adam, finii și Ela, în cor: Drum bun! Adio! Evelin: Adio?! Să nu muriți înainte de a mă întoarce, să scriu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se grăbea nicăieri, atîta vreme cît, de fapt, nici nu știa încotro se îndreaptă, nu exista motiv să nu fie atent la toate amănuntele. Avea emoții Lupino. Se pregătise sufletește pentru plecarea asta mult timp. Pe de o parte, resimțea regretul despărțirii iminente. Aici, în sînul acestei haite primitoare, își petrecuse copilăria; cu ei devenise cel care era. Și blîndețea, și hotărîrea, și agilitatea de la ei le învățase. Îl făcuseră să-i iubească și să-i respecte și ce altceva îți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
situația în care o adusese diplomația de-a lungul secolelor și că ruinarea operei europene realizată până atunci echivala cu o acțiune menită a lucra în favoarea altora. Ei reprezentau o generație alimentată cu un "lapte" mult prea tare -, pentru care regretele, speranțele și visele mergeau mult mai departe decât voința și pe care Musset 74 a zugrăvit-o în primele pagini ale "Confesiunilor unui copil al secolului". Tot ceea ce era contradictoriu în gândirea și în politica epocii se putea regăsi în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu face caz de faptul că scrisoarea respectivă una privată fusese sustrasă destinatarului ei; în momentul publicării ei, el își ceruse deja demisia. Devenise astfel un simplu cetățean și nicidecum o persoană oficială. Cei doi domni se despărțiră, exprimând fiecare regretul că un atare incident, de o asemenea natură, a putut pune capăt misiunii ambasadorului. Relațiile diplomatice pot fi rupte în urma unei declarații de război. De pildă, nimeni nu-și dorea să fie ambasador la turci. Până la sfârșitul veacului al XVIII
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-ți cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și se limpezesc întunecatele gânduri ale omului! Se întâmplă că, părtaș fiind ori lacom de multe revelații, te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar fi o persoană care vânează animale
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
alcătuirii personajelor sale e una simplă, fără nuanțe și subtilități, simplitate ce i-a fost reproșată de Aristofan în Broaștele, dar care le conferă un aer solemn și măreț. Cu toate acestea, Clitemnestra și mai ales Oreste au momente de regret sau ezitare ce le completează portretul moral și îi aproprie de noi. Din întreaga operă se desprinde o impresie de puritate și înălțare morală, care i-a determinat pe unii critici să considere Orestia (alături de poemele homericeă drept cea mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]