6,309 matches
-
părinți de necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca împreună peste tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înscris pe o altă orbită, cu o climă normală pentru om, într-un alt Sistem Solar. Ce vis S.F.?! Nu? Evelin: Numai un muritor ca tine poate visa. Profesorul: Visul face parte din viața noastră, tristă sau veselă, cu speranțe... Regret că nu pot participa la o asemenea manevră spațială. De ce nu ne-ai făcut nemuritori? Evelin: Mureați o dată cu Pămăntul sau intrați în haosul Cosmic pănă dați de-o gaură neagră. și atunci la ce v-ar fi folosit nemurirea? Așa
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
voi. Aurora: Păi, sentimentul că nu ne este frică de moarte ne deosebește de animale, de roboți, de... nemuritori ca tine. Nimic nu-i probabil mai fascinant în Univers decăt să faci, conștient sau inconștient, lucruri pe care să le regreți printr-un simplu: așa a fost să fie! Evelin: Am să iau o inimă de la profesor. Profesorul: Este cam riscant pentru un muritor să ia o inimă de la un nemuritor?! Aurora: Așa este, într-un transplant inima ia cu ea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
lăudat și bărfit de unii toată viața. După ce moare cățiva se bucură și continuă să-l înjure pentru că ei n au fost și nici nu vor fi genii. Dar omenirea deabia după moarte îi descoperă toate calitățile de geniu, îl regretă, îl omagiază, dar vor fi mereu unii care-l vor înjura. Aurora: Bravo, ai început să-i cunoști bine pe oameni. Ai avut și căteva milioane de ani la dispoziție. Cum a mers prima conferință? Profesorul: în costum de cosmonaut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
înaintea sclavului de mai tărziu. Așa că să privim totuși cu respect scheletele dinozaurilor din muzeele lumii! Dar nu numai asteroizii sau cometele pot distruge Pămăntul pentru că omul, în căteva sute de ani, nu va mai putea controla viața de pe Pămănt. Regret că vă spun că omul, în timp, nu va mai putea controla condițiile evoluției vieții pe Pămănt. Omul va distruge tot ce-i viu pe Pămănt inclusiv pe el. Folosirea abuzivă și necontrolată a energiei nucleare va fi una dintre
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pleci? Evelin: Cănd vrea cerul... Big Bangul a barat, sper temporar, drumul de întoarcere acasă. Darwin: și dacă nu te mai poți întoarce acasă nemuritorule? Evelin: îmi dau obștescul sfărșit de muritor pentru că-mi voi consuma viață de nemuritor. Darwin: Regret că nu pot să te ajut să te întorci acasă dar dacă... îți ofer locul liber din cavoul în care domiciliez de căteva decenii... Evelin: Dacă Divinitatea vrea așa, nu vă refuz. și vom continua discuțiile despre om, maimuță, evoluție
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care, spun oamenii de știință, poate oferi condiții pentru existența vieții. Vom vedea ce ne spune în continuare Sanda Kepler în deceniile care urmează. Darwin: Vă mulțumesc pentru tot ce-am aflat; am să țin o disertație în cimitir! Profesorul: Regret că nu pot să vă asist. Darwin: Dar poate asista extraterestrul, buna mea vecină! Evelin: Promit că particip. Darwin: Dar înainte de vizita de la cimitir, extraterestrule, cum este cu sufletul nemuritor? Oare Universul, omul îl poate cunoaște cu spiritul doar după ce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a vieții spirituale. Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în ce anticuvânt vor fi aruncate. Avea dreptate Heidegger să regrete acea perioadă virginală când cuvintele coincideau cu esența lucrurilor și se întreba când se vor întoarce la "întrebuințarea" lor primordială. Când va avea loc miracolul acelei primeniri, al acelui catharsis ? Când deveni-vor cuvintele iarăși Cuvânt ? Când o să zăbovească vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl plăcuse de la bun început, din clipa în care-l văzuse, neputincios și năuc, înțepenit în ceața dimineții. Nu regretase nici o clipă decizia luată atunci. Copilul nu-l dezamăgise. Urmărindu-l cu atenție, Arus sfîrșise prin a-și pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar atunci cînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mergem, așa cum zici tu! CAPITOLUL 3 Hot\rîrea F idel înțelegerii, Lupino nu a dezvăluit nimănui hotărîrea luată. Nu ar fi folosit la nimic să tulbure liniștea familiei cu vestea plecării lui. Știa prea bine că unii aveau să-l regrete, iar altora urma să le producă o mare bucurie. Arus apreciase corect: s-ar fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite diferite nu se întîlneau cît să se cunoască; dacă se întîlneau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Un destin crud îl smulsese de lîngă părinții care-l adorau. Fusese iubit, și nu abandonat, și asta era, pe moment, chiar mai mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu-i sărise în întîmpinare, așa cum visase de multe ori că o va face, să-i atingă fața, să i se cuibărească la piept, întocmai cum proceda în copilărie... Ratase momentul și, deși își dorea cu adevărat apropierea, ezita
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care urmaseră, dorul lui și al celorlalți membri ai haitei. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de a-l regăsi mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de o consistență chimică necunoscută, modelat, în chipul cel mai bizar, de vânt... Că ar semăna cu cineva anume nu este dovedit și, la drept vorbind, nedorit. Orice s-ar întâmpla, el nu va exista și nimeni nu o va regreta. Autorul a căutat o tovărășie într-o noapte de veghe și ce a dorit a găsit! Pentru că, vezi bine! singurătatea în veghea spiritului exclude de la sine orice tovărășie. Îmi detest slăbiciunea și promit că nici măcar nu voi mai visa la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spaimă alternând cu o anume tristețe, de parcă ar fi, își spune nostalgic, un copil care și-a pierdut toate zmeiele în sârmele de telegraf... Teoriile estetice cele mai moderne nu-i aduc nici o consolare. Sigur este că a început să regrete sublimele momente de ardere creatoare. Poate niciodată mai mult ca în vara aceasta nu a avut sentimentul că este un străin, un renegat al propriilor copii: cărțile. Și este vorba de paginile pe care le-a scris consumându-se până la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Știe că nu i-ar folosi la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele-i tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel... Dar cu cine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
e absurd! Că nu mai ai tu ce să zici, nu? Ești un cretin, un cretin și-un porc, un individ lipsit de maniere și de sensibilitate! O brută! Veriga lipsă! Veriga lipsă, mirată ea însăși de această nouă ipostază, regreta amarnic. Nu știa prea limpede ce. Că se încurcase cu ea? Că se însurase cu ea? Că nu se culcase înainte ca ea să ajungă acasă? Că se culcase cu ea din prima? Că nu tăcuse mâlc când o văzuse
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți ai oprit 5 lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când mătușa Pamela îi făcea piața din proprie inițiativă ori îi spăla pe ascuns chiloții lăsați pentru sâmbătă într-o grămăjoară în coșul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gând criminal. Regreta amarnic ziua când îi dăduse prin minte să-i facă o dublură la cheile de la intrare. Și de câte ori nu își luase inima în dinți să-i spună că le vrea înapoi... Ba chiar odată i-a și spus, doar că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mergem de la aristocrație la mitocanocrație. Jules Cambon a crezut și s-a înșelat că după măcelul din 1914-1918, războaiele vor fi mai rare, a știut însă că, dacă vor avea loc, le vor depăși în atrocitate pe cele anterioare. A regretat înlocuirea limbii franceze proces în fază de debut atunci cu limba engleză ca limbă diplomatică. Și-a pus speranța în Liga Națiunilor pentru a se evita repetarea unui război de felul celui din 1914-1918. Mașina de vorbe și discursuri care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
înmânat regelui Alfons al XIII-lea al Spaniei 118 scrisorile sale de acreditare a pronunțat în limba spaniolă micul său discurs adresat regelui. Caracterul precis al limbii franceze va capta întotdeauna interesul diplomaților. Noi nu vom fi singurii care vor regreta faptul că ea nu mai are acea universalitate pe care Ludovic al XIV-lea și Voltaire au știut să i-o dea. O limbă unică, pusă în slujba politicii internaționale, devine o adevărată legătură intelectuală între națiunile care, azi, manifestă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Vor fi astfel obligați, ca la calitățile cerute altădată, să adauge un simț ascuțit pentru viața modernă și inteligenta înțelegere a aspectelor economice care domină astăzi politica statelor. Multe dintre condițiile care dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia ceea ce nu mai poate fi reînviat. Nu vreau să spun că doar de aceea se va construi o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
urmau să fie folosite pentru achiziționarea de incubatoare pentru spitalele din oraș, insuficiente în acel moment. De pe afișul de intrare o întâmpinau artiștii tineri care urmau să evolueze pe scenă cu zâmbetul pe buze și cu promisiunea că nu va regreta alegerea făcută. Își cumpără bilet și se grăbi să intre pentru a prinde un loc pe scaun. Spectacolul începu cu prezentarea scopului, a instituțiilor implicate, a sponsorilor datorită cărora avea loc acest eveniment și a tuturor organizatorilor. O listă lungă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să meargă. Încercă să întoarcă capul pentru a-l vedea, dar se simți brusc împinsă mai în față în timp ce continua să fie ținută de braț. - Ți-am spus să nu faci asta! Fii ascultătoare! Nu fă ceva ce vei putea regreta mai târziu. Așa, știam eu că ești ascultătoare și asta îmi place la tine. Frica pe care o simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]