1,346 matches
-
vieții; (5) un spațiu personal bine marcat; (6) o rigiditate în comportament și simțire, considerând eticheta socială mai importantă decât sensibilitatea interioară. De asemenea, Levine a susținut faptul că „dezvoltarea personalității unei persoane deficiente de auz este mult mai profund relaționată cu nivelul dezvoltării limbajului său” (p.162), asumându-și și ideea că limbajul semnelor este un obstacol în dezvoltarea personalității persoanei cu deficiență auditivă. De altfel, concordăm cu această poziție pentru că surditatea, prin limitarea procesului de constituire a limbajului verbal
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
tratată ca fundamentală. Această poziție teoretică privilegia clasele față de statele naționale ca actori principali.188 Amartya Sen este de părere că în lumea contemporană importanța naționalității și a cetățeniei nu poate fi negată, dar trebuie să ne întrebăm cum se relaționează, spre exemplu, cu identitățile profesionale, precum cea de doctor sau educator, care sunt imperativele pe care acestea le generează, imperative care nu țin cont de frontiere? De asemenea, imperativele asociate identității umane s-ar putea să nu poată fi mediate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
într-un singur cadru rolul central atât al semnificațiilor, cât și al resurselor în interacțiunile și scopurile oamenilor și încearcă să explice semnificațiile specifice pe care indivizii pretind că le întruchipează pentru multiplele identități, modul în care aceste identități se relaționează în interiorul unei persoane, cum aceste identități le influențează comportamentul, gândurile, sentimentele și emoțiile; felul în care identitățile îi integrează în societate. 2.1.1. Identitatea, un concept greu de circumscris Rogers Brubaker și Frederick Cooper 209 evidențiază câteva aspecte dificile
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
o ierarhie unitățile îndeplinesc funcții diferite, ceea ce înseamnă că sunt dependente structural unele de altele. Modul de organizare al unităților reflectă relații de subordonare supraordonare, distribuția generală a puterii oferind ierarhiei rezultante o formă distinctă. Dimpotrivă, într-o anarhie unitățile relaționează unele cu altele ca agenți independenți și trebuie să fie autonome funcțional pentru a se evita dependența structurală. Diviziunea muncii asociată diferențierii funcționale este trăsătura definitorie a ierarhiilor, în timp ce sistemele anarhice sunt caracterizate de lipsa diviziunii muncii. Deși puterea este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
dar nu se simt puternici. Cutremurarea de care sunt cuprinși la vederea fiului, respectiv a fratelui ascuns de ochii lumii stă mărturie pentru chinul care le macină existența și îl preface pe fiecare din om în neom. Incapacitatea de a relaționa cu fiul legitim e consecința acestei vicieri de natură existențială dată de raportul defectuos dintre aparență și esență. Deși împlinise patruzeci și șase de ani și era om cu multă chibzuință, Hubăr nu părea deloc a om care poate să
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
muncă, viață și împlinire, pe care aceste teorii o prezintă, este înainte de orice, deprimantă (Sievers, 1989, p. 338). Sociologul și filosoful german consideră că teoriile motivației în muncă văd individul ca o entitate incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să relaționeze cu sistemele sociale în care trăiește. Inventarea conceptului de motivație s-a realizat în contextul pierderii semnificației muncii (ca urmare a fragmentării și divizării acesteia în posturi jobs și activități izolate), fiind un surogat pentru sensul pierdut al ideii de
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
celor mai mari viteze de reprezentare. Complexitatea osciloscopului digital, nu rezidă în problema reprezentării semnalului de intrare. Trebuie luate în seama mai multe aspecte, nu doar teorema reprezentarii a lui Nyquist’s în funcționarea osciloscopului digital. De exemplu cum se relaționează intervalul reprezentării maxime, mai mari a osciloscopului cu cel mai mic interval de timp pe care osciloscopul îl poate capura și monitoriza. Un osciloscop ce execută o reprezentare la 100 MSa 1s− face o reprezentare la fiecare 10 ns, așadar
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Greta COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93149]
-
Burkitt-like, limfoame cu celule B limfoblastice și limfoame cu celule T [1]. În linii generale se disting limfoamele apărute la persoane imunocompetente de cele apărute la persoane imunodeprimate (infecții HIV/ SIDA și tratament imunosupresor), la aceștia din urmă limfoamele fiind relaționate cu o infecție latentă cu virusul Epstein-Barr [2]. Limfomul cerebral primar este o tumoră agresivă, însă aplicarea unor regimuri chimioterapice adecvate și a radioterapiei a crescut durata medie de viață de la sub 12 luni la 50-60 luni [3]. Epidemiologie. De-
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
final enunțat mai sus a fost atins la peste 93% dintre pacienții tratați prin radiochirurgie stereotactică Gamma-Knife [90]. Morbiditatea indusă de procedură a constat în principal în afectarea nervilor cranieni adiacenți tumorii în 3,8% din cazuri și a fost relaționată cu volumul tumorii, doza aplicată la periferia tumorii, tehnica de planificare a iradierii, inclusiv metoda imagistică folosită și lungimea efectiv iradiată a nervului afectat. Datele actuale subliniază că auzul poate fi păstrat la nivele comparabile situației preoperatorii la cel puțin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cu cât aceste elemente au fost extrase dintr-o serie de definiții ce pot fi considerate veritabile repere pentru studiul acestei problematici). 1.2. Perspectiva teoriei politice asupra ideologiei În cadrul delimitat astăzi de teoria politică, termenul de ideologie a fost relaționat, pe de o parte, cu noțiuni precum cele de "dominație" și "interes", iar pe de altă parte a fost utilizat pentru a demarca în mod strict însuși statutul științelor sociale ca atare. Pe prima coordonată, teoria a vizat mai ales
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dinspre teoria și filosofia socială și politică, cel de-al doilea își face apariția în interiorul literaturii utopice însăși 261. Fiind interesat aici de posibilitatea de reinventare a ideologiei ca instrument al cunoașterii socio-politice și aflându-mă în situația de a relaționa această chestiune cu problema utopiei, e de la sine înțeles că voi urmări, mai curând, primul tip de critică. Din acest punct de vedere, consider că sunt necesare două observații: a) critica teoretico-socială și politică a utopiei se fundamentează pe o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asupra ideologiei, care ia în considerare toate sistemele de credințe politice, indiferent dacă acestea coordonează acțiunile actorilor înspre menținerea, distrugerea sau reconstrucția unei ordini sociale date. Opțiunea lui Seliger este pentru cea de a doua concepție, teoreticianul politic intenționând să relaționeze ideologia cu procesele dezbaterii politice 379. Într-adevăr, potrivit lui Seliger, "întrucât ghidează și apără acțiunea politică, ideologia trebuie să fie definită astfel încât să se refere la sistemele de credințe politice, indiferent dacă acestea sunt, după modul în care se înfățișează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cultural logic of late capitalism", în New Left Review, No. 146, 1984, p. 89). 485 Gabriel Troc, op. cit., p. 191. 486 Fredric Jameson, "Postmodernism and the market", în Slavoj Žižek, Mapping Ideology, Verso, Londra:1995, pp. 278-296. 487 Teoreticianul britanic relaționează "securitatea ontologică" și "încrederea", după cum urmează: Expresia se referă la siguranța pe care cele mai multe ființe umane o au în ce privește continuitatea propriei lor identități-de-sine și constanța mediilor social și material ale acțiunii. Un simț al autenticității persoanelor și lucrurilor, atât de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
verbal și respectiv non-verbal: primul cuprinde orice limbaj ce precede sau urmează narațiunea, iar cel de-al doilea include orice relevanță non-verbală, incluzînd situația și identitățile povestitorului și ale destinatarului). Narațiunile apar, de cele mai multe ori, singure și nu relaționate într-un cadru mai larg, fără nici o altă informație despre autor sau cititori: ele sînt pur și simplu ,,acolo”, ca niște tablouri pe care le poți lua sau lăsa unde se află. Ele diferă, cel puțin în grad, de simpla
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un avertisment: în aceste cazuri se așteaptă ca destinatarul să răspundă sau să acționeze în consecință. În acest caz, cîteva dintre constrîngerile firești, în ceea ce privește modul în care interpretăm discursul, par a fi suspendate. Și se pare că nu putem întotdeauna relaționa narațiunile cu autorii, în mod direct sau imediat, cum nu le putem relaționa direct și imediat nici cu fundalul socio-istoric. 1.2. Caracteristicile tipice ale narațiunilor Vom începe prin a defini narațiunea, enumerînd și examinînd cîteva dintre caracteristicile tipice: 1
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acționeze în consecință. În acest caz, cîteva dintre constrîngerile firești, în ceea ce privește modul în care interpretăm discursul, par a fi suspendate. Și se pare că nu putem întotdeauna relaționa narațiunile cu autorii, în mod direct sau imediat, cum nu le putem relaționa direct și imediat nici cu fundalul socio-istoric. 1.2. Caracteristicile tipice ale narațiunilor Vom începe prin a defini narațiunea, enumerînd și examinînd cîteva dintre caracteristicile tipice: 1. Un grad de invenție artificială care nu este, de obicei, vizibilă în conversația
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dar acumulîndu- se și dislocîndu-se reciproc) din nou, mai mult decît în orice altceva (cuvinte vorbite, muzică, sunet). p. Deoarece narațiunea în proza narativă și novelizarea (sau viceversa) sînt discursuri extrem de diferite, unificate doar de povestea lor comună, una relaționează cu cealalaltă în baza translației sau transformării (échanger). Cu siguranță, "adaptarea” nu pare un cuvînt potrivit pentru a descrie procesul (și se folosește doar pentru a descrie conversiile dinspre proză spre film, se pare mai frecvente). Aceste translații radicale dinspre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
paragraf sau printr-o linie (ca rezultat, începutul vorbirii directe a unui personaj, cel puțin - deși nu și sfîrșitul - este inconfundabil). Gabriel se gîndi că venise vremea să pornească în călătorie spre vest. 4. Propozițiile care relatează și sînt relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
directe a unui personaj, cel puțin - deși nu și sfîrșitul - este inconfundabil). Gabriel se gîndi că venise vremea să pornească în călătorie spre vest. 4. Propozițiile care relatează și sînt relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care planează asupra sa. În cel de-al doilea exemplu noi sîntem cei care decidem dacă întreaga frază „să îl lase în pace!” este în DIL, sau doar „în pace!”, sau doar „!” DIL este o tehnică veche, care poate fi relaționată util cu distincții literare esențiale de metodă narativă, precum cele dintre redare și relatare, ori dintre mimesis și diegesis. Dacă prima plasează accentul pe reprezentarea caracterologică directă sau pe impersonalizare, cea de-a doua implică o prezentare rezumativă mai indirectă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
asemenea, că părinții abuzivi nu au tins să aibă contact cu copiii lor astfel decât în mod negativ și în scop de disciplinare. Copiii abuzați manifestau un comportament similar unul față de celălalt. Mamele din grupul care-și neglijau copiii au relaționat pozitiv cu copilul lor întrun grad cu mult mai mic și adesea chiar mai negativ decât o făceau cele din grupul de control. Ele au luat mai puține inițiative față de copiii lor. Un model similar de imitare de către copil a
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
copilului. Ei manifestau o retragere și pasivitate. Cu greu manifestau semne de feed-back, erau lăsați să se joace singuri într-un mediu nestimulant. Ca urmare se menținea o pasivitate reciprocă. Copiii deveneau neajutorați din punct de vedere social. Mamele “abuzive" relaționau într-un fel mai activ cu copiii. Ele se străduiau să inițieze o interacțiune de succes în același timp în care copiii păreau a trăi înalt. Mamele manifestau acest comportament complet independent față de nevoile pe care copiii le comunicau. Copiii
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
școlarii mici sunt izolați sau cât de sociabili sunt la școală, în clasă. Cadrele didactice au răspuns cât mai variat. Doar 2 învățătoare din 6 au afirmat despre copiii din clasă că nu sunt izolați. Acest lucru înseamnă că aceștia relaționează mai ușor cu persoanele mai apropiate vârstei lor, că se adaptează mult mai ușor la situațiile de grup. La itemul 5 cadrele didactice intervievate au răspuns că majoritatea elevilor sunt preocupați de altceva în timpul orelor, sunt mai puțin atenți. Motivul
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
folosească internet-ul pentru a se relaxa, nu neapărat pentru a se informa sau documenta. Un alt aspect important al folosirii internet-ului vizează relațiile sociale. El facilitează construirea unui tip nou de relație, relația virtuală. Pe această platformă, pot relaționa persoane din arii geografice diferite, persoane care nu s-au întâlnit în contexte și circumstanțe tradiționale. În felul acesta, reprezentanți ai unor culturi diferite nu doar intră în contact unii cu alții, dar stabilesc și relații interpersonale, în care schimburile
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și modul în care trebuie să se poarte cu cei din jur, așa că este pregătit să meargă la școală! Reguli de aur! În anii premergători școlii va învăța o mulțime de lucruri care îl vor ajuta să comunice și să relaționeze cu cei din jur. Încurajează-l să se exprime, lasă-l să termine ce are de spus, învață-l să-și susțină punctul de vedere cu argumente. Faptul că a crescut și a intrat la școală nu înseamnă că misiunea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]