2,802 matches
-
coerente și flexibile, precum și organizarea unor servicii eficiente pentru protecția și asistența socială a persoanelor aflate în dificultate; - informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civică a membrilor comunității față de persoanele aflate în dificultate, precum și posibilitățile de valorificare a potențialului aptitudinal și relațional al acestor persoane în folosul comunității. 1.2. Finalitățile și cadrul conceptual al asistenței psihopedagogice și socialetc "1.2. Finalitățile și cadrul conceptual al asistenței psihopedagogice și sociale" Obiectivul central al acestui domeniu de cercetare‑acțiune este axat pe intervenția
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
componente structurale. Astfel, într‑o viziune structural‑sistemică, personalitatea include mai multe subsisteme: - subsistemul de orientare al personalității în care sunt cuprinse procesele motivaționale și afective; - subsistemul bioenergetic care include temperamentul; - subsistemul instrumental care cuprinde deprinderile, capacitățile și aptitudinile; - subsistemul relațional și de autoreglare în care este inclus caracterul; - subsistemul creativ care include creativitatea; - subsistemul cognitiv și comunicațional în care sunt incluse procesele cognitive și limbajul; - subsistemul acțional‑volitiv la care participă voința și care determină caracteristicile specifice ale activității persoanei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
organizare care pot fi teoretic nelimitate. Disfuncționalitatea este definită ca fiind o perturbare a caracteristicilor de bază a unei unități (structuri sau sistem), din cauza căreia structura sau sistemul sunt dezechilibrate și nu mai realizează nivelul de consonanță cerut de complexul relațional și de starea sistemului. Disfuncționalitatea nu este rezultatul unei performanțe, ci al unui raport de echilibrare care nu se stabilește între o funcție și capacitatea de performanță a acesteia (inteligența, de exemplu), ci între funcțiile sistemului și capacitatea totală a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
crize de plâns, negativism față de anturaj, indiferență, izolare, atașament exagerat față de persoanele care se ocupă de ei, puerilism, ostilitate; au o mare nevoie de securitate, iar în situații de abandon din partea părinților (singurul lor sistem de referință și singura experiență relațională) prezintă conduite reactive pe fondul cărora se pot dezvolta structuri mentale obsesive, fobice sau ipohondrice, deliruri de revendicare sau de persecuție, depresii anxioase care pot culmina cu acțiuni autoagresive (inclusiv suicidul) sau heteroagresive (inclusiv crime), devenind astfel un pericol social
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
stabilește cauzele și consecințele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare și educare în vederea structurării personalității și integrării lor în viața socială și profesională, principiile și modalitățile prin care deficienții de auz pot fi integrați în sistemul școlar și profesional, activitatea relațională cu familia, factorii sociali și educaționali. Surdopsihopedagogia este o disciplină psihopedagogică, având caracter interdisciplinar, constituită din două componente: - surdopedagogia - componentă a pedagogiei speciale care se ocupă cu studiul problemelor și legităților educației și instrucției deficienților de auz; - surdopsihologia - componentă a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
socioeconomice și care nu‑și pot permite școlarizarea copiilor; - condițiile precare din unele școli datorate investițiilor reduse promovate în unele zone; - fenomenul migrației, sărăcia, zone/cartiere cu risc ridicat pentru comportament antisocial, delincvență juvenilă, consum de stupefiante etc.; d) cauze relaționale: - dificultăți de comunicare (limbaj nedezvoltat, sărac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare; tulburări de articulație, ritm, fluență, voce, tulburări de relatare/evocare, lipsă de sociabilitate, introversiune accentuată, simptome din spectrul autistic etc.); - dificultăți de integrare în grup (respingerea de către membrii grupului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
accidentează sau este rănit, copilul autist reacționează prin râsete). Dată fiind imposibiliatea de a anticipa reacțiile și comportamentul unui copil autist, intervenția psihopedagogică de recuperare, educare și instruire devine foarte dificilă, iar alcătuirea prognosticului evoluției sale este dependentă de contextul relațional și de disponibilitatea terapeutului în identificarea unor alternative de comunicare cu copilul autist (dintre cele mai neobișnuite; de exemplu, folosirea calculatorului, a unor sunete aparent lipsite de sens, a unor asocieri cromatice aparent bizare, a unor mișcări aparent lipsite de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
concomitent cu înțelegerea mediului în care evoluează; - copilul cu deficiențe multisenzoriale poate și trebuie să fie învățat și antrenat să‑și folosească întregul potențial rezidual existent în toate modalitățile de receptare senzorială și trebuie să i se asigure un mediu relațional‑stimulativ pe care să‑l înțeleagă și să‑l controleze; - copilul cu deficiențe multisenzoriale trebuie să dispună continuu de un program individualizat în care implicarea părinților sau aparținătorilor este esențială (chiar dacă beneficiază de servicii specializate, copilul cu surdocecitate, în majoritatea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
familie, pornind de la un caz/subiect analizat în contextul unei activități de diagnoză, terapie sau consiliere. Genograma este construită împreună cu clientul sau familia acestuia, pe baza unei conversații sau a unui interviu, permițând clarificarea unor aspecte sau detalii ale mediului relațional din familia respectivă. În structura genogramei se folosesc mai multe semne și simboluri, cele mai importante fiind următoarele: În elaborarea genogramei, după caz, se mai pot adnota informații cu privire la: - originea etnică și/sau date privind migrarea; - religia sau schimbarea de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
multe ori acestea nu sunt exacte, având un caracter accentuat de subiectivitate. Din acest motiv, unii specialiști preferă să le reprezinte pe foi separate. În același timp însă, aceste modele de interacțiune familială ar putea fi indicatori‑cheie ai modelelor relaționale care ar putea să intereseze în mod aparte specialistul. Iată câteva exemple: În Anexa 32 este reprezentată schița unui model de genogramă pentru trei generații. Ecoharta (ecomap) este o diagramă prin care se reprezintă grafic sistemul ecologic al unei persoane
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
eclectică, ce asociază abordările comportamentale tradiționale unei serii de concepte cognitive variate dar care, în mare măsură, nu sunt încă verificate, ea merită cea mai mare atenție cât și un mare număr de cercetări care ar permite validarea sa. Terapia relațională emotivă a lui Ellis Având o formație de psihanalist, Ellis a dezvoltat, în mod progresiv, un model care poate fi calificat drept cognitivist radical. Este clar că modelul lui Ellis se bazează pe un model mai mult filosofic decât științific
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vorba, în mod esențial, despre studierea modului în care subiectul își trăiește problemele și despre motivele care le-au generat într-un context determinat. Modalitățile de relaționare sunt empatice, pline de simpatie, bazate pe relații de partenariat și adaptate stilului relațional al subiectului. Procesul explicativ este discursiv și nu vizează decât anumite aspecte ale subiectului, fără a pretinde că le înțelege în totalitatea și în unicitatea lui. El nu implică adeziunea la un corpus teoretic particular, ci se sprijină pe diferite
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect pe parcursul tratamentului. Grila sa de cercuri vicioase nu separă decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3. Emoții Ceea ce fac Ceea ce resimt La fel ca și la grila SECCA, secvența postulează comportamentul motor ca fiind consecutiv cognițiilor și emoției apărute ca urmare a unei situații declanșatoare. Ea nu include evenimentele legate de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutică Charly Cungi∗ 1. Definiții Raportul colaborativ Componentele raportului colaborativ 2. Metoda integrată de observație denumită „mica bicicletă” Auto-observarea terapeutului Observarea relației cu pacientul Observarea pacientului 3. Tehnicile de convorbire în cadrul consultațiilor individuale Metoda celor „4R” Interogarea socratică 4. Capcanele relaționale în cadrul terapiei A încerca să convingi pacientul A discuta în contradictoriu A pune întrebări într-o manieră formală A face ca pacientul să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și să mențină raportul colaborativ. Pentru stabilirea alianței terapeutice sunt utile unele tehnici specifice. Necunoașterea acestora poate încetini procesul, poate diminua eficiența sau întrerupe terapia. Acest capitol prezintă câteva dintre aceste tehnici. Raportul colaborativ Atunci când două persoane se întâlnesc, elementele relaționale ocupă primul loc: fiecare îl observă pe celălalt, se prezintă într-un anumit mod. Încearcă să seducă sau se apără. Același lucru se întâmplă și atunci când se întâlnește un pacient cu terapeutul său. Fiecare îl evaluează pe celălalt pentru a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se comporte. Raportul colaborativ este o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic. Dacă nu se reușește realizarea lui, terapia nu poate începe. Dacă se pierde pe parcurs, terapia încetează. Atâta timp cât elementele relaționale rămân în primul plan, psihoterapia comportamentală și cognitivă nu poate începe și nu poate continua: rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru a stabili o relație de colaborare și pentru a face o anamneză. Comportamentul terapeutului Observarea propriului său comportament, pe parcursul ședinței, îi oferă în același timp terapeutului informații importante privind relația sa cu pacientul. Observarea relației cu pacientul Observarea stilului relațional permite adesea să corectăm metodele folosite, deci să diminuăm rezistențele, reactanțele și poate favoriza o relație de colaborare. O relație, în general, o relație terapeutică, în special, nu poate fi decât simetrică sau complementară. Relația simetrică Intr-o relație simetrică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în mod frecvent terapeutul atunci când componentele non verbale predomină. Atunci când colaborarea se instalează, pacientul îl privește mai puțin pe terapeut: atenția sa se fixează mai mult pe ceea ce povestește. 3. Tehnicile convorbirii în cadrul consultațiilor individuale Meseria de psihoterapeut este una relațională. Un psihoterapeut trebuie, deci, să știe să poarte convorbiri în contexte diferite: consultații individuale, consultații de cuplu, consultații familiale, consultații cu un alt profesionist sau cu o persoană benevolă, animarea grupurilor. Doar două metode, care se referă la consultații individuale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dar cei 4R pot fi folosiți indiferent de ordine. Un terapeut poate întări, apoi reformula, recontextualiza și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să perceapă cele două perspective posibile: a nu putea să trăiască fără prietena sa și a putea să trăiască fără ea. Relația colaborativă marcată de participarea activă a pacientului la terapie se instalează fără rezistență și fără reactanță. 4. Capcanele relaționale în terapie Terapiile sunt uneori marcate de capcane relaționale, dintre care cele mai frecvente sunt: - a convinge pacientul; - dezbaterea problemei; - interogarea într-o manieră administrativă; - manipularea pacientului pentru a-l face să spună ceea ce se așteaptă să spună; - minimizarea unei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să trăiască fără prietena sa și a putea să trăiască fără ea. Relația colaborativă marcată de participarea activă a pacientului la terapie se instalează fără rezistență și fără reactanță. 4. Capcanele relaționale în terapie Terapiile sunt uneori marcate de capcane relaționale, dintre care cele mai frecvente sunt: - a convinge pacientul; - dezbaterea problemei; - interogarea într-o manieră administrativă; - manipularea pacientului pentru a-l face să spună ceea ce se așteaptă să spună; - minimizarea unei probleme realiste; - a lucra în locul pacientului; - a lucra prea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
indispensabile și evaluarea progresului. Utilizarea unor metode specifice pentru stabilirea relației colaborative este utilă pentru a angaja, a dezvolta și a menține în cele mai bune condiții efortul comun. Aceste metode presupun a avea cunoștințe în legătură cu: - autoobservarea terapeutului; - observarea stilului relațional; - utilizarea componentelor non verbale ale comunicării; - tehnicile de desfășurare a convorbirii; - reperarea și dezamorsarea capcanelor relaționale. Specialitatea de psihoterapeut a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi încredințată unui excelent
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
angaja, a dezvolta și a menține în cele mai bune condiții efortul comun. Aceste metode presupun a avea cunoștințe în legătură cu: - autoobservarea terapeutului; - observarea stilului relațional; - utilizarea componentelor non verbale ale comunicării; - tehnicile de desfășurare a convorbirii; - reperarea și dezamorsarea capcanelor relaționale. Specialitatea de psihoterapeut a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi încredințată unui excelent teoretician care n-ar fi lucrat decât câteva ore într-un bloc operator! In domeniul terapiei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar putea fi încredințată unui excelent teoretician care n-ar fi lucrat decât câteva ore într-un bloc operator! In domeniul terapiei comportamentale și cognitive, terapeuții au nevoie să se antreneze pentru a-și dezvolta cunoștințele practice în domeniul competențelor relaționale, a competențelor tehnice pentru a aplica metodele și pentru a evalua impactul acestora. 4. Farmacologie și terapie cognitiv-comportamentală Charles Pull∗ Introducere 1. Tulburările anxioase Tulburare de panică și agorafobie Anxietate generalizată Stare de stres post-traumatic Tulburare obsesională compulsivă Fobie socială
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
își impune nevoile și dorințele în fața celuilalt fără a-l respecta; este „omul dificil”; comportamentul asertiv: subiectul își exprimă nevoile și dorințele respectând nevoile și dorințele celuilalt. Mai distingem încă trei categorii: afirmarea de sine care se referă la competențele relaționale ale fiecăruia („Sunt capabil să mă simt bine împreună cu ceilalți?”); încrederea în sine, care se referă la competențele personale („Sunt capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina?”). stima de sine, care se referă la viziunea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]