2,016 matches
-
minim decent, cât și prin instrumente active de îmbunătățire a capacității lor de a produce veniturile pentru un standard decent de viață. Neoliberalismul a adoptat o altă strategie: scăderea cheltuielile sociale publice prin reducerea taxelor și contribuțiilor sociale va motiva relansarea economiei, care, la rândul ei, va oferi mai multe locuri de muncă, reducând, astfel, sărăcia. Totodată, prin reducerea beneficiilor sociale, se va accentua motivarea „săracilor” pentru a face eforturi mai mari ca să iasă din sărăcie. Faza a cincea: operaționalizarea strategiei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în comunitate, pierdut în anii regimului comunist. Acest lucru nu a fost nici simplu, nici lipsit de dificultăți instituționale, legislative, financiare, provocând uneori chiar discuții aprinse între instituții de profil și specialiștii în domeniu. Acestea sunt, de altfel, probleme inerente relansării unei profesii care nu mai avea un corespondent imediat în practica instituțională și care dispăruse din conștiința colectivă mai bine de 25 de ani. Din anul universitar 2001-2002, învățământul superior de asistență socială s-a organizat pe module de specializare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
învățământ, precum și calitatea învățământului și nivelul performanțelor școlare rămân în continuare punctele nevralgice ale învățământului românesc, în special din mediul rural. Învățământul rural se confruntă cu probleme specifice și necesită soluții specifice. Începutul a fost făcut prin elaborarea Strategiei de relansare a educației în mediul rural, aprobată în anul 2001, însă măsurile incluse în această strategie, precum și în programele ce vizează învățământul rural necesită atât investiții majore, cât și soluții integrate, care să vizeze deopotrivă resursele materiale și umane, cât și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și problema reabilitării infrastructurii școlare, care, în unele cazuri, în special în mediul rural, condiționează accesul la educație. Totuși, nu se pot trece cu vederea demersurile din ultimii ani în această direcție, strategiile de reabilitare a infrastructurii școlare și de relansare a învățământului rural având rolul de a reduce diferențele dintre învățământul din mediul rural și cel din mediul urban, dintre comunitățile sărace și cele dezvoltate. De asemenea, prin strategiile și programele naționale prezentate mai sus, au fost introduse în structura
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a restructurării industriei, ci mai ales a erodării veniturilor reale ale populației și a existenței unui sistem de protecție socială subdimensionat în raport cu cererea socială. Argumentele în favoarea programelor de tip workfare și a măsurilor active de combatere a șomajului rezidă în relansarea curentului liberal privind dezvoltarea, dar și în imperativul eficientizării utilizării unor resurse publice insuficiente în raport cu cererea în creștere. Apărută într-un spațiu liberal (SUA, 1963), intervenția socială de tip workfare are deopotrivă susținători și opozanți. În rândul primilor se regăsesc
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România Strategia dezvoltării învățământului preuniversitar în perioada 2001-2004 cu proiecție până în 2010, elaborată în anul 2001 și reactualizată în anul 2002 Strategia MEC pentru creșterea gradului de participare la educație Strategia națională „Acțiunea Comunitară”, aprobată în anul 2004 Strategia de relansare a educației în mediul rural, aprobată în anul 2001 Strategia de Descentralizare a Învățământului Preuniversitar, elaborată în anul 2005 Tabelul 3. Evoluția inegalităților - indicele Gini pentru venituri 1989 1995 2001 creștere 2001-1989, % din nivelul din 1989 Republica Cehă 0,198
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vertical, cu ambele mâini, puțin deasupra capului (aproximativ 1 m) și apoi o prinde cu ambele mâini, fără a se deplasa de la locul său (execută lansarea și prinderea de mai multe ori). - 0 - lansare verticală și prindere corectă, execuții suple, relansare imediată a mingii după prindere; - 1 - predominanța unei mâini la lansarea și la prinderea mingii; - 2 - lansare în arc de cerc (în direcția față‑spate) care obligă subiectul să facă un pas pentru a prinde mingea și revenirea în poziția
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prinde; - 5 - nu reușește să prindă mingea. 10 și 11. Dexteritatea manuală 4: la fel ca la exercițiul 9, subiectul aruncă mingea în arc cu o mână și o prinde cu cealaltă mână. - 0 - lansare și prindere corectă, execuții suple, relansare imediată a mingii după prindere; - 1 - subiectul se folosește uneori de cealaltă mână (în special la prinderea mingii); - 2 - lansare defectuoasă în direcția față‑spate, care obligă subiectul să facă un pas pentru a prinde mingea, și revenirea în poziția
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
suficient de cristalizate încât să devină o activitate mai mult sau mai puțin de rutină științifică. În această privință putem identifica una dintre erorile cu consecințe pe termen lung pe care sociologia noastră le-a făcut în primele faze ale relansării sale după război. Obiectivul prioritar al ei a fost dezvoltarea unui sistem de învățământ care să formeze specialiști sociologi ce urmau a fi încadrați în întreprinderi, precum și în alte instituții. O asemenea strategie s-a dovedit falimentară. Profesia de sociolog
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
auzi cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din perioada comunistă (1944-1989), cu statut de ipoteze de cercetare. Sociologia românească În perioada comunistă s-a constituit de la Început ca o reacție de depărtare de sociologia marxistă și asimilare a paradigmei sociologice nemarxiste, antebelice românești și a celei occidentale. Relansarea sociologiei În România a fost dominată de o triplă provocare: să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tradiției pentru afirmarea independenței României. Ovidiu Bădina și-a dedicat activitatea reconsiderării Școlii de la București, publicând lucrări despre Dimitrie Gusti, și a Îngrijit publicarea operelor acestuia (1965, 1966, 1967). Reconsiderarea tradiției sociologiei românești antebelice a reprezentat un sprijin important pentru relansarea sociologiei. Simultan, s-a produs o schimbare de atitudine față de exponenții acestei tradiții, care au fost, Într-un fel sau altul, reabilitați. Un exemplu este Traian Herseni, care, după ani de Închisoare sub acuzația de a fi fost legionar, a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de creștere a statutului său social În relația cu clasa politică. Și clasa politică a văzut În sociologie o resursă de modernizare a societății socialiste și, unii, chiar de utilizare a ei În lupta Împotriva grupurilor conservatoare din partid. Mecanismele relansării sociologiei. Spre sfârșitul anilor ’50 și În prima parte a anilor ’60 activitatea sociologică Începuse să se dezvolte. În primul rând, s-au publicat lucrări de sociologie - de regulă, produse tot de sociologii formați Înainte de război. H.H. Stahl publică În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o consecvență de admirat antropologia socială și culturală, constituind În jurul său un grup restrâns de cercetători. În perioada 1964-1968 se publică anual În medie 70,2 lucrări, marea majoritate cu profil sociologic, față de 23,6 În perioada anterioară. Crucială pentru relansarea sociologiei a fost reluarea cercetărilor sociologice empirice. Încă În perioada grea a anilor ’50, devenind foarte activi În perioada de liberalizare a anilor ’60-’70, supraviețuitorii Școlii sociologice de la București au lansat ambițioase programe de cercetare. Aceste echipe au constituit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relativ largi generații de sociologi. Unii profesori Înalt calificați din vechea generație (de exemplu, H.H. Stahl) au fost solicitați să contribuie la reconstrucția Învățământului sociologic. Din păcate, din cauza obsesiilor politice și personale ale lui Miron Constantinescu, care a preluat patronajul relansării sociologiei, sociologi de valoare din vechea generație, ca, de exemplu, Traian Herseni, nu au fost implicați În formarea universitară a sociologilor. Lipsa profesorilor calificați a fost completată de bibliotecile destul de bine echipate pentru acea perioadă. O sursă crucială În formarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
celor cinci ani precedenți, la 156, iar În următorii cinci ani la 103. Probabil, printr-o extindere a identificării publicațiilor sociologice din anii ’80 s-ar identifica o rapidă scădere a volumului publicațiilor. În primul rând, dacă În perioada de relansare a sociologiei În anii ’60 s-a produs o adevărată explozie de sociologii empirice, consolidând mai ales competența cercetării empirice și o cunoaștere a problemelor reale ale societății românești, după 1973 regimul politic a descurajat masiv cercetările sociale, făcându-le
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sprijinul acestei ipoteze. Ar fi, desigur, interesantă o analiză a conținutului empiric al producției sociologice din această perioadă pentru a-i determina patternul. Voi aduce aici doar argumente de ordin teoretic. Primul argument: efectul „acceptării târzii” a sociologiei Ipoteza 3: Relansarea sociologiei În România a fost dominată de o triplă provocare: să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologia occidentală era mai relevantă pentru sociologia românească postbelică, pentru că ea se centra pe construirea unei societăți moderne, industrializate. Metodologia cercetării monografice și centrarea pe satul tradițional, măturat brutal de programul cooperativizării, au devenit rapid relevante doar istoric. La Începutul relansării sociologiei a prevalat metoda monografică și cadrul teoretic complementar. Primele cercetări sociologice de amploare, coordonate de H.H. Stahl și Traian Herseni, au fost de tip monografic. Două lucrări rezultate din asemenea cercetări reprezentau un fel de monografii ale unui proces
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În aproape” sistemul comunist. Modele de exemplaritate a organizării sociale nu erau de găsit În paradigma marxist-leninistă, ci În tradiția sociologică românească, construită pe programul reformei sociale, și, În mod special, În sociologia occidentală. Concluzie Dacă În prima perioadă a relansării sociologiei românești după al doilea război mondial a existat o tentativă de promovare a unei paradigme de sociologie marxistă (orientată spre susținerea programului construcției comuniste, printr-o abordare macrosocială), ea a fost rapid marginalizată și abandonată. Sociologia s-a orientat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
societății socialiste românești: industrializare, migrare de la sat la oraș, asimilarea rezultatelor revoluției științifice și tehnice etc. În al treilea rând, ea a oferit o sursă foarte importantă În sfera metodologiei, rapid asimilată. Probabil că metodologia a fost elementul central al relansării sociologiei românești, conferindu-i și o caracteristică pronunțat empiristă. Empirismul a fost un mijloc de protecție, evitându-se generalizări și explicații expuse reacțiilor ideologice și politice negative ale regimului, dar a reprezentat și un instrument important al reformei sociale. Sociologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată în mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz (care a fost pentru un timp președinte al Băncii Mondiale), altă personalitate republicană în domeniul securității și apărării, chiar în momentul de față numărul doi la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fără îndoială cea mai importantă personalitate a sionismului cultural-educativ, alternativă polemică la sionismul politic inițiat de Theodor Herzl (acesta din urmă era mult mai apropiat de utopismele seculare și de naționalismele clasice ale secolului al XIX-lea). Ca artizan al relansării unei identități iudaice moderne prin „redescoperirea” tradițiilor aproape total abandonate de asimilaționiști și de alți reformatori secularizanți, Buber este în același timp complementar lui Gershom Scholem, cel care a relansat studiul (și a sugerat semnificația identitară a) Cabalei. Ca activist
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celor care licitează pe Internet e numită comunitate: auction communities!); drepturile copiilor și, în genere, problema protecției anumitor indivizi/grupuri fără a-i discrimina pe alții, cu alte cuvinte definirea drepturilor specifice fără abolirea sau atingerea drepturilor universale (capitolul V); relansarea sărbătorilor publice ca școli ale virtuților civice, într-o perspectivă de o mișcătoare ingenuitate - de exemplu, fără apel la marile studii consacrate sărbătorii de antropologi și istorici (capitolul VI); idealul unei comunități care să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Marshall și munca eficientă a vest-europenilor, favorizate de o conjunctură internațională bună pentru Occident, au asigurat resurecția Lumii Vechi: refacerea și apoi superioritatea complexului militaro-industrial (concertat și consolidat în noul spirit „atlanticist”, prin apariția NATO și a predecesoarelor Uniunii Europene); relansarea până la cote utopice a modelului statului existențial, elaborat în perioada interbelică și stopat de război; o pace socială fără precedent, instalată în societăți anesteziate de consumism pentru o perioadă de cel puțin două decenii (până la revoltele și tulburările din anii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]